După Naşterea Domnului, o altă arătare a Domnului se iveşte, pregătită de Ioan Botezătorul şi realizată în contextul Botezului lui Iisus la apa Iordanului, cu cerurile deschise, cu coborârea Duhului Sfânt şi cu glasul cel venit de sus, care-L legitimează şi-L identifică pe Fiul lui Dumnezeu. Însă de jos, această recunoaştere nu va veni decât la picioarele crucii, din partea centurionului roman, care va spune: “Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era omul acesta!” (Mc. 15, 39). De altfel Iisus se înscrie în cadrul unei vieţi obişnuite, umblă prin lume ca un necunoscut, oarecum clandestin, Care mai ales dorea ca arătarea Sa să fie primită în credinţă printr-o privire care să pătrundă dincolo de aparenţe.

Sărbătoarea Bobotezei se referă la momentul Botezului Mântuitorului Iisus Hristos în râul Iordan, săvârşit de către Sf. Ioan Înaintemergătorul, care mai este numit şi Botezătorul Domnului. Acest eveniment a avut loc atunci când Hristos a ajuns la vârsta de 30 de ani, înainte de a-şi începe lucrarea sa mântuitoare.

De ce Mântuitorul se botează de către Ioan, dacă este fără de păcat? Iisus a coborât în apă nu ca să se cureţe pe Sine, ci ca să înnece în chip simbolic pe omul cel vechi. Zice Sf. Vasile cel Mare: „Ca să înceapă o viaţă nouă, trebuie mai întâi să se termine cea veche”. Apoi, pentru ca botezându-se să confirme botezul lui Ioan; pentru a-l sfinţi pe Botezător, fiindcă nu Înaintemergătorul L-a sfinţit pe Hristos, ci Hristos l-a sfinţit pe Înaintemergător; pentru ca, sfinţind apa Iordanului, să arate prin coborârea porumbelului, coborârea Duhului Sfânt asupra credincioşilor, la botez; dincolo de toate acestea, prin botezul Său în râul Iordan, Hristos a sfinţit apele, de aceea în ziua Bobotezei săvârşim sfinţirea apelor, iar în timpul slujbei cerem Duhului Sfânt să se pogoare.

Mulţi se află în faţa uneia şi aceleiaşi întrebări: Cine este Iisus? – Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Dar aşa de deosebit în aşteptări şi dorinţe…? Modul acesta de a se purta, de a se prezenta şi de a-şi dezvolta misiunea, le cam dă de gândit oamenilor. Iisus nu se înscrie în scheme, în rubrici, pe care oamenii le-au pregătit pentru El. Stilul Lui de viaţă nu se potriveşte cu gusturile şi cu prevederile acelora care îl aşteptau.

Prin urmare care este stilul acesta de viaţă al Lui? Este acela al robului (Is. 42, 1: Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui. Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie; El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă..), care nu-şi face publicitate, care nu umple pieţele cu glasul lui puternic şi hodorogit, bogat în retorică şi ameninţări. Solidar cu păcătoşii şi cu cei săraci, capabili de a încuraja şi de a întări speranţa, în loc de a înăbuşi, de a umili, aşa ca trecerea unui uragan, care mătură totul în cale, împreună cu răul chiar şi puţinul bine, acele timide încercări de viaţă creştinească (“trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge.”).

El va apăra soarta săracilor şi a acelora pe care lumea îi dispreţuieşte. El va fi Aducătorul unui mesaj şi a unei practici liberatoare, atât de multe boli trupeşti, cât şi de orice formă de sclavie. De fapt, există un soi de prizonieri, care nu stau în lagăre sau în închisori, dar care trăiesc în dimensiunea lor restrânsă şi sufocantă a unei vieţi concepută în cheia aspectelor sălbatice şi egoiste, a câştigului, a averii şi a deşertăciunii. Aceştia sunt acei oameni, care cu toate că ei văd, totuşi sunt orbi, pentru că nu ştiu cum să descopere sensul vieţii, sunt incapabili de a cunoaşte adevăratele valori, pentru că sunt nesimţitori faţă de aproapele.

Sf. Ap. Petru sintetizează întreaga viaţă pământească a Domnului prin aceste cuvinte simple: “Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan. (Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El.” (Fapte. 1, 37-38). Dar mai ales, El nu a venit numai aşa, cu vederea, în trecere, ci să-i tămăduiască pe oameni, să-i pună pe picioare, să-i mângâie şi să-i încurajeze, dându-le speranţa şi bucuria de a trăi, să le demonstreze că răul poate fi biruit, iar lanţurile duşmanului frânte. Tocmai pentru că a fost înzestrat cu putere, Iisus s-a ocupat de cei neputincioşi, către care S-a arătat blând şi smerit cu inima. Aceasta este arătarea Sa “deosebită”.

Ca de obicei, ca în fiecare an, ne-am strâns de peste tot şi ne-am unit gândurile şi inimile în rugăciune ca Duhul Sfânt să se pogoare şi să sfinţească apele, ca apoi să ducem bobul de rouă sfinţit în casele noastre să ne primenească ungherele.

