În noaptea de Anul Nou 2012, în biserica parohială a fost săvârşită Sfânta Liturghie, precedată de slujba Utreniei, ocazie cu care am închinat primul gând lui Dumnezeu, cu speranţe înmulţite de mai bine, de tihnă sufletească şi de satisfacţii depline în familii şi în comunitatea noastră. După Sfânta Liturghie a fost săvârşită slujba de Tedeum rânduită pentru acest moment. În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi, părintele paroh a menţionat: Orice început presupune să-ţi iei nişte angajamente. E cea mai sigură modalitate de creştere pe lumea aceasta şi cea mai bună tehnică de a evita începuturile fără de începere: ridici standardul vieţii tale, făcându-ţi ţie şi lui Dumnezeu nişte promisiuni, străduindu-te apoi, în timpul anului, să fii un om de cuvânt. De obicei, la Anul Nou ne urăm unii altora diferite lucruri. Aproape toate însă sunt lucruri convenţionale ce nu ţin prea mult de voinţa şi puterea noastră: ne urăm sănătate, ne urăm fericire, pace etc. Ori astea sunt lucruri care nu ţin doar de noi ori de cei care ni le doresc. E important, cred, ca la începutul anului să ne dorim unii altora lucruri care pot fi împlinite de noi, păstrându-ne speranţa că ne vor fi date şi celelalte. Personal, vă doresc ca în acest nou an să fiţi cei mai buni. Nu să fie cel mai bun an. Asta nu ţine nici de mine, nici de dvs. Dar vă doresc să fiţi mai buni decât în anii care au trecut. Vă doresc ca anul acesta să fiţi mai buni în dragoste, să fiţi mai buni la şcoală ori serviciu, să credeţi şi să speraţi mai bine, căci toate acestea ţin în primul rând de dvs. “Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor.” 1 Petru 4, 11

Toţi cei prezenţi au participat la o agapă special pregătită pentru această zi.

Cu acest prilej, mulţumim tuturor credincioşilor noştri, ajutătorilor şi binefăcătorilor, pentru ajutor şi pentru susţinerea activităţilor noastre în anul precedent şi le dorim un an binecuvântat şi plin de roade. Dumnezeu să ne facă pricepuţi şi atenţi la tot ce este bun şi necesar pentru creşterea noastră duhovnicească, iar Noul An să ne facă mai înţelepţi şi mai doritori de viaţă curată!

Mai multe fotografii în albumul parohiei.

Să ne pregătim inima de a fi blândă și smerită spre unirea cu Hristos în toată fapta bună. Dumnezeu să ne facă pricepuţi şi atenţi la tot ce este bun şi necesar pentru creşterea noastră spirituală, iar Noul An să ne facă mai înţelepţi şi mai doritori de Dumnezeu.

“Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor.” 1 Petru 4, 11

Dorim tuturor credincioşilor comunităţii noastre, ajutătorilor şi binefăcătorilor, un An nou binecuvântat, cu sănătate şi linişte sufletească! Sus să avem inimile!

La Mulţi Ani!

 Pr. George, Gina prezbitera şi Ana-Maria Cimpoca

Sâmbătă, 24 decembrie, va avea loc, dupa slujba de seară, un concert de colinde şi recital de poezie religioasă prezentate de copiii şi tinerii din parohie, sub titlul: Noi în seara de Crăciun. Cu acest prilej vor fi expuse, sub genericul Poveste de Crăciun, desenele tematice ale copiilor, dar şi lucrările de broderie pe motive populare realizate în cadrul atelierului susţinut în cadrul şcolii parohiale, sub îndrumarea doamnei Elena Şerb, meşter popular. Activităţile sunt coordonate de către doamna preoteasă, Gina Cimpoca.

Din program:

Catavasiile Naşterii Domnului (interpretare psaltică):
Hristos Se naşte!
Fiului Celui născut…!
Tinerii in buna credinţă fiind crescuţi…!
Taină străină văd!

Moş Crăciun – Radu Gyr (poezie)

Colinde:
O ce veste minunată!
Noi în seara de Crăciun!
Veniţi cu toţii!

O brad frumos – Radu Gyr (poezie)

Colinde:
Oaspeţi cu azur în gene
La poartă la Ştefan Vodă
Trei crai de la răsărit

Întrupare – Zorica Laţcu (poezie)

Colinde:
Colind bizantin;
Toată obştea creştinească.
Sus la vârful muntelui.

