Un transport de 4 tone a plecat astazi, 21 iulie, din Parohia “Sfantul Nectarie Taumaturgul” – Coslada, spre Romania, mai precis spre credinciosii parohiei Nasterea Maicii Domnului din Dorohoi, grav afectati de inundatiile din vara acestui an.
Cea mai mare parte a continutului transportului este format din alimente (3,5 tone), diferenta fiind din materiale de curatat si imbracaminte.
Ajutoarele au fost obtinute din donatia exclusiva a credinciosilor parohiei, carora le multumesc nespus si pe aceasta cale.
Începând cu ziua de duminică, 4 iulie a.c., în cadrul parohiei noastre încep cursurile Şcolii catehetice parohiale „CUVÂNTUL CARE ZIDEŞTE” – pentru adulţi.
Cursurile se vor susţine în fiecare duminică, după-amiază, începând cu orele 18.00 şi vor fi precedate de slujba Paraclisului Maicii Domnului.
În principal se urmăreşte prin desfăşurarea acestor cursuri însuşirea, de către participanţi, a cunoştinţelor elementare privind învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă, educarea şi corectarea comportamentului moral prin cunoaşterea catehismului şi deprinderea practicării rugăciunii, a rânduielilor şi tradiţiilor specifice Bisericii Ortodoxe.
La această dată sunt înscrise 41 de persoane, însă lista rămâne deschisă pentru toţi doritorii.
Guvernul regional din Catalonia (Spania) ancheteaza in prezent o clinica din Barcelona despre care se banuieste ca ofera tratamente de “vindecare” a homosexualitatii, relateaza presa spaniola, citata de AFP. Policlinica Tibidabo ar oferi pilule si tratamente psihiatrice pentru “a-i converti” pe homosexuali.
Publicatia “El Pais” a scris ca pacientii care merg la tratament la clinica din Barcelona sunt reprezentanti ai unei religii care considera ca homosexualitatea este incompatibila cu credinta lor.
Marina Geli, principalul oficial din domeniul sanatatii din Catalonia, a afirmat ca “nu exista dovezi stiintifice care sa sustina teoria ca homosexualitatea trebuie tratata ca o boala”.
Clinica poate fi amendata daca se confirma faptul ca in institutia medicala aveau loc astfel de tratamente.
Homosexualitatea a fost legalizata in Spania in 1979, la putin timp dupa moartea dictatorului Francisco Franco. In timpul acestuia, homosexualii erau internati in institutii despre care activistii afirmau ca semanau cu lagarele de concentrare.
Guvernul premierului Jose Luis Rodriguez Zapatero a cautat sa promoveze drepturile homosexuale ca parte a agendei sale socialist-liberale.
In 2005, Executivul de la Madrid a votat o lege care permite casatoriile intre persoane de acelasi sex, facand astfel ca Spania sa fie a treia tara din Uniunea Europeana, dupa Belgia si Olanda, care a realizat acest lucru.
Conservatorii spanioli au dat in judecata Guvernul pentru a impiedica intrarea in vigoare a noii legi a avortului. Avortul in Spania a fost interzis pana in 1985, fiind legalizat doar in caz de viol sau pericol pentru sanatatea sau viata mamei. Anul acesta socialistii spanioli au adoptat o lege noua care a liberalizat foarte mult avortul. Acesta e permis pentru orice motiv pana la 12 saptamani, iar minorele pot avorta fara acordul sau instiintarea parintilor. Avortul e cauza principala a mortii in Spania, cu peste 120.000 de avorturi anual. In Romania, cu o populatie mult mai mica, rata uciderii este de 200.000 pe an. Ironic, Spania se considera printre cele mai catolice tari din lume, iar Romania printre cele mai ortodoxe.
Los funerales de Estado en 2004 por las víctimas del 11-M no podrán volver a repetirse si sale adelante la ley de Libertad Religiosa que prepara el Gobierno. Aquella ceremonia fue exclusivamente católica -la ofició en la catedral madrileña de La Almudena el arzobispo de la capital, Antonio María Rouco Varela-, a pesar de que entre los 191 muertos había un buen puñado de musulmanes y de cristianos ortodoxos. El borrador del texto legal que maneja el Ejecutivo establece que el Estado organizará exclusivamente funerales civiles y solo se podrá desarrollar una ceremonia religiosa si las familias de los fallecidos lo solicitan. Y si entre los militares españoles caídos hubiera católicos y musulmanes, tendrían que celebrarse dos ceremonias sucesivas o una sola multiconfesional.