Să nu uităm, însă, că sărbătoarea Botezului lui Hristos-Domnul se referă şi la botezul nostru. Un botez care aşteaptă să fie “manifestat”. O credinţă conştientă, ce trebuie pătrunsă şi maturizată. O hotărâre, care trebuie să fie motivată. Un dar, care trebuie să devină angajare responsabilă. O apartenenţă la Hristos, care să se exprime prin fapte. Este absolut de trebuinţă şi cât mai grabnic, ca numele înscris în registrele parohiale să iasă la iveală, să fie descoperite. De acum este timpul de a ne onora angajamentele, pe care alţii şi le-au luat în locul nostru.

Este o reînsuşire personală a botezului, care trebuie făcută cu claritate, dacă în mod practic nu voim să devenim nişte apostaţi de la credinţă. Botezul trebuie să ni-l însuşim, să fie al nostru, un fapt, prin care să devenim protagonişti cu adevărat, nu numai o ceremonie convenţională. Atunci, noi nu puteam citi Evanghelia. Dar acum, nu numai că putem, dar chiar trebuie s-o citim. Avem tot dreptul de a şti cine suntem, încotro mergem, şi care ne este modul de viaţă, după care oamenii să cunoască şi să ştie că suntem creştini.

Nu numai noi avem dreptul să ştim că suntem creştini, dar şi alţii trebuie să deducă din vorbele şi din purtarea noastră că suntem creştini.

Deodată cu “Arătarea Domnului” (Botezul) se aşteaptă o altă apariţie: creştinul.

 Mai multe fotografii se pot vizualiza pe albumul parohiei.

Aşa cum afirmă localnicii, Madridul este un oraş care nu doarme niciodată. Frumuseţea sa este unică, iar oamenii sunt foarte primitori.

Şi mai atrăgător este în aceste zile de sărbătoare. Mii de beculeţe în kilometri întregi de perdele luminoase dau senzaţia că ai păşit într-un tărâm de basm. Cercuri concentrice uriaşe, multicolore, candelabre strălucitoare, agăţate de ghirlande, cuburi roşii şi albastre, stau suspendate deasupra principalelor artere din Madrid.

Cred că merită efortul de a ieşi un ceas-două să te bucuri de atmosferă. Nu e ca o slujbă de seară, dar, de curiozitate, poţi încerca.

Mai multe fotografii pe albumul parohiei.

În noaptea de Anul Nou 2012, în biserica parohială a fost săvârşită Sfânta Liturghie, precedată de slujba Utreniei, ocazie cu care am închinat primul gând lui Dumnezeu, cu speranţe înmulţite de mai bine, de tihnă sufletească şi de satisfacţii depline în familii şi în comunitatea noastră. După Sfânta Liturghie a fost săvârşită slujba de Tedeum rânduită pentru acest moment. În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi, părintele paroh a menţionat: Orice început presupune să-ţi iei nişte angajamente. E cea mai sigură modalitate de creştere pe lumea aceasta şi cea mai bună tehnică de a evita începuturile fără de începere: ridici standardul vieţii tale, făcându-ţi ţie şi lui Dumnezeu nişte promisiuni, străduindu-te apoi, în timpul anului, să fii un om de cuvânt. De obicei, la Anul Nou ne urăm unii altora diferite lucruri. Aproape toate însă sunt lucruri convenţionale ce nu ţin prea mult de voinţa şi puterea noastră: ne urăm sănătate, ne urăm fericire, pace etc. Ori astea sunt lucruri care nu ţin doar de noi ori de cei care ni le doresc. E important, cred, ca la începutul anului să ne dorim unii altora lucruri care pot fi împlinite de noi, păstrându-ne speranţa că ne vor fi date şi celelalte. Personal, vă doresc ca în acest nou an să fiţi cei mai buni. Nu să fie cel mai bun an. Asta nu ţine nici de mine, nici de dvs. Dar vă doresc să fiţi mai buni decât în anii care au trecut. Vă doresc ca anul acesta să fiţi mai buni în dragoste, să fiţi mai buni la şcoală ori serviciu, să credeţi şi să speraţi mai bine, căci toate acestea ţin în primul rând de dvs. “Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor.” 1 Petru 4, 11

Toţi cei prezenţi au participat la o agapă special pregătită pentru această zi.

Cu acest prilej, mulţumim tuturor credincioşilor noştri, ajutătorilor şi binefăcătorilor, pentru ajutor şi pentru susţinerea activităţilor noastre în anul precedent şi le dorim un an binecuvântat şi plin de roade. Dumnezeu să ne facă pricepuţi şi atenţi la tot ce este bun şi necesar pentru creşterea noastră duhovnicească, iar Noul An să ne facă mai înţelepţi şi mai doritori de viaţă curată!

Mai multe fotografii în albumul parohiei.

Să ne pregătim inima de a fi blândă și smerită spre unirea cu Hristos în toată fapta bună. Dumnezeu să ne facă pricepuţi şi atenţi la tot ce este bun şi necesar pentru creşterea noastră spirituală, iar Noul An să ne facă mai înţelepţi şi mai doritori de Dumnezeu.

“Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor.” 1 Petru 4, 11

Dorim tuturor credincioşilor comunităţii noastre, ajutătorilor şi binefăcătorilor, un An nou binecuvântat, cu sănătate şi linişte sufletească! Sus să avem inimile!

La Mulţi Ani!

 Pr. George, Gina prezbitera şi Ana-Maria Cimpoca

Vă aducem la cunoştinţă, şi pe această cale, că în noaptea de Anul nou 2012, sâmbătă, 31 decembrie, spre duminică, 1 ianuarie 2012, Sfânta Liturghie va fi săvârşită în biserica “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada la miezul nopţii, după cum urmează:

Sâmbătă, 31 decembrie 2011:
Orele 23.00 – Utrenia;

Duminică, 1 ianuarie 2012:
Orele 00.30 – Liturghia Sf. Vasile cel Mare;
Orele 02.00 – Te-Deum la începutul Anului nou;
Orele 02.30 – Agapă cu credincioşii prezenţi.

Hristos Se naşte în lume în fiecare decembrie, umplând inimile multora de bucurie sfântă. Însufleţiţi de entuziasmul păstorilor, la acest ceas de sărbătoare, am încercat să trăim departe de ţară, dar aproape de Hristos, bucuria sfântă a comuniunii, în rugăciune, în melodii de colinde şi, în general, în toate cele ce dau frumuseţe şi măreţie acestor zile.

Ziua aceasta, a Naşterii Domnului, este o zi de bucurie pentru toată lumea creştinească. Toţi se bucură astăzi: şi copiii, şi tinerii, şi cei în vârstă, ca şi cei bătrâni. Şi ca bucuria să fie deplină, în toate zilele premergătoare Naşterii Domnului a fost săvârşită Sfânta Liturghie în biserica parohială şi au fost susţinute o serie de activităţi misionare în cadrul şcolilor parohiale.

Sâmbătă, 24 decembrie, a avut loc, după slujba de seară, un concert de colinde şi recital de poezie religioasă prezentate de copiii şi tinerii din parohie, sub titlul: Noi în seara de Crăciun. Cu acest prilej au fost expuse, sub genericul Poveste de Crăciun, desenele tematice ale copiilor, dar şi lucrările de broderie pe motive populare realizate în cadrul atelierului susţinut în cadrul şcolii parohiale, sub îndrumarea doamnei Elena Şerb, meşter popular. Activităţile au fost coordonate de către doamna preoteasă, Gina Cimpoca.

Duminică, 25 decembrie, în cadrul Sfintei Liturghii, copiii s-au cuminecat şi au primit darurile special pregătite de parohie, după care a urmat o agapă la care au participat toţi cei ce au dorit aceasta.

În cuvântul de învăţătură, părintele paroh a spus: Dumnezeu, în fiecare an, de Crăciun, ne aminteşte că ne iubeşte. Şi nu e o glumă, nu e un basm. E o realitate. Dacă nu ne-ar fi iubit, nu ar fi existat Crăciunul şi, mai ales, noi nu am fi existat să trăim sărbătoarea de Crăciun. Aşa că, noi suntem creaţi pentru Crăciun şi Crăciunul este pentru noi. De Crăciun sărbătorim naşterea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Prin El, Dumnezeu-Tatăl a trimis mântuirea pentru fiecare în parte, cel mai mare dar. De aceea şi noi dăruim, oferim. Vrei să fii fericit? Oferă fericire! Vrei să fii iubit sau iubită? Oferă iubire! Vrei înţelegere cu cei din jur? Oferă iertare! Dacă nu ai oferit nimic de Crăciun, nu aştepta nimic. Rămâi cu plictiseala ta, dar te vei simţi singur şi dezamăgit. Ori, Crăciunul este sărbătoarea bucuriei. Nu alege să fii singur. Singurătatea ucide! Lasă-L pe Dumnezeu să facă parte din planurile tale şi vei vedea cum împlinirea lor se va transforma în bucurie. Este exact ceea ce-ţi doreşti tu de Crăciun. Nu există Crăciun fără Dumnezeu, fără pruncul Iisus. Unde este Dumnezeu, acolo este siguranţă şi prin urmare, bucurie, linişte sufletească, liniştea zilei de mâine… 

Mai multe fotografii se pot vizualiza pe albumul parohiei.

Sâmbătă, 24 decembrie, va avea loc, dupa slujba de seară, un concert de colinde şi recital de poezie religioasă prezentate de copiii şi tinerii din parohie, sub titlul: Noi în seara de Crăciun. Cu acest prilej vor fi expuse, sub genericul Poveste de Crăciun, desenele tematice ale copiilor, dar şi lucrările de broderie pe motive populare realizate în cadrul atelierului susţinut în cadrul şcolii parohiale, sub îndrumarea doamnei Elena Şerb, meşter popular. Activităţile sunt coordonate de către doamna preoteasă, Gina Cimpoca.

Din program:

Catavasiile Naşterii Domnului (interpretare psaltică):
Hristos Se naşte!
Fiului Celui născut…!
Tinerii in buna credinţă fiind crescuţi…!
Taină străină văd!