Aşteptare – Zorica Laţcu (poezie)

Metanie – Radu Gyr (poezie)

Cer nou – Zorica Laţcu (poezie)

Focul – Zorica Laţcu (poezie)

Colinde şi imne liturgice:

Asta-i casa cea frumoasă
Colo sus pe lângă lună
Sedelnele utreniei Naşterii Domnului;
Slava… glasul al V-lea, la Litie

Începând de luni, 21 noiembrie a.c., până la ziua Sf. Arhidiacon Ştefan, 27 decembrie 2011, se va săvârşi Sf. Liturghie în fiecare dimineaţă, începând cu orele 9.00.

Duminică, 20 noiembrie:
08.00   – Utrenia;
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Vecernie cu litie pentru sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului;
19.00   – Seară duhovnicească – vizionare de film;

Luni, 21 noiembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Martiri Brâncoveni;

Marţi, 22 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 23 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 24 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 25 noiembrie, Sf. Mare Muceniţă Ecaterina:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 26 noiembrie, Sf. Stelian:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 27 noiembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Şcoala parohială pentru adulţi;

Luni, 28 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Martiri Brâncoveni;

Marţi, 29 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
19.00   – Vecernie cu litie pentru sărbătoarea Sf. Andrei, ocrotitorul românilor;

Miercuri, 30 noiembrie, Sf. Andrei, apostolul românilor:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 1 decembrie, ziua naţională a României:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Te-Deum de ziua Naţională a României;

Vineri, 2 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 3 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 4 decembrie, Sf. Muceniţă Varvara, Cuv. Ioan Damaschin:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Seară duhovnicească;

Luni, 5 decembrie, Sf. Sava cel Sfinţit:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Vecernie cu litie pentru sărbătoarea Sf. Nicolae;

Marţi, 6 decembrie, Sf. Ierarh Nicolae:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 7 decembrie, Sf. Filofteia:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 8 decembrie, Sf. Cuvios Patapie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 9 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 10 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 11 decembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
11.00   – Taina Sf. Maslu;
18.00   – Vecernie pentru Sf. Spiridon şi Şcoala parohială pentru adulţi;

Luni, 12 decembrie, Sf. Ier. Spiridon:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Martiri Brâncoveni;

Marţi, 13 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 14 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 15 decembrie, Sf. Elefterie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 16 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 17 decembrie, Sf. Prooroc Daniel:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 18 decembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Seară duhovnicească;

Luni, 19 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00    – Taina Spovedaniei;
19.00   – Vecernie pentru Sf. Ignatie Teoforul;

Marţi, 20 decembrie, Sf. Ignatie Teoforul:
09.00   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 21 decembrie, Sf. Muceniţă Iuliana:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 22 decembrie, Sf. Mc. Anastasia Farmakolitrias (Vindecătoarea de otravă):
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 23 decembrie, zi aliturgică:
09.00   – Ceasurile Împărăteşti;
18.00    – Taina Spovedaniei;

Sâmbătă, 24 decembrie, Ajunul Crăciunului:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
17.00   – Pavercerniţa mare şi litia pentru praznicul Naşterii Domnului;

Duminică, 25 decembrie, Naşterea Domnului (Crăciunul):
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie.

Luni, 26 decembrie, Soborul Maicii Domnului (a doua zi de Crăciun):
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie.

Marţi, 27 decembrie, Sf. Arhidiacon Ştefan (a treia zi de Crăciun):
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie.

Sfinţii sunt prietenii noștri, un dar de la Dumnezeu pentru noi. Într-o lume în care „prietenia” multora este bazată doar pe interes și adesea trădătoare, prietenia sfinţilor este statornică, dezinteresată și curată. Dacă așa zişii prieteni ne sunt aproape numai când ne simţim bine, ne aflăm pe o treaptă socială mai înaltă și suntem sănătoşi, când nu le mai avem pe acestea, cei care “s-au jurat” că ţin la noi, ne părăsesc.

Prietenia cu sfinţii şi ocrotirea lor o simţim mai ales când suntem bolnavi, marginalizaţi şi în diferite necazuri şi strâmtorări. Această prietenie, spre deosebire de prima, este netrecătoare şi aducătoare de nenumărate bucurii. Majoritatea dintre noi, în toate vremurile şi în toate timpurile, conştientizăm cât este de importantă prezenţa sfinţilor în viaţa noastră. Pentru că aceştia nu numai că ne îndeamnă permanent prin pilda vieţii lor să aprindem candela gândului bun, ci sunt şi maeştri neîntrecuţi în ştiinţa sufletului.