“Los actos y celebraciones oficiales organizados por los poderes públicos se llevarán a cabo de forma que no integren ceremonias de carácter religioso”, dice el borrador de la Ley Orgánica de Libertad de Conciencia y Religiosa, norma que, según ha trascendido tras la visita de Zapatero al Papa, el Gobierno no va a poner en marcha hasta después del verano. Se refiere, en primer lugar, a los funerales, pero también a cualquier otro acto estatal.
El texto, según confirman fuentes oficiales, habla, por primera vez, de la “laicidad del Estado” -es el título de un capítulo y de un artículo-. En los artículos que desarrollan esta laicidad, sin embargo, no se afirma que España será un Estado laico, sino que se habla solo de “neutralidad de los poderes públicos ante la religión o las creencias” y de la obligación del Estado de evitar “toda confusión entre funciones estatales y actividades religiosas”.
La nueva ley servirá también para determinar el alcance de los derechos de libertad religiosa y de conciencia y para que se tenga más en cuenta la nueva realidad confesional de España en la que, en parte a causa de la inmigración, han crecido otras religiones; especialmente, el número de musulmanes (1,4 millones), protestantes (rebasan el millón) y cristianos ortodoxos (600.000).
Las consecuencias concretas de la laicidad están fijadas en cuatro artículos. Aparte de regular los actos oficiales, el texto prohíbe los símbolos religiosos en determinados lugares: “En los establecimientos públicos no se exhibirán símbolos religiosos, salvo aquellos con valor histórico-artístico, arquitectónico y cultural protegidos por las leyes”. Es decir, no podrá haber crucifijos en colegios ni hospitales públicos, ni tampoco en ayuntamientos o ministerios.
Hay una excepción a esta regla en el texto. Pese a estar financiados con dinero público, los colegios concertados o los centros médicos privados con convenio con la Seguridad Social sí podrán exhibir simbología acorde con su credo. El Ministerio de Justicia estima, de todas formas, que un 80% de los símbolos carentes de valor artístico han sido ya suprimidos de los edificios públicos.
Las autoridades tendrán sus propias limitaciones. Si acuden a “actos estrictamente religiosos”, deberán hacerlo “de tal manera que no suponga una quiebra de los principios de neutralidad y no discriminación”, prosigue el texto. Es decir, que no solo deberán atender las invitaciones de la Iglesia católica y participar, por ejemplo, en procesiones, sino que también deberán acudir a actos de las demás confesiones como ya sucede, por ejemplo, en Ceuta con la Musala (rezo colectivo con el que finaliza el Ramadán), al que asisten el alcalde y el delegado del Gobierno. La mitad de la población de la ciudad es musulmana.
La presencia de funcionarios en actos religiosos está regulada de forma distinta a la de las autoridades. El texto establece que será siempre “voluntaria”. El nuevo reglamento de honores militares se ha anticipado, en cierta medida, a la futura ley. Aprobado el 19 de mayo, estipula también que cuando Defensa autorice a escoltas o piquetes a asistir a celebraciones religiosas, la participación de los militares “tendrá carácter voluntario” y no tendrán que rendir honores al Santísimo, a la Virgen ni a los santos patronos.
Esta participación de los funcionarios, incluso si es voluntaria, podría chocar, según expertos consultados por este periódico, con la “neutralidad” de los poderes públicos y con la obligación de evitar “toda confusión entre funciones estatales y actividades religiosas” que consagra la ley.
La comisión que redacta el anteproyecto de ley no ha decidido aún si regulará o no en la ley los símbolos religiosos individuales que llevan, en espacios públicos, ciudadanos que no representan al Estado; prendas como el hiyab (pañuelo islámico), cuya colocación en abril sobre el cabello de Najwa Malha, alumna de un colegio de Pozuelo de Alarcón (Madrid), desató una polémica. “Es uno los asuntos que se siguen debatiendo”, indican fuentes de la vicepresidencia primera del Gobierno. El ministro de Justicia, Francisco Caamaño, sí es favorable a legislar sobre el velo islámico. “Hay que precisar qué elementos religiosos de identificación personal puede portar un ciudadano dentro de los espacios públicos”, afirmó el 4 de mayo en Telecinco. La ley “deberá ser clara” y aplicar “el sentido común y la tolerancia”, insistió.
Uno de los contenidos de la libertad de conciencia es el derecho a “vivir y comportarse de acuerdo con las propias convicciones y creencias”, que conlleva el de “expresar” la religión propia. Los únicos límites que recoge el texto son el orden público y los derechos de los demás. Pero la regulación que se propone es similar a la de la ley de libertad religiosa vigente, de 1980, que no consiguió dejar claro si el hiyab está jurídicamente permitido en aulas o salas de juicio o si cualquier colegio o juez puede impedir su uso.