Moş Crăciun – Radu Gyr (poezie)

Colinde:
O ce veste minunată!
Noi în seara de Crăciun!
Veniţi cu toţii!

O brad frumos – Radu Gyr (poezie)

Colinde:
Oaspeţi cu azur în gene
La poartă la Ştefan Vodă
Trei crai de la răsărit

Întrupare – Zorica Laţcu (poezie)

Colinde:
Colind bizantin;
Toată obştea creştinească.
Sus la vârful muntelui.

Aşteptare – Zorica Laţcu (poezie)

Metanie – Radu Gyr (poezie)

Cer nou – Zorica Laţcu (poezie)

Focul – Zorica Laţcu (poezie)

Colinde şi imne liturgice:

Asta-i casa cea frumoasă
Colo sus pe lângă lună
Sedelnele utreniei Naşterii Domnului;
Slava… glasul al V-lea, la Litie

Începând de luni, 21 noiembrie a.c., până la ziua Sf. Arhidiacon Ştefan, 27 decembrie 2011, se va săvârşi Sf. Liturghie în fiecare dimineaţă, începând cu orele 9.00.

Duminică, 20 noiembrie:
08.00   – Utrenia;
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Vecernie cu litie pentru sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului;
19.00   – Seară duhovnicească – vizionare de film;

Luni, 21 noiembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Martiri Brâncoveni;

Marţi, 22 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 23 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 24 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 25 noiembrie, Sf. Mare Muceniţă Ecaterina:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 26 noiembrie, Sf. Stelian:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 27 noiembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Şcoala parohială pentru adulţi;

Luni, 28 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Martiri Brâncoveni;

Marţi, 29 noiembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
19.00   – Vecernie cu litie pentru sărbătoarea Sf. Andrei, ocrotitorul românilor;

Miercuri, 30 noiembrie, Sf. Andrei, apostolul românilor:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 1 decembrie, ziua naţională a României:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Te-Deum de ziua Naţională a României;

Vineri, 2 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 3 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 4 decembrie, Sf. Muceniţă Varvara, Cuv. Ioan Damaschin:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Seară duhovnicească;

Luni, 5 decembrie, Sf. Sava cel Sfinţit:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Vecernie cu litie pentru sărbătoarea Sf. Nicolae;

Marţi, 6 decembrie, Sf. Ierarh Nicolae:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 7 decembrie, Sf. Filofteia:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 8 decembrie, Sf. Cuvios Patapie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 9 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 10 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 11 decembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
11.00   – Taina Sf. Maslu;
18.00   – Vecernie pentru Sf. Spiridon şi Şcoala parohială pentru adulţi;

Luni, 12 decembrie, Sf. Ier. Spiridon:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Martiri Brâncoveni;

Marţi, 13 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 14 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 15 decembrie, Sf. Elefterie:
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 16 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Maicii Domnului;

Sâmbătă, 17 decembrie, Sf. Prooroc Daniel:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
16.00   – Taina Spovedaniei;
17.00   – Vecernie;
17.30   – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică, 18 decembrie:
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie;
18.00   – Seară duhovnicească;

Luni, 19 decembrie:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00    – Taina Spovedaniei;
19.00   – Vecernie pentru Sf. Ignatie Teoforul;

Marţi, 20 decembrie, Sf. Ignatie Teoforul:
09.00   – Sf. Liturghie;

Miercuri, 21 decembrie, Sf. Muceniţă Iuliana:
09.00   – Sf. Liturghie;
18.00   – Taina Spovedaniei;
19.00   – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul;

Joi, 22 decembrie, Sf. Mc. Anastasia Farmakolitrias (Vindecătoarea de otravă):
09.00   – Sf. Liturghie;

Vineri, 23 decembrie, zi aliturgică:
09.00   – Ceasurile Împărăteşti;
18.00    – Taina Spovedaniei;

Sâmbătă, 24 decembrie, Ajunul Crăciunului:
09.00   – Sf. Liturghie;
10.30   – Pomenirea morţilor;
17.00   – Pavercerniţa mare şi litia pentru praznicul Naşterii Domnului;

Duminică, 25 decembrie, Naşterea Domnului (Crăciunul):
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie.

Luni, 26 decembrie, Soborul Maicii Domnului (a doua zi de Crăciun):
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie.

Marţi, 27 decembrie, Sf. Arhidiacon Ştefan (a treia zi de Crăciun):
08.30   – Utrenia;
09.30   – Sf. Liturghie.

Joi, 22 decembrie a.c., după Sfânta Liturghie, a fost săvârşită în biserica “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada (Madrid), Spania, o slujbă de pomenire şi de cinstire a eroilor însângeratului decembrie ´89. Cu emoţie şi admiraţie ne-am adus aminte de jertfa celor care acum 22 ani au murit pentru libertate, reamintind tuturor că mulţumită curajului lor astăzi suntem aici, aşa încât avem creştineasca datorie de a-i cinsti cu recunoştinţă.