Sfinţii ne îndeamnă să facem totul cu Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu şi să fim fiii lui Dumnezeu, nu fiii păcatului. Prin sfinţi, Dumnezeu ne invită să căutăm frumuseţea adevărată care este în noi înşine.

Sfinții de cele mai multe ori cât viețuiesc pe pământ sunt mereu ascunşi de privirile uneori indiscrete ale oamenilor. Mare le-a fost credinţa şi plină de roade bune vieţuirea, pentru care Hristos le-a dat cununa cea neveştejită a slavei Sale în ceruri. Sunt convins că dintre cei care au ajuns la sfințenie, doar o parte dintre ei au trecut solemn în ceata sfinţilor, iar alţii acoperiți cu mantia smereniei, de prin cimitirele satelor poate, ori de prin gropi comune, ori de prin munți și păduri sau alte crăpături ale pământului au numele înscrise în Cărțile de la Tronul Preasfintei Treimi, de unde nimeni și nimic nu le va putea șterge vreodată.

Lucrarea poruncilor şi rugăciunea ne dau pofta de a-L cunoaste pe Dumnezeu, să creştem sufleteşte şi duhovniceşte. Totodată, sfinţii ne invită să nu pierdem ocazia de a-L chema pe Dumnezeu în ceea ce suntem fiecare Acum. Ei ne spun că întâlnirea cu Duhul se face prin tăcere, tăcerea de după cuvânt, în şederea de după rugăciune…

De aceea, căutăm mereu vecinătatea lor, ne dorim mereu prezenţa lor aducătoare de linişte, “poftim” a merge pe urmele paşilor lor.

Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut şi am auzit de vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui. Niciodată, însă, nu am fost acasă la sfânt, în biserica lui, în chilia lui, de ziua naşterii lui pentru veşnicie. Am trăit această bucurie în anul Domnului 2011. Minunate clipe de priveghere! Îngereşti cântări! Dumnezeiască Liturghie! Cum să uiţi aşa ceva. Cum să nu îţi doreşti mereu aşa trăiri. Cu adevărat pelerinajul dă dependenţă. Dar, o bună dependenţă. Preţioase daruri.

Şi cum am ajuns în Grecia, am profitat de ocazie şi am străbătut drum lung până la Mănăstirea Hrisoleontisa, unde se ruga Sf. Nectarie icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la Mrea Sfântului Efrem cel Nou, la Mrea Sf. Patapie şi a Sf. Ipomena, la Sf. Gherasim, la Mrea Mega Spileo, la Sf. Andrei în Patras, la catedrala mitropolitană Sf. Treime din Pireu.

Gina prezbitera

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi

După tradiţia Bisericii Ortodoxe, fiecare biserică, în momentul în care se sfinţeşte de către episcop, primeşte un nume, care devine hramul său.

Sfinţirea este, deci, actul de botez al noului lăcaş de închinăciune, care primeşte de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă a mântuirii, de pildă: Naşterea Domnului, Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Treime, Sfânta Cruce, Buna-Vestire, Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, Sfântul Nectarie Taumaturgul, cum e cazul enoriei noastre. Prin sfinţirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, protectorul său spiritual. De aceea, hramul bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezenţa tuturor credincioşilor membri şi nemembri ai comunităţii.

După o săptămână de rugăciune, spovedanie, de slujbe şi alte activităţi prin care ne-am dorit să creăm o atmosferă de praznic, de sărbătoare, duminică, 6 noiembrie a.c., ne-am reunit cu toţii în jurul Sfântului Nectarie şi am participat la Sfânta Liturghie rânduită pentru prăznuirea sfântului nostru tămăduitor şi ocrotitor.

