In zilele de 24 – 25 octombrie 2011, în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, se desfăşoară şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În prima zi a lucrărilor, ierarhii Sfântului Sinod l-au ales prin vot secret cu 35 de voturi din 42 valabil exprimate pe părintele arhimandrit Ignatie Trif în postul de Arhiereu – vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei, cu titulatura Mureşanul.

Curriculum vitae

Arhim. Ignatie (Ilie) Trif

I. Date personale:

• născut la data de 7 iulie 1976, localitatea Bilbor, judeţul Harghita;

• 2001, 6 august – hirotonit întru diacon la Mânăstirea Poşaga;

• 2001, 11 august – hirotonit întru preot pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Alba Iulia;

• 2008, 24 februarie – tuns în monahism de către Înaltpreasfinţitul Andrei, primind numele de Ignatie;

• 2008, 19 aprilie – i-a fost acordat rangul de protosinghel;

• 2011, 18 martie – transferat în Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale;

• 2011, 19 mai – i-a fost acordat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române rangul de arhimandrit.

II. Studii:

• studiile primare şi gimnaziale le-a urmat în comuna natală, Bilbor, judeţul Harghita;

• 1991-1992 – a urmat un an de liceu profilul matematică-fizică la Liceul „Mihai Eminescu” din Topliţa, judeţul Harghita;

• 1992-1997 – a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox „Mitropolit Simion Ştefan”;

• 1997-2001 – a frecventat cursurile Facultăţii de Teologie, secţia Pastorală, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, pe care le-a absolvit cu media 9,91, prezentând drept lucrare de licenţă: Teologia energiilor necreate la Sfântul Grigorie Palama;

• 2001 – a fost admis la cursurile de doctorat, specialitatea Patrologie şi Literatură Postpatristică, din cadrul Facultăţii de Teologie din Sibiu;

• 2003-2005 – a urmat cursurile de Master, Facultatea de Teologie, Alba Iulia, pe care le-a absolvit cu media 10, prezentând drept lucrare de disertaţie: Teologia persoanei în gândirea Părintelui Dumitru Stăniloae. O incursiune în teologia patristică şi contemporană;

• 2003-2009 – studii postuniversitare (doctorat) în Atena, ca bursier al Sfântului Sinod al Greciei şi al YKY (Idrima Kratikon Ipotrofion) ;

• 2007, octombrie – transferat cu programul doctoral la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian”, Universitatea din Bucureşti;

• are în pregătire teza de doctorat (2003, Atena, Grecia) cu tema: Contribuţia teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreştin, sub îndrumarea ştiinţifică a Prof. Univ. Dr. Konstantinos Skouteris, Arhim. Prof. Univ. Dr. Nikolaos Ioannidis şi I.P.S. Mitropolit Prof. Univ. Dr. Hrisostomos Savvatos;

• 2011, 15 martie, a obţinut titlul de Doctor în Teologie (specialitatea Patrologie şi Literatură Postpatristică, îndrumător ştiinţific Diac. Prof. Univ. Dr. Ioan Caraza), prezentând drept disertaţie doctorală: Sfântul Grigorie Palama şi doctrina despre energiile necreate.

• limbi cunoscute: greaca, franceza, engleză.

III. Activitate profesională/didactică/misionară:

• 1998-2003 – redactor responsabil al oficiosului Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, „Credinţa străbună”;

• 1998 (trei luni) – stagiu de cercetare bibliografică la Mânăstirea benedictină En Calcat, Franţa.

• 1998-2002 – membru în comitetul de conducere al Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi din Balcani (B.O.Y.A.), ca reprezentant al asociaţiilor ortodoxe din România;

• 2002-2003 – preparator pentru disciplina Formare Duhovnicească, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia;

• 2004-2007 – asistent universitar pentru disciplina Patrologie şi Literatură Postpatristică;

• ca activitate ştiinţifică semnalează articole, recenzii sau intervenţii scrise, publicate în: „Dilema Veche”, „Lumina”, „Altarul Reîntregirii”, „Tabor”, „Credinţa străbună”;

• odată cu înfiinţarea postului de radio „Reîntregirea”, patronat de Arhiepiscopia de Alba Iulia, a realizat sau a participat ca invitat la emisiuni pe diferite teme;

• 2004-2008 – preot slujitor pentru comunitatea românească din Navplio, Mitropolia de Argolida, Grecia;

• 2009-2011 – lector universitar titular pentru catedra de Patrologie şi Literatură Postpatristică şi Limba elină la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.

sursa: basilica.ro

O delegatie PSD condusa de Rovana Plumb se intalneste astazi, joi, cu Ministrul Muncii din Spania pentru a protesta fata de restrictiile impuse romanilor. Eurodeputata Rovana Plumb va conduce delegatia PSD in cadrul intalnirii de joi, 13 octombrie, de la Madrid cu Valeriano Gomez, ministrul spaniol al Muncii si al Imigratiei, dupa cum se specifica intr-un comunicat emis de cabinetul europarlamentarului roman.

Intrevederea a fost solicitata de PSD pentru a discuta subiectul restrictiilor impuse romanilor pe piata muncii din Spania si a solicita incetarea de urgenta a acestora.

“Scopul acestei vizite este de a transmite autoritatilor din Spania ca restrictiile sunt incorecte si au efecte negative profunde, dar si de a solicita ca ele sa fie eliminate cat mai rapid. Romanii care lucreaza in Spania au contribuit si contribuie la dezvoltarea economiei spaniole, si trebuie sa beneficieze de protectie si de un tratament nediscriminatoriu”, subliniaza Rovana Plumb. Eurodeputata considera ca, indiferent de justificarea lor, restrictiile sunt o pedeapsa si un gest nedrept fata de romanii din Spania.

“Decizia de a restrictiona accesul pe piata fortei de munca din Spania a afectat atat cetatenii romani care lucreaza acolo, cat si economia din Spania. Condamnarea la somaj a acestor oameni nu va face decat sa le indrepte pasii catre economia neagra. Sunt necesare programe de creare de noi locuri de munca si recalificare profesionala, de crestere a integrarii sociale – acestea ar trebui sa primeze in fata restrictiilor, deoarece sunt eficiente atat pentru romanii din Spania, cat si pentru economia spaniola”, afirma social democrata.

Rovana Plumb considera ca vina pentru situatia actuala apartine inclusiv guvernului Boc, care s-a dovedit incapabil sa?-si protejeze cetatenii aflati la munca in strainatate.

“Guvernarea PDL, prin comportamentul sau lipsit de interes fata de cetatenii romani care muncesc in strainatate, a facut posibila aceasta situatie. Pasivitatea sa in politica externa, incapacitatea de a dialoga cu guvernul spaniol pentru a se impotrivi acestei decizii au dus la situatia dezastruoasa care, din estimarile noastre, afecteaza 370 000 de romani care se aflau in Spania la data introducerii noii legi si nu aveau inca loc de munca”, subliniaza Rovana Plumb.

Delegatia PSD formata din Rovana Plumb, vicepresedinte al Grupului S&D din Parlamentul European si membra in Comisia de munca a PE; Cristian Rizea, Presedintele PSD Diaspora si Geanina Boicu, Vicepresedinte PSD Diaspora se va intalni joi 13 octombrie cu delegatia spaniola compusa din Valeriano Gomez Sanchez, Ministrul Muncii si al Imigratiei, Anna Terron i Cusi, Secretar de Stat privind Imigratia, Antonio Gonzalez, Seful de Cabinet al Ministerului Muncii si al Imigratiei, Gemma Pinyol