Ca popor, am trăit mai mulţi ani în comunism decât în capitalism. Aşa ne-a fost dat. Nu noi ne alegem părinţii, locul naşterii, sexul. De destin, ce să mai vorbim, mereu e hotărât de alţii. Sub regim monarhic am stat puţin ca popor, dar am beneficiat în schimb din plin şi de democraţie populară, şi de socialism multilateral dezvoltat. Sunt în viaţă destui care pot depune mărturie ce şi cum a fost înainte de 1989. Nu toţi am trăit la fel. Nu toţi am fost victime, nu toţi am fost călăi. Unii au dus-o mai bine, alţii mai rău, ba chiar s-a şi suferit. Şi murit, pe alocuri, ba bine că nu. În fel şi chip. Memoria noastră e selectivă, mai şi uităm de cele rele, mai iertăm, am mai avut şi avem şi bucurii, nu e chiar uşor să-ţi trăieşti tot timpul prezent într-un trecut cu forme incerte. Suntem în 2011. Despre ce este vorba? Despre un acut sentiment că un întreg prezent se răsuceşte spre un trecut de care tot credeam că scăpasem. În comunism am trăit cu frică. Cu mic, cu mare. Cine spune că n-a fost aşa, minte. Că eram simpli muncitori, ţărani sau intelectuali, frica a fost prezentă peste tot. Frica a generat laşităţi, oportunism, minciună, egoism, meschinărie, răutate. Acum iar începe să pătrundă frica în românii de acasă. Au telefoanele ascultate, e-mail-urile controlate, eşti turnat cine ştie unde, la SRI sau la Cotroceni, care coordonează Centrul de Putere al Fricii în clipa de faţă. Este unul dintre cele mai nocive sentimente ale zilei de astăzi. Dincolo de frica de ziua de mâine. Care pentru mulţi, dacă nu foarte mulţi, înseamnă deja foame şi frig. Sunt mulţi dintre contemporanii noştri care nu se mai ajung cu banii. Deja nu-şi mai au minimul necesar traiului zilnic. Numărul celor care caută prin pubele şi coşurile de gunoi a crescut. Numărul celor care au probleme cu întreţinerea este în creştere. Numărul celor care nu au fost în concedii e mare. Numărul bătrânilor disperaţi e, fără număr. Vedem la televiziuni oameni fericiţi sau şosele pline de maşini care gonesc nebuneşte. E criză, nu e criză, trăiesc bine, nu trăiesc bine românii? Cum e în România? Printre oamenii care se înghesuie la o promoţie sau se calcă pe picioare să prindă un bilet de tratament la Tuşnad sau Băile Felix. Frigul a fost o constantă a ultimului deceniu din comunism. Un american, un neamţ sau o franţuzoaică nu poate pricepe dacă i-am povesti cum ne îmbrăcam înainte să ne culcăm. Şi fierbeam apa – când erau gaze – pe aragaz, ca să facem baie. Uităm repede. Mulţi cetăţeni din diferite oraşe ale României deja s-au debranşat de la sistemele de încălzire centralizată. Îi paşte frigul acum. Şi la propriu şi la figurat. Ca popor, frica, foamea şi frigul nu ne-au frânt. Ne-am descurcat. Care cum şi pe unde l-a purtat paşii. De sute de ani românii se descurcă. Nu mai contează cine conduce ţara. O să ne descurcăm şi de aici înainte. Reforme, remaniere, vorbe goale. Frecţii. Mai trăim. Nu contează cum şi unde. Am devenit deja nemuritori. Ne-au călit frica, foamea, frigul…

Un material realizat de Cristian I. Guitars – Barcelona

sursa: Occidentul Românesc

Comunism, democraţie populară, epocă de aur… Există în mintea celor mai tineri tot atâtea denumiri pentru o perioadă pe care mulţi dintre noi nu o cunoaştem decât din povestirile părinţilor, bunicilor, din cărţi, ori vizionând diverse documentare. Este o perioadă istorică ce fascinează pe mulţi dintre noi, ce continuă să lase urme adânci în societate şi-n mentalităţi chiar şi astăzi, o perioadă de moarte a spiritului. Multe din aspectele vieţii cotidiene sunt categorisite, după momentul ’89 sau înaintea lui. Ca în orice sistem totalitar, anularea solidarităţilor tradiţionale, distrugerea individualităţii în favoarea colectivităţii a însemnat confiscarea vieţii private în general şi a celei de familie în particular. În România instaurarea comunismului a afectat mult dezvoltarea ţării. Acest regim totalitar şi-a lăsat amprenta până-n zilele noastre. Viaţa populaţiei României a fost mult afectată de către comunism. Condiţiile grele de trai din acea perioadă au rămas un adevărat coşmar în mintea celor care le-au trăit, condiţii pe care nici unul dintre noi nu le mai doreşte a le trăi astăzi.