În cuvântul de învăţătură, părintele paroh a explicat semnificaţia Evangheliei zilei (Învierea fiicei lui Iair), dar, plecând de la pilda lui Iair, a accentuat importanţa şi rolul tatălui în familie şi în educarea copiilor: “Cum e tatăl aşa e şi familia. Fixează-ţi această afirmaţie ca un principiu de viaţă! Există şi excepţii. Dar, acestea nu anulează regula. Un tată îşi pune propriile amprente asupra copiilor lui la fel de neintenţionat, dar la fel de sigur, ca umbra care mi se aşterne pe pământ când umblu în lumina soarelui. Chiar dacă ar vrea, tatăl nu poate împiedica acest proces. Evlavia profundă a unui tată este adesea reprodusă în copiii săi, însă greşelile şi viciile sale se reproduc şi mai adesea. De obicei, el este cel ce decide cursul familiei. “Pentru orice foc pe care îl aprinde tatăl, copiii sunt cei ce adună lemnele.” Dacă tatăl nu vorbeşte decât despre bani, de obicei va creşte o familie pentru Mamona. Dacă la masă vorbeşte doar despre picturi şi cărţi, probabil va crea în copii interes pentru literatură şi artă. Dacă vorbeşte despre jocuri şi sporturi, va face din copiii săi sportivi sau preocupaţi de divertisment. Dar, dacă îl prinde ora unsprezece seara prin cluburi sau prin alte locuri, să nu se mire dacă pe copiii săi îi va prinde ora douăsprezece în sălile cu jocuri de noroc sau prin baruri. Dacă el dă tonul la necredinţă, ce altceva decât harul lui Dumnezeu îi poate păzi familia, care îl imită, să nu-l urmeze pe calea pierzării?”

În câteva cuvinte a fost reamintită viaţa şi personalitatea sfântului nostru ocrotitor: “Sfântul Nectarie a fost de bună seamă un cărturar şi un înţelept ierarh, un teolog erudit şi un dascăl al Bisericii. Dumnezeu, însă, dăruindu-i harul tămăduirii, care aprinde mai ales evlavia poporului, a dorit ca el să fie un sfânt popular potrivit cu vremea noastră. Pe Sfântul Nectarie îl durea suferinţa semenilor şi, de aceea, a cerut de la Domnul harul tămăduirii. Vindecându-i pe cei ce sufereau şi suferă de boli fără leac, atât Dumnezeu, cât şi Sfântul nostru Părinte doreau şi doresc de la dânşii ca, după tămăduire, să se căiască, să îşi schimbe viaţa şi să urmeze voia lui Dumnezeu. Credem, cum am mai spus-o, că în condiţiile vieţii morale şi spirituale de astăzi nenumăratele vindecări ale unor boli incurabile sunt predica cea mai eficientă în rândul poporului nostru, care, fiind “tare de urechi”, “cere semne”, pe care Dumnezeu i le dă, măcar de s-ar schimba ceva.”

Agapa de după Sfânta Liturghie a fost un bun prilej de comuniune şi bucurie şi a încununat această zi, luminată şi încălzită de soarele care a stat mai mult sub nori toată săptămâna. Mulţumim participanţilor, dar, mai ales, celor care s-au implicat la buna rânduială a hramului, fiecare participând după putinţă şi credinţă la această sfântă sărbătoare.

Prezbitera Gina Cimpoca

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei

Din 24 septembrie a.c., copiii Şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni” se vor reuni pentru a reîncepe cursurile. În fiecare sâmbătă, începând cu orele 17.30, în sala de curs special amenajată în cadrul parohiei, ei vor continua efortul din anii anteriori de însuşire a cunoştinţelor de catehism, de limba şi literatura română şi istoria românilor. La acestea se vor adăuga şi activităţile complementare care vor contribui la o mai bună integrare a lor. Ca în fiecare an, elevul cel mai implicat în activităţile şcolii va primi o bursă de 500 de euro.

Duminică, 2 octombrie a.c., este prima de curs pentru adulţii Şcolii parohiale „Cuvântul care zideşte”, care se vor întâlni în fiecare zi de duminică, începând cu orele 18.00, când vor avea ocazia să pătrundă în tainele Sfintei Scripturi şi ale învăţăturilor de credinţă creştin- ortodoxe. Cel mai bun cursant va merge gratuit în pelerinaj în Ţara Sfântă în anul 2012.

În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, 11 septembrie 2011, în cadrul Sfintei Liturghii, au fost împărtăşiţi copiii şcolari şi preşcolari, înainte de începerea noului an şcolar, ocazie cu care au fost rostite rugăciuni speciale pentru astfel de evenimente.

