Climat – Demostene Andronescu

”În mine ieri a fost aşa furtună
Că nu credeam să-mi scape nimic teafăr!
Şi nu credeam pe cer să mai rămână
Nedezrădăcinat niciun luceafăr.

Însă, treptat, s-a potolit furtuna
Şi s-a pornit o ploaie înspumată
Plângând, m-am uşurat de parcă mâna
Lui Dumnezeu mi-a luat durerea toată.

Şi-acum e-n mine-o linişte de parcă
M-am logodit în taină cu tăcerea,
Din amintire însă, udă leoarcă,
Ca o pădure fumegă durerea.

Şi aburii ce urcă pe-ndelete
Şi-n văgăuni lăuntrice s-adună
De suflet sunt sorbiţi ca de-un burete,
Şi ştiu că mâine fi-va iar furtună.”