Speranța moare încet, dar sigur

Când patria îţi întoarce spatele, devii atent. Descoperi că ţara nu dă doi bani pe tine chiar dacă au trecut peste 20 de ani de la căderea comunismului, decât atunci când constată că ai să-i plăteşti ceva şi, îţi blocheză contul. Poate că ai de încasat de la stat o sumă egală, dar nu te poţi lupta. Nu ai bani să-l dai in judecată, iar legea oricum e făcută să-l protejeze pe el, statul, asistat social de milioane de troglodiţi romantici. Cu nervii întinşi, organul de simţ se ascute şi mai tare, şi ceea ce nu băgaseşi de seamă atâţia ani, politica şi ai ei administratori, te calcă pe cap.

Şi dacă nimereşti şi într-o realitate mâncată de criză, în care nimeni nu-ţi dă speranţe, doar şuturi în fund, ai atins maturitatea răbdării. Fugi mâncând pământul spre computer şi descoperi care sunt condiţiile emigrarii în Canada, America, Noua Zeelandă sau Australia. Cazuri fericite când, mai ai ceva răbdare pusă de-o parte. Dar dacă n-ai, petreci câteva zile imaginându-ţi că munceşti în Franţa, în construcţii, sau la menaj în Spania. Dacă eşti medic sau tâmplar, eşti un caz fericit. Nu mai stai pe gânduri. Poţi să-ţi vinzi fără remuşcări pe 3.000 de euro, vremurile când îţi iubeai paşii care străbăteau parcul copilăriei tale şi te gândeai că ţării care te hrăneşte, îi eşti dator.

Dar dacă pleacă toţi cei care au puterea să construiască, să tămăduiască, să inspire celorlalţi sentimentul că se poate, ce sa va alege de biata ţară? Tineţi minte că ne puneam întrebarea asta mereu, acum 10, 15 ani şi, o socoteam argumentul suprem al iubirii?

Ei bine, cei care mai reuşesc să o găsească în minte sunt fericiţi. Dar aceştia, sunt tot mai puţini. La Paşapoarte e coadă în fiecare zi. Speranţa a murit încet, dar sigur, şi, renaşte cu documentul în mână. Dar poate că asta e şansa naţiunii. Resursa umană a României este constantă, aşa că să plecăm, că poate într-o zi ne vom întoarce. Vom putea să le împărtăşim celor care nu au avut curaj, o lecţie de viaţă.

Reveniţi acasă din ţări unde regulile se respectă, unde cine munceşte nu e fraier, unde vânzătoarele nu au aerul că-ţi fac o favoare, unde oamenii cer servicii de calitate, pentru că altfel îşi caută alt furnizor, iar o hârtie aruncată pe jos te costă 100 de euro, ne vom transforma în dascăli de civilizaţie pentru uteciştii de ieri, comuniştii de azi.

Ne vom întoarce cu paşi fericiţi lângă castanul unde ne-am sărutat pentru prima oară, dar vom descoperi că la televizor este aceeaşi placă stricată. Că ei, nu pleacă niciodată! N-au nici un motiv. Au case de peste 1.000 mp, conturi în valută cu cinci-șase zerouri, maşini super scumpe, nu au credite bancare reale şi nici rate la casă. România e toată numai şi numai a lor.

În străinătate sau în România?

Anticii spuneau: Ubi bene ibi patria. Adică, patria este acolo unde îţi este bine. De fapt, patria e mai curând un sentiment şi nu o doctrină şi de aceea e percepută în mod atât de diferit de oameni. Nu vrem să ţinem lecţii de patriotism, nu vrem să spunem că dacă pleci din ţară, dacă emigrezi, eşti un trădător sau un laş. Pe de altă parte, nu ne place nici să credem că în România, trăiesc doar oameni imperfecţi, securişti corupţi, comunişti, manelişti, toţi de-a valma şi că de aceea singura soluţie e să te îndrepţi spre alte zări. Desigur că nu! Există români care au avut dintotdeauna valoare pe care o păstrează cu sfinţenie şi azi şi o transmit mai departe urmaşilor lor, dar aceştia sunt din păcate, atât de puţini, mult prea puţini raportaţi la marea masă manelizată şi coruptă. În momentul de faţă, termenul de patrie ar merita să fie redefinit, în condiţiile în care astăzi se poate circula mult mai uşor dintr-un loc în altul, identităţile multiple sunt adesea un avantaj, iar graniţele au început să fie tot mai late. De ce ai depinde doar de un singur spaţiu, în aceste condiţii? La întrebarea: merită sau nu să emigrăm? se răspunde, de fapt, atât de diferit… Exasperare, neputinţă, debandadă, birocraţie, corupţie, minciună, sunt doar câteva din motivele invocate pentru a pleca din ţară. Pe celălalt talger al balanţei se poate pune nevoia de familie şi de prieteni, dorinţa de implicare pentru a schimba lucrurile în bine, un mod de viaţă mai simplu în România. În străinătate sau în România? Este o întrebare la care vă las să răspundeţi singuri…

Un material realizat de Kasandra Kalmann Năsăudean

sursa: Occidentul Românesc

Sfinţii sunt prietenii noștri, un dar de la Dumnezeu pentru noi. Într-o lume în care „prietenia” multora este bazată doar pe interes și adesea trădătoare, prietenia sfinţilor este statornică, dezinteresată și curată. Dacă așa zişii prieteni ne sunt aproape numai când ne simţim bine, ne aflăm pe o treaptă socială mai înaltă și suntem sănătoşi, când nu le mai avem pe acestea, cei care “s-au jurat” că ţin la noi, ne părăsesc.