În cuvântul de învăţătură, parintele paroh a menţionat:

Când un copil se naşte, existenţa sa este pentru veşnicie. Viitorul este în mâna copiilor, însă copiii sunt în mâna părinţilor, ceea ce înseamnă că părinţii pot influenţa viitorul prin educaţia copiilor…  Educaţia duhovnicească a copilului oferă speranţă pentru cel puţin două generaţii. Copiii nu se nasc creştini sau atei, ci devin creştini sau atei potrivit educaţiei primite, mai ales în familie. Educaţia copilului este foarte pretenţioasă, pentru că nu se face într-o zi, ci în fiecare zi. Educaţia copilului trebuie să înceapă odată cu viaţa, imediat după naştere. Ea trebuie accentuată în perioada întrebărilor, iar la întrebări trebuie să li se răspundă prin prizma Scripturii. Înţeleptul Solomon spunea: “Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.” (Prov. 22:6). Dintre toate fiinţele create de Dumnezeu, omul are cea mai lungă copilărie, tocmai pentru a fi folosită la pregătirea lui pentru viaţă.

Le dorim copiilor un an nou şcolar binecuvântat cu multe roade de înţelepciune şi fapte bune, aşa încât să fie mângâiere pentru părinţii lor şi exemplu de urmat pentru semenii lor.

Gina prezbitera

Un pelerinaj în Ţara Sfântă este întotdeauna o mare binecuvântare, este un dar nespus de mare, deoarece te duce să calci pământul pe care a coborât Dumnezeu, să iei contact cu locurile unde au trăit Iisus Hristos şi Preasfânta Fecioară Maria. Un pelerinaj în Ţara lui Iisus Hristos este şi un vis al oricărui creştin.

În perioada 1-7 septembrie 2011, un grup de 100 de credincioşi din Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada, doritori de a păşi pe urmele Mântuitorului şi ale Maicii Sale Preasfinte, pentru şapte zile au lăsat deoparte ocupaţiile obişnuite, pentru a deveni adevăraţi pelerini în Ţara Sfântă. Grupul a fost însoţit de parohul comunităţii, pr. George Cimpoca, şi dna preoteasă, Gina Cimpoca, organizatorul acestui pelerinaj, cărora s-au alăturat părintele David Pristavu din Ierusalim, dl Dragoş Coman şi dna Vasiliki Dorobanţu, din partea firmei Meteora-Bucureşti, care ne-au ajutat să descoperim frumuseţea locurilor sfinte, bogăţia lor istorică şi mai ales încărcătura lor creştină şi duhovnicească. A parcurge aceleaşi drumuri, a păşi pe aceleaşi locuri a însemnat pentru pelerini a trăi aceleaşi emoţii pe care le-au avut apostolii acum 2000 de ani, însoţindu-L pe Mântuitorul în diferitele locuri ale Galileii sau în drum spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului sau momentele dramatice ale pătimirii Sale.

Acest pământ, cu munţii şi văile sale, cu pustiul şi câmpia fertilă a Galileii, Iordanul, Lacul Ghenizaretului, a fost “mângâiat” de privirea omenească a Fiului lui Dumnezeu. Nu există loc care să nu păstreze amintirea vreunui eveniment evocat în evanghelii, a vreunei întâlniri sau a vreunei învăţături a lui Hristos, Care, străbătând cărările prăfuite sau trecând prin cetăţile şi satele Palestinei, e imposibil să nu fi lăsat un semn al dumnezeirii Sale.

A fi pe aceste tărâmuri, înseamnă a citi şi a trăi Evanghelia “pe viu”, înseamnă a trece prin faţa ochilor şi prin inimă acele locuri şi acele emoţii pe care le-au avut odinioară mulţimile şi ucenicii Domnului, să te regăseşti printre mulţimile care L-au urmat pe Bunul Păstor pe ploaie sau cu cerul însorit, cu praful sau foamea prelungită de-a lungul zilei, pentru a spune în cele din urmă cu Petru: “Numai tu, Doamne, ai cuvintele vieţii veşnice”.

Cred că am trăit cu toţii o săptămână minunată, binecuvântată. Fotografiile făcute sau obiectele cumpărate în diferite locuri poate vor aminti unora ceva din emoţiile şi bucuriile sufleteşti trăite în Ţara Sfântă. Dar, cu siguranţă, momentele de pace şi seninătate sufletească trăite în aceste zile ne-au ajutat să ne simţim, cel puţin pentru câteva clipe, ucenici smeriţi ai Mântuitorului, liberi de preocupări, departe de orice zgomot lumesc şi mai dispuşi pentru rugăciune.