El Gobierno propone también equipar prácticamente a las cuatro religiones que gozan en España de “notorio arraigo” -mormones, testigos de Jehová, budistas y ortodoxos- con las tres que en 1992 firmaron acuerdos con el Estado: musulmanes, protestantes y judíos. La Iglesia católica goza de una situación mejor gracias a los acuerdos de 1979, y continuará manteniendo estos privilegios. Seguirá siendo, por ejemplo, la única confesión a la que los contribuyentes podrán dedicar el 0,7% de su IRPF.
El borrador del proyecto de ley establece las condiciones (años de inscripción, número mínimo de lugares de culto, etcétera) para que otras religiones obtengan el estatus de “notorio arraigo” y la consiguiente capacidad de interlocución con el Estado, así como las ventajas fiscales que conlleva. Hasta ahora era la Comisión Asesora de Libertad Religiosa la que lo decidía, y sin criterios muy definidos. El hinduismo podría ser el primer candidato a conseguir esta condición con la nueva ley, que reconoce nuevos derechos para estas confesiones.
Los 37 artículos en preparación sustituirán a los ocho de la ley de 1980. La vicepresidenta María Teresa Fernández de la Vega preside la comisión encargada de redactar la ley, de la que también es miembro el director general de Asuntos Religiosos del Ministerio de Justicia, José María Contreras. Este catedrático consultó previamente algunos aspectos de la ley con las confesiones religiosas reunidas en un foro informal.
Esquerra Republicana de Catalunya es la formación que parece tener más prisa para que salga adelante la ley. Su portavoz adjunto, Joan Tardà, presentó una moción en el Congreso que los socialistas enmendaron y aprobaron el 18 de mayo con el voto en contra de PP y UPN y la abstención de CiU y PNV. La moción insta al Gobierno a someter el anteproyecto de la ley a una primera lectura antes del 30 de junio. No parece probable que se respete este plazo, pero el Consejo de Ministros le dará un primer repaso antes de las vacaciones veraniegas. En el mejor de los casos entrará en la Cámara baja a finales de año.
El PP se ha opuesto de antemano a la nueva ley por dos razones. La primera es de oportunidad. “No es el momento por necesidad social, prioridad ni por reconocer un nuevo derecho”, declaró el diputado Santiago Cervera en el Congreso. Además, se lamentó, la ley “intervendrá aspectos no sustantivos, pero sí simbólicos” equiparables a “tradiciones y convenciones” de España.
La Iglesia católica tampoco está de acuerdo. El Papa Benedicto XVI trasladó el jueves en El Vaticano al presidente José Luís Rodríguez Zapatero sus reticencias ante la iniciativa legislativa en gestación.
INE a confirmat astăzi anunțul făcut zilele trecute de Banca Națională: economia spaniolă a crescut cu 0,1% în comparație cu ultimul trimestru din 2009.
Institutul Național de Statistică din Spania (INE) a confirmat astăzi anunțul pe care-l făcuze zilele trecute Banca Națională: Spania a ieșit din recesiunea economică după ce economia statului iberic a crescut cu 0,1% după şapte trimestre de scădere.
INE a publicat astăzi datele oficiale, în care se observă creșterea economică de 0,1% înregistrată de economia spaniolă în primul trimestru al acestui an în comparație cu ultimul trimestru al anului trecut, anunță ”La Vanguardia”.
Conform datelor INE, Produsul Intern Brut a înregistrat o ușoară creștere trimestrială, chiar dacă încă acuză o scădere interanuală de 1,3%. Activitatea economică a recuperat 1,8% din cele 3,1% înregistrate la sfârșitul primului trimestru al anului trecut.
Postul Mare sau Postul Paştilor este perioada de pregătire pentru Sfintele Paşti, fiind asemănat adesea cu o călătorie duhovnicească către Săptămâna Patimilor şi Înviere. Este un timp de mare nevoinţă sufletească şi trupească în scopul împlinirii noastre, este timp de răstignire. Biserica parohială este, în acest context, spaţiul necesar împlinirii acestor dorinţe duhovniceşti ale noastre, iar programul liturgic parohial este astfel rânduit încât să cuprindă pe toţi, în funcţie de timpul pe care îl au disponibil.
În comunitatea creştin-ortodoxă a Sfântului Nectarie Taumaturgul din Coslada (Madrid), Spania, credincioşii au fost şi sunt aşteptaţi la toate activităţile şi slujbele rânduite de la începerea Postului Mare şi până la încheierea şi încununarea lui cu praznicul Învierii Domnului. Astfel, în prima săptămână a postului, în intervalul luni-joi a fost săvârşită slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul, iar în fiecare zi de vineri, de la orele 19.00, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite a Sfântului Grigorie Dialogul, la care toţi credincioşii care postesc desăvârşit, se spovedesc şi primesc binecuvântare, se împărtăşesc.