Prietenia cu sfinţii şi ocrotirea lor o simţim mai ales când suntem bolnavi, marginalizaţi şi în diferite necazuri şi strâmtorări. Această prietenie, spre deosebire de prima, este netrecătoare şi aducătoare de nenumărate bucurii. Majoritatea dintre noi, în toate vremurile şi în toate timpurile, conştientizăm cât este de importantă prezenţa sfinţilor în viaţa noastră. Pentru că aceştia nu numai că ne îndeamnă permanent prin pilda vieţii lor să aprindem candela gândului bun, ci sunt şi maeştri neîntrecuţi în ştiinţa sufletului.

Sfinţii ne îndeamnă să facem totul cu Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu şi să fim fiii lui Dumnezeu, nu fiii păcatului. Prin sfinţi, Dumnezeu ne invită să căutăm frumuseţea adevărată care este în noi înşine.

Sfinții de cele mai multe ori cât viețuiesc pe pământ sunt mereu ascunşi de privirile uneori indiscrete ale oamenilor. Mare le-a fost credinţa şi plină de roade bune vieţuirea, pentru care Hristos le-a dat cununa cea neveştejită a slavei Sale în ceruri. Sunt convins că dintre cei care au ajuns la sfințenie, doar o parte dintre ei au trecut solemn în ceata sfinţilor, iar alţii acoperiți cu mantia smereniei, de prin cimitirele satelor poate, ori de prin gropi comune, ori de prin munți și păduri sau alte crăpături ale pământului au numele înscrise în Cărțile de la Tronul Preasfintei Treimi, de unde nimeni și nimic nu le va putea șterge vreodată.

Lucrarea poruncilor şi rugăciunea ne dau pofta de a-L cunoaste pe Dumnezeu, să creştem sufleteşte şi duhovniceşte. Totodată, sfinţii ne invită să nu pierdem ocazia de a-L chema pe Dumnezeu în ceea ce suntem fiecare Acum. Ei ne spun că întâlnirea cu Duhul se face prin tăcere, tăcerea de după cuvânt, în şederea de după rugăciune…

De aceea, căutăm mereu vecinătatea lor, ne dorim mereu prezenţa lor aducătoare de linişte, “poftim” a merge pe urmele paşilor lor.

Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut şi am auzit de vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui. Niciodată, însă, nu am fost acasă la sfânt, în biserica lui, în chilia lui, de ziua naşterii lui pentru veşnicie. Am trăit această bucurie în anul Domnului 2011. Minunate clipe de priveghere! Îngereşti cântări! Dumnezeiască Liturghie! Cum să uiţi aşa ceva. Cum să nu îţi doreşti mereu aşa trăiri. Cu adevărat pelerinajul dă dependenţă. Dar, o bună dependenţă. Preţioase daruri.

Şi cum am ajuns în Grecia, am profitat de ocazie şi am străbătut drum lung până la Mănăstirea Hrisoleontisa, unde se ruga Sf. Nectarie icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la Mrea Sfântului Efrem cel Nou, la Mrea Sf. Patapie şi a Sf. Ipomena, la Sf. Gherasim, la Mrea Mega Spileo, la Sf. Andrei în Patras, la catedrala mitropolitană Sf. Treime din Pireu.

Gina prezbitera

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi

După tradiţia Bisericii Ortodoxe, fiecare biserică, în momentul în care se sfinţeşte de către episcop, primeşte un nume, care devine hramul său.

Sfinţirea este, deci, actul de botez al noului lăcaş de închinăciune, care primeşte de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă a mântuirii, de pildă: Naşterea Domnului, Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Treime, Sfânta Cruce, Buna-Vestire, Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, Sfântul Nectarie Taumaturgul, cum e cazul enoriei noastre. Prin sfinţirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, protectorul său spiritual. De aceea, hramul bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezenţa tuturor credincioşilor membri şi nemembri ai comunităţii.

După o săptămână de rugăciune, spovedanie, de slujbe şi alte activităţi prin care ne-am dorit să creăm o atmosferă de praznic, de sărbătoare, duminică, 6 noiembrie a.c., ne-am reunit cu toţii în jurul Sfântului Nectarie şi am participat la Sfânta Liturghie rânduită pentru prăznuirea sfântului nostru tămăduitor şi ocrotitor.