Ca şi Petru şi ceilalţi apostoli, l-am urmat pe Iisus-Domnul în călătoria Sa spre Ierusalim, am ascultat parabolele Sale, am rămas încântaţi de Muntele Fericirilor şi Tabor, de Nazaret, de Betleem, de Iordan, ne-am simţit cuprinşi de emoţie sfântă văzând Cetatea Sfântă a Ierusalimului, am plâns pe Via Dolorosa şi pe locul Răstignirii, pentru a ne adăpa în cele din urmă de bucurie la mormântul sfânt al Învierii lui Iisus.

Acum, când gândim că s-a terminat, cred că totul de-abia începe, pentru că am fost necunoscuţi între noi şi am devenit prieteni, am plecat încărcaţi de griji şi am revenit detaşaţi şi plini de bucuria întâlnirii cu Domnul, cu pământul sfânt. Am plecat oameni diferiţi şi ne-am întors o familie, o familie cu inima deschisă spre lume; o familie gata să împărtăşească totul, bune şi rele, bucurii şi necazuri; o familie în care celălalt este întotdeauna mai important.

Sămânţa a fost aruncată. Ea trebuie să încolţească în fiecare dintre noi. De noi depinde cât de repede va creşte! Apa credinţei, a rugăciunii, lumina şi căldura iubirii îi va da aripi şi se va înălţa, dăruind la rândul ei alte seminţe.

Mulţumesc tuturor pelerinilor! Aţi fost exemplari! Multumesc părintelui David! Minunat om! Mulţumesc ghizilor, Dragoş şi Vasiliki, firmei Meteora, dlui Sergiu Nica. Mulţumesc dnei preotese pentru felul în care le-a rânduit pe toate.

Orice călătorie te bucură, te înnobilează şi te îmbogăţeşte cu ceva. Doar pelerinajul este cel care te poate schimba cu adevărat.

Pentru toate: Îţi mulţumim, Doamne!

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei pentru fiecare zi a pelerinajului: ziua 1, ziua 2, ziua 3 , ziua 4, ziua  5, ziua 6, ziua 7.

Duminica, 7 august a.c., se va savarsi in biserica parohiala “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada, Taina Sfântului Maslu, imediat dupa Sf. Liturghie (in jurul orelor 11.00). Pentru aceasta slujba trebuie sa pregatiti un vas (recipient) cu ulei si putina faina de grau.

Fiind binecuvantat de preoti cu chemarea lui Dumnezeu, acest untdelemn este sfintit si plin de darul dumnezeiesc al Duhului Sfant. El are puterea de a Sfinti sufletul si de a tamadui trupul, a izgoni bolile, a vindeca ranile, a curati intinaciunea pacatului si a impartasi mila si indurarea lui Dumnezeu.

De aceea, untdelemnul ramas de la Sfantul Maslu, ca si faina binecuvantata atunci, trebuie pastrate cu cinste in loc ales. El poate fi folosit numai in scopuri curate si evlavioase. Se obisnuieste ca din faina si untdelemnul de la Sfantul Maslu sa se faca o turtisoara, din care se da bolnavului sa manance. In unele parti, din aceasta faina se, fac prescuri pentru Liturghie. Untdelemnul se poate pune in candela, fie in casa, fie la biserica.

De curând a apărut broşura de prezentare a parohiei noastre, într-un nou veşmânt grafic. Sub titlul: Parohia Ortodoxă Română “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada – Mărturii misionare, materialul tipărit este o formă de prezentare a parohiei noastre, în limbile română, spaniolă şi engleză, cuprinzând, pe lângă câteva repere istorice privind Spania, ţara noastră de adopţie, în general, şi Coslada în special, detalii referitoare la activitatea misionară a parohiei, în scurta ei istorie de patru ani şi jumătate, precum şi un bogat colaj fotografic, cu imagini de la cele mai importante activităţi.

Ideea acestei iniţiative a venit din nevoia de a arhiva într-un material tipărit activitatea misionară a Bisericii noastre Ortodoxe pe tărâm iberic, dar şi o formă de a ieşi în întâpinarea celor care doresc să cunoască mai multe despre viaţa noastră comunitară, spanioli, şi un numai.

De curând, 9 copii din cadrul Şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Coslada s-au adăugat altui grup de copii, pentru a participa la tabăra organizată de Episcopia Spaniei şi Portugaliei, în Senet-Aneto, în zona de nord a Spaniei.

Nu dorim să dezvoltăm mai mult acest subiect, decât doar să spunem că ne avântăm să împlinim lucruri „măreţe” şi ne împiedicăm să facem lucruri mici şi frumoase, din care se pot dezvolta şi construi cele mari. Dureros este că experienţele se fac pe sensibilitatea rănită a unor copii care şi aşa trăiesc stigmatul depărtării de ţara lor, de casa lor, într-o lume care nu e atât de mult plină de bucurii şi de satisfacţii, aşa cum visează toţi cei ce râvnesc la „delicatesele” ei sociale.

Şi când te gândeşti că noi, ca Biserică, trebuie să facem lucrurile cel mai bine, pentru ca în faptă să se regăsească cuvântul spus cu atâta uşurinţă uneori din amvon. Fapta este mărturia sincerităţii mesajului nostru.

Salvarea a venit de la natura minunată, de la peisajele ei extraordinare, creaţia lui Dumnezeu, Care S-a dovedit încă o dată că este nemincinos în Cuvântul său şi că pe toate le-a făcut bune foarte.

Gina Cimpoca, prezbitera

Fotografii se pot vizualiza în Viaţa parohiei III

În duminica vindecării slabănogului din capernaum, după Sfânta Liturghie, a fost sfinţită racla pentru moaştele sfinţilor mucenici din Hozeva, care ne vor ocroti, alături de moaştele Sfântului Nectarie, în fiecare rugăciune personal şi comunitară.

Părticica din sfintele moaşte, însoţită de documentul de autenticitate, este darul Părintelui David Pristavu, slujitor la biserica românească din Ierusalim, care le-a oferit comunităţii noastre în dar, ca sfinţii să ne fie mijlocitori către Dumnezeu în necazurile noastre.

Racla (foarte frumoasă) din argint masiv a fost lucrată manual într-un atelier din Salonik, Grecia.

Reprezentanţa Patriarhiei Române
46, Shivtei Israel St. 95105, IERUSALIM – ISRAEL
Preacucernicului Părinte GEORGE CIMPOCA
Parohia “Sfântul Nectarie Taumaturgul”,
Coslada, Spania

Din mila Prea Bunului Dumnezeu, eu, preotul David Pristavu, ostenitor la aşezămintele româneşti la Sfintele Locuri, dăruiesc P.C. Preot George Cimpoca Sfinte Moaşte ale Părinţilor martiri din Mănăstirea “Sfântul Gheorghe Hozevitul”. Biserica Mănăstirii este construită sub peştera marelui prooroc Sf. Ilie Tesviteanul.

Sfintele Moaşte ce datează din anul 614 d. Hr. mi-au fost dăruite de către Părintele Arhimandrit Ierotei, egumenul mănăstirii, ca răsplată a serviciilor aduse Sfintei Mănăstiri de-a lungul anilor.

Alăturat Sfintelor Moaşte mai sunt: o părticică de vată şi ceară de la sigiliul aplicat pe uşa Sfântului Mormânt înainte de venirea Sfintei Lumini.

Spre folosul duhovnicesc al tuturor credincioşilor,

Preot David Pristavu

Ierusalim, 2010

REPRESENTACIÓN PATRIARCAL RUMANA
46, Shivtei Israel St.
95105, JERUSALÉN
ISRAEL
Al Reverendísimo Padre GEORGE CIMPOCA
Parroquia “San Nectario, el Taumaturgo”,
Coslada, España

Por la Misericordia de Dios, Bueno y Piadoso, yo, sacerdote David Pristavu, ferviente misionero en los Asentamientos rumanos de la Tierra Santa, regalo al Rev. Padre George Cimpoca las Santas Reliquias de los Padres Mártires del Monasterio “San Jorge de Hozeva”. La Iglesia del Monasterio está edificada debajo de la cueva del gran profeta San Elías Tesbita.

Las Santas Reliquias se remontan al año 614 d.C. y me fueron regaladas por el Padre Hieroteo, Archimandrita, Abad del Monasterio, como recompensa por los servicios prestados al Monasterio a lo largo del tiempo.

Asimismo, junto a las Santas Reliquias se encuentran: un trocito de algodón y cera del sello aplicado en la puerta del Santo Sepulcro antes del Milagro de la Santa Luz.

Para el bien espiritual de todos los feligreses,

Sacerdote, David Pristavu

Jerusalén, 2010

Mulţumim părintelui David, mare ostenitor la Locurile Sfinte, pe care îl pomenim la fiecare slujbă şi în rugăciunile noastre personale, şi tuturor credincioşilor care au făcut posibilă o astfel de lucrare.

Fotografii se pot vizualiza în Viaţa parohiei III

Dumnezeu cheamă omul pe nume. Acest lucru dovedeşte că El îl cunoaşte pe om în profunzime. Orice cunoaştere interpersonală se realizează numai prin afecţiune. Când Adam a fost chemat să pună nume celor create de Dumnezeu înseamnă că a fost chemat să intre într-un contact intim cu natura, să o cunoască, să o iubească şi să o apere. Când Adam greşeşte şi Dumnezeu îl cheamă pe nume înseamnă că Dumnezeu îl cunoaşte, îl iubeşte şi vrea să-l apere, să-l mântuiască, de aceea îi promite un Mesia (Fac 3, 15). Pe Avraam îl cheamă pe nume, îi întregeşte numele şi-l face părintele multor neamuri; lui Simon-Petru îi pune nume nou, spre a-şi înţelege menirea credinţei sale (Ioan 1, 42); după înviere, Iisus o cheamă pe Maria Magdalena pe nume şi ea îl recunoaşte de Învăţător-Rabuni, fiind conştientă ca Iisus este acela care a cunoscut-o mai întâi şi o cheamă la bucuria, nu numai de a-L vedea viu, ci şi de a duce această bucurie ucenicilor Săi; pe Saul îl cheamă pe drumul Damascului şi-l face apostolul neamurilor (Fap 9, 1-8). Dumnezeu continuă să ne cheme pe nume, pe numele de la Sfântul Botez, când El s-a întors spre noi, ne-a iertat păcatul şi ne-a dat viaţa cea nouă, ca să-i răspundem la chemare şi să ne mântuim sufletele. Cel care răspunde chemării divine este binecuvântat, adică mulţumit şi fericit, fiindcă Dumnezeu îl face să înţeleagă taina numelui său: Eu sunt, de aceea ai tu viaţă şi un nume.

La Botez, părinţii cu credinţă, adică cei care deţin ceva din taina numelui lui Iisus, dau copiilor lor nume de sfinţi, cu speranţa că în viaţă vor fi ceea ce le spune numele: un alt sfânt Ioan, Ştefan, Mihai, Maria, Vasile etc. Azi, lipsa de credinţă a părinţilor se vădeşte şi prin numele copiilor, care sunt de toate, numai de sfinţi nu sunt. Trist este că aceşti copii nu răspund la chemarea lui Dumnezeu, fiindcă ei înşişi nu-şi înţeleg semnificaţia numelui de: Raris, Raisa, Mayra, Idan, Marilu, Pamela şi nu mai ţin minte câte altele.

Am avut bucuria ca în această duminică să săvârşim, în mijlocul credincioşilor prezenţi, Taina Botezului pentru prima pruncă cu numele Sfântului Nectarie Taumaturgul, ocrotitorul comunităţii noastre, căreia părinţii i-au spus Nectaria-Teodora, primul născut al tinerei familii Claudiu şi Maria Dumitraşcu. Naş de botez a fost un alt tânăr al comunităţii, Mihai Zamfir. Ne-am rugat cu toţii ca Dumnezeu să rânduiască în sufletul lor harul, pacea şi bucuria Sfântului Duh şi să le răsplătească evlavia şi dorinţa de înnoire şi sfinţire permanentă a vieţii, pentru a se bucura împreună cu toţi sfinţii în Biserica lui Hristos de pe pământ şi din ceruri!

După Sfânta Liturghie duminicală, nouă din cei 30 de copii ai Şcolii parohiale “Sfinţii Martiri Brâncoveni” din parohia noastră, însoţiţi de doamna preoteasă, Gina Cimpoca, au plecat în tabăra de la Senet, organizată de către Episcopia Spaniei şi Portugaliei.

Spovediţi, împărtăşiţi, în atmosfera frumoasă de vacanţa, cei nouă copii: Andreca Daria-Marisa, Andreca Lorena-Alicia, Cartaş Mădălin-Sorin, Cimpoca Ana-Maria, Cucu Cristina-Ioana, Dincă Robert, Dinuţ Andrei, Mocanu Alexandru-Marian, Surdu Ramona, vor fi însoţiţi în această perioadă de Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, şi de monitorii rânduiţi.