În Duminica Ortodoxiei, prima duminică din post, în cadrul şcolii parohiale s-a organizat, sub îndrumarea şi coordonarea doamnei preotese Gina Cimpoca, o expoziţie de icoane zugrăvite de către copii, intitulată „Icoana din sufletul copilului”, fiecare copil fiind premiat după Sf. Liturghie şi primind diploma de participare.
În Duminica a doua, a Sfântului Grigorie Palama, seara, a fost săvârşită slujba paraclisului Maicii Domnului, după care a fost vizionat un film duhovnicesc, cu un cuvânt de folos al părintelui Arsenie Papacioc. În Duminica a treia a Postului, a Sfintei Cruci, după Sfânta Liturghie a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu şi au fost binecuvântate ofrandele pregătite în cinstea şi spre pomenirea Sfinţilor 40 de mucenici. Seara, după paraclisul Maicii Domnului, a fost vizionată o conferinţă susţinută de regizorul creştin Dan Puric. Astfel de vizionări sunt rânduite pentru fiecare după-amiază din duminicile postului.
Femeia este cea care ne învaţă ce înseamnă iubirea, răbdarea, mila, altruismul, sacrificiul. Femeia, prin sensibilitatea, dar şi prin înţelepciunea ei, ne arată ce înseamnă frumosul. Ea este secretul şi savoarea vieţii. Cu toate acestea însă, anual, aproape 130 de milioane de femei sunt mutilate, 4 milioane sunt cumpărate şi vândute în întreaga lume, multe dintre ele fiind prinse în traficul de carne vie pentru prostituţie. Mai mult de jumătate din populaţia globală care migrează este formată din femei. Cel mai adesea, acestea lucrează în locuri unde sunt supuse abuzurilor fizice şi sexuale. 70% din populaţia săracă a lumii este formată din femei.
De aceea, în duminicile premergătoare începutului primăverii şi a zilei de 8 martie, credincioasele din biserică au primit flori şi un cuvânt de încurajare în greaua misiune pe care astăzi o au, aceea de a fi mame şi soţii creştine. Copiii şcolii parohiale au pregătit mărţişoare şi diploma pentru cea mai bună mamă. Momente speciale, dedicate mamelor creştine, vor fi pregătite şi de sărbătoarea Bunei-Vestiri şi în Duminica Femeilor Mironosiţe. În fiecare zi de sâmbătă a postului, de dimineaţă se săvârşeşte Sfânta Liturghie, urmată de slujba de pomenire a morţilor. Zilele de miercuri, vineri şi sâmbătă sunt special rezervate Sfintei Taine a Spovedaniei.
Activităţile propuse pentru următoarea perioadă vor cuprinde slujbele rânduite, vizionarea de filme şi documentare duhovniceşti, Denia Canonului celui mare, Denia Acatistului Bunei-Vestiri, deniile din Săptămâna Patimilor, Sf. Liturghie din Joia Patimilor, urmată de ritualul spălării picioarelor, Vinerea Prohodului cu îndătinata procesiune cu Sfântul Epitaf, pregătirea slujbei de Paşte, pregătirea pascăi şi a darurilor pentru credincioşi pentru noaptea Învierii, toate având ca scop primenirea noastră trupească şi sufletească, pentru a trăi deplin şi autentic bucuria pascală.
Luna martie este marcată, la nivel parohial, de încheierea primului an de studiu în cadrul Şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. Ceremonia de premiere a celor mai consecvenţi participanţi, dar şi a celui mai bun cursant, va avea loc în ziua de duminică, 11 aprilie a.c., după Sfânta Liturghie. Pentru că mai avem mult de parcurs în acest lung, dar frumos pelerinaj al postului, îl rugăm pe Dumnezeu să dea creştinilor tărie în osteneli, iar ostenitorilor mult folos duhovnicesc!
Pictorul de icoane Valeriu Purdea (31 de ani) din Argeş a decis, în urmă cu şase ani, că poate face mai mult pentru profesia lui în Spania şi a ales să se stabilească definitiv la Zaragoza. Artistul a părăsit România dezamăgit de oameni, politică, sărăcie, iar de când a plecat din ţară nu a fost tentat să se întoarcă, nici măcar în vacanţă.
