Postul creștin și abstinența digitală

Trăim vremuri de fulminant progres ştiinţific. O tehnologie considerată de ultimă oră, în câteva luni, uneori săptămâni sau chiar zile, devine perimată. Specialiştii din Silicon Valley promit că, până în anul 2045, mintea artificială va depăşi performanţele minţii umane, în sensul că inteligenţa artificială va fi de un miliard de ori mai puternică decât toate minţile umane la un loc. Iar mintea omului va fi îmbunătăţită prin implanturi intracraniene, nanoroboţi intracerebrali, ataşaţi neuronilor umani. Însă, până la verificarea acestor profeţii despre viitorul omenirii şi al fiinţei umane, unele lucruri se petrec deja sub ochii noştri.

Copiii din generaţia 1982-1994, cunoscută şi sub denumirea de „Generaţia Y”sau „Millennials”, sunt primii nativi digitali care s-au născut, au crescut şi au fost educaţi într-o lume în care stilul de viaţă le-a fost covârşitor influenţat de mijloacele digitale. Efectele, uneori neaşteptate şi greu de apreciat integral, ale acestei explozii digitale, se manifestă pe toate planurile vieţii umane, încă de la vârstele cele mai fragede, prin boli fizice şi psihice. Psihologul creştin Dmitri Avdeev menţionează deprimarea sau sentimentul de gol şi pus­tietate sufletească care apare atunci când accesul la tehnologie nu este așa cum și-ar dori persoana în cauză. Folosirea tehnologiei digitale pentru îmbunătăţirea dispoziţiei, pentru ignorarea sau uitarea frământărilor şi problemelor personale, adică modificarea artificială sau fortaţă a stării psihice, conduce la apariţia unor probleme legate de relaţiile interumane şi intrapersonale.

Reţelele de socializare, care au promis conectarea persoanelor umane, adâncesc, mai degrabă, vidul existenţial, sentimentul de gol şi de pustiu sufletesc, de însingurare socială şi alienare spirituală. Sentimentul apartenenţei la un grup real şi cel al relaţionării directe sunt înlocuite cu relaţiile virtuale, mediate de tehnologie. Nu întâmplător se vorbeşte despre „nanofobie”, adică despre teama de a fi privat de mijloacele digitale, precum şi de „depresia de Facebook”.

Potrivit studiilor, petrecerea mai mult de trei ore pe zi în compania tehnologiei digitale şi, în special, a reţelelor de socializare conduce spre o stare precară de sănătate mintală. Copiii dependenţi de tehnologie au întârzieri în dezvoltarea emoţională, intelectuală şi socială. Din cauza tehnologiei, tinerii sunt nerăbdători şi obişnuiţi să primească o gratificare instant.

Testul Marshmallow sau amânarea recompensei, realizat de psihologul Walter Mischel pe copii cu vârste între 4 și 6 ani, arată pericolul la care sunt expuşi aceștia, pe măsură ce vârs­tele lor sunt mai fragede, prin folosirea iraţională şi adictivă a tehnologiei. Totodată, arată faptul că viaţa întreagă, nu doar vârsta copilăriei sau a adolescenţei, aşa cum o mărturiseşte credinţa creştină, viaţa ascetică, este o amânare a recompensei imediate sau efemere, o sublimare a beneficiilor şi o direcţionare a lor în plan spiritual; din perspectiva efectelor veşnice – despătimirea şi mântuirea.

În volumul Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman, Nicolas Carr menţionează cercetarea unui profesor de economie de la San Jose University, USA, care arată că progresul mijloacelor media digitale au influenţat profund modul de lectură al omului contemporan. Mediul digital tinde să încurajeze oamenii să exploreze extensiv multe subiecte, dar la un nivel superficial, iar „hyperlinkurile” îi distrag pe oameni de la citirea şi gândirea profundă. De asemenea, îi îndepărtează de lectură, iar lipsa acesteia conduce la o exprimare greoaie, defectuoasă, plină de greşeli şi stereotipii verbale, mutism, probleme intrapersonale. În spaţiul românesc, se vorbeşte despre o creştere alarmantă a nivelului de analfabetism funcţional şi de autism emoţional.

Efectele abuzului de tehnologie informaţională asupra capacităţii de concentrare sau de focusare sunt dintre cele mai şocante, după cum atrag atenția oamenii de știință. Adam Alter susține în lucrarea sa Irezistibil. Dependenţa de tehnologie şi afacerile din spatele ei că tehnologia „este cocaina generaţiei noastre”, că „trecem prin sevraj” și că „suntem atât de motivaţi de acest drog, încât obținerea fie şi a unei singure doze implică reacţii cu adevărat bizare”, referindu-se, desigur, la „like-uri”.

Ca alternativă la abuzul şi dependenţa de tehnologie, sunt recomandate interacţiunile reale: cu părinţii, fraţii şi copiii de aceeaşi vârstă, cultivarea jocurilor în aer liber, construirea unor relaţii de prietenie efectivă, lectura tipărită, activităţi sportive şi recreative. Adăugăm, dintr-o perspectivă spirituală, o viaţă morală înaltă, având în centrul ei lucrarea de dobândire a virtuţilor creştine, rugăciunea individuală şi eclesială.

Am putea chiar vorbi despre o „abstinenţă digitală”, despre o „detoxifiere digitală” periodică, de o zi pe săptămână sau de câteva zile pe lună, prin accesarea restrictivă, doar în situaţii de nevoie, a dispozitivelor digitale, obiceiuri pe care să le practice întreaga familie, părinţi şi copii. Perioada posturilor este una extrem de potrivită pentru această formă de asceză a minţii, odată ce înfrânarea creştină nu înseamnă doar renunţare la anumite alimente, băuturi şi plăceri, ci restrângerea şi lupta de eliberare de toate dependenţele noastre, fie că este vorba de unele fizice sau spirituale, mai vechi sau „de ultimă generaţie”.

Pr. I. C. Teşu

Sursa: ziarullumina.ro