În cuvântul de învăţătură, părintele paroh a explicat semnificaţia Evangheliei zilei (Învierea fiicei lui Iair), dar, plecând de la pilda lui Iair, a accentuat importanţa şi rolul tatălui în familie şi în educarea copiilor: “Cum e tatăl aşa e şi familia. Fixează-ţi această afirmaţie ca un principiu de viaţă! Există şi excepţii. Dar, acestea nu anulează regula. Un tată îşi pune propriile amprente asupra copiilor lui la fel de neintenţionat, dar la fel de sigur, ca umbra care mi se aşterne pe pământ când umblu în lumina soarelui. Chiar dacă ar vrea, tatăl nu poate împiedica acest proces. Evlavia profundă a unui tată este adesea reprodusă în copiii săi, însă greşelile şi viciile sale se reproduc şi mai adesea. De obicei, el este cel ce decide cursul familiei. “Pentru orice foc pe care îl aprinde tatăl, copiii sunt cei ce adună lemnele.” Dacă tatăl nu vorbeşte decât despre bani, de obicei va creşte o familie pentru Mamona. Dacă la masă vorbeşte doar despre picturi şi cărţi, probabil va crea în copii interes pentru literatură şi artă. Dacă vorbeşte despre jocuri şi sporturi, va face din copiii săi sportivi sau preocupaţi de divertisment. Dar, dacă îl prinde ora unsprezece seara prin cluburi sau prin alte locuri, să nu se mire dacă pe copiii săi îi va prinde ora douăsprezece în sălile cu jocuri de noroc sau prin baruri. Dacă el dă tonul la necredinţă, ce altceva decât harul lui Dumnezeu îi poate păzi familia, care îl imită, să nu-l urmeze pe calea pierzării?”

În câteva cuvinte a fost reamintită viaţa şi personalitatea sfântului nostru ocrotitor: “Sfântul Nectarie a fost de bună seamă un cărturar şi un înţelept ierarh, un teolog erudit şi un dascăl al Bisericii. Dumnezeu, însă, dăruindu-i harul tămăduirii, care aprinde mai ales evlavia poporului, a dorit ca el să fie un sfânt popular potrivit cu vremea noastră. Pe Sfântul Nectarie îl durea suferinţa semenilor şi, de aceea, a cerut de la Domnul harul tămăduirii. Vindecându-i pe cei ce sufereau şi suferă de boli fără leac, atât Dumnezeu, cât şi Sfântul nostru Părinte doreau şi doresc de la dânşii ca, după tămăduire, să se căiască, să îşi schimbe viaţa şi să urmeze voia lui Dumnezeu. Credem, cum am mai spus-o, că în condiţiile vieţii morale şi spirituale de astăzi nenumăratele vindecări ale unor boli incurabile sunt predica cea mai eficientă în rândul poporului nostru, care, fiind “tare de urechi”, “cere semne”, pe care Dumnezeu i le dă, măcar de s-ar schimba ceva.”

Agapa de după Sfânta Liturghie a fost un bun prilej de comuniune şi bucurie şi a încununat această zi, luminată şi încălzită de soarele care a stat mai mult sub nori toată săptămâna. Mulţumim participanţilor, dar, mai ales, celor care s-au implicat la buna rânduială a hramului, fiecare participând după putinţă şi credinţă la această sfântă sărbătoare.

Prezbitera Gina Cimpoca

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei

Duminică, 30 octombrie 2011:
08³⁰ – Utrenia;
10⁰⁰ – Sf. Liturghie;
18⁰⁰ – Paraclisul Sfântului Nectarie;
18³⁰ – “Îngrijorare sau credinţă?” – cuvânt de învăţătură;
19⁰⁰ – “Steluţe pe pământ” – vizionare de film, urmată de discuţii şi comentarii;

Luni, 31 octombrie 2011:
18⁰⁰ – Taina Spovedaniei;
19⁰⁰ – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul; Rugăciuni la toată neputinţa;
19⁰⁰ – Halloween: o  aşa-zisă „sărbătoare” de care chiar ne putem lipsi – cateheză;

Miercuri, 2 noiembrie 2011:
18⁰⁰ – Taina Spovedaniei;
19⁰⁰ – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul; Rugăciuni la toată neputinţa;

Vineri, 4 noiembrie 2011:
18⁰⁰ – Taina Spovedaniei;
19⁰⁰ – Paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul; Rugăciuni la toată neputinţa;

Sâmbătă, 5 noiembrie 2011:
08⁰⁰ – Utrenia;
09⁰⁰ – Sfânta Liturghie şi pomenirea morţilor;
18⁰⁰ – Vecernie cu litie pentru  hramul bisericii;;
19³⁰ – Prezentarea cărţii „Lumina din Cuvânt” – colecţia Buletinul parohial şi a broşurii „Cum să ne purtăm în biserică – câteva noţiuni pe care e bine să le ştiţi când veniţi la biserică”, apărute în cadrul parohiei noastre;

Duminică, 6 noiembrie 2011:
08³⁰ – Utrenia;
10⁰⁰ – Sf. Liturghie şi cuvântul de învăţătură;
12⁰⁰ – Sfinţirea icoanelor cu Sf. de la Hozeva şi cu Sfinţii Epictet şi Astion (cu sf. moaşte);
12³⁰ – Agapă cu toţi credincioşii;

Luni, 7 noiembrie – Vineri, 11 noiembrie 2011, pelerinaj şi participare la slujba de priveghere şi la Sfânta Liturghie pentru Sf. Nectarie în Eghina (Grecia).