„Am avut de multe ori dovada că acasă contează mai puţin talentul şi mai mult să fii relaţia sau pila cuiva”, spune Valeriu Purdea. Românul a încercat să deschidă mai multe expoziţii în România, dar a fost refuzat fără menajamente şi a rămas ferm convins că nu lucrările unui pictor, ci pe cine cunoaşte acesta are importanţă, în primul rând, pentru a putea expune.
Valeriu îşi prezintă filosofia de viaţă într-o scurtă povestire, plină de tâlc: „Se spune că un om foarte bogat a avut o ultimă dorinţă la moarte: să aibă un sicriu din care mâinile să rămână afară, ca să vadă toţi că nu luăm nimic cu noi după ce părăsim acest pământ”, povesteşte pictorul. „Am lucrat icoane pentru foarte multe biserici din aproape toate oraşele mari ale Spaniei: Madrid, Valencia, Murcia şi Zaragoza. Ultimul este oraşul în care, după mulţi ani, am reuşit să-mi găsesc prieteni dezinteresaţi, să mă căsătoresc şi să am linişte”, spune Valeriu.
Efort şi migală
Lucrările pictorului de icoane înseamnă efort şi migală. Alegerea lemnului, care trebuie să fie neapărat de tei, şi a culorilor, care sunt Tempera speciale, cu pigmenţi naturali, costă foarte mulţi bani. „Am lucrat o lună şi două zile la o icoană pentru o biserică din Madrid şi am câştigat 10.000 de euro, dar am preferat să cumpăr materiale pentru alte lucrări, în loc să-mi iau maşină, cum ar fi făcut tot românul.
Vreau să-mi împlinesc visul de a fi cunoscut în lume, pentru că de la bogăţie şi avere mi-am luat gândul de mult. Călugării şi preoţii spanioli m-au văzut la muncă şi m-au răsplătit pe măsură. Dacă aş fi fost mai puţin boem, acum aş fi putut fi milionar în euro”, povesteşte Valeriu.
A învăţat pictura la mănăstire
Sunt foarte puţine persoane care contează cu adevărat în viaţa lui Valeriu şi despre care acesta vorbeşte cu multă căldură şi respect. În ultimii ani petrecuţi în ţară, înainte de a pleca în Spania, pictorul român a locuit mai mult la mănăstirile din judeţul Argeş. În liniştea de acolo, el a pictat şi a avut privilegiul să cunoască, printre călugări, alţi artişti şi pictori valoroşi, de la care a învăţat tainele meseriei.
Mentorul său, părintele Ilie (Dantes Bobăianu) de la Mănăstirea Slănic-Argeş, este una dintre persoanele de la care a învăţat tot ce ştie în meseria de pictor de icoane, iar Valeriu îi este profund recunoscător.
„La Mănăstirea Frăsinei se ajunge cu luntrea, iar dincolo de poarta mănăstirii niciodată nu a călcat picior de femeie. M-am simţit onorat şi printre cei aleşi de destin să pot învăţa şi lucra în incinta lăcaşului de cult. Acolo l-am întâlnit şi pe actorul Dragoş Pâslaru, de care m-a legat o sinceră prietenie”, povesteşte artistul.
În stil macedonean
Valeriu Purdea este unul dintre puţinii pictori de icoane care lucrează în stil macedonean şi după modele sârbeşti. O pictură în acest stil redă cu fidelitate fiecare amănunt din imagine, iar munca e istovitoare, spune Valeriu.
La aproximativ un an de la ultimul marş în favoarea vieţii, fundaţiile „Derecho a vivir” şi „Hazte Oir”, organizează în Madrid un nou marş de protest împotriva Legii Avortului, aprobată recent de Senatul Spaniei. Duminică, 7 martie 2010, începând cu orele 12:00, sub deviza „Spania Viaţă, Da”, organizatorii speră să poată aduna între 50000 şi 100.000 de manifestanţi.
Marşul va începe în Plaza de Cibeles şi se va sfârşi în Puerta del Sol, unde vor lua cuvântul diferite personalităţi ale vieţii publice. Gador Joya, purtător de cuvânt al „Derecho a Vivir”, a menţionat că principalul obiectiv al marşului de anul acesta este popularizarea pe plan european a cauzei spaniole potrivit căreia orice fiinţă are drept la viaţă.
De asemenea, manifestaţia se doreşte a fi o declaraţie publică a unui colectiv important al societăţii spaniole care este împotriva Legii Avortului, considerând-o nedreaptă, inconstituţională şi inumană. Organizatorii speră ca aceste manifestaţii să devină o tradiţie anuală în favoarea vieţii şi să aibă loc la începutul lunii martie. Marşul de duminică va fi acompaniat de alte marşuri similare în aproape 100 de oraşe din Spania, Europa, America de Nord şi America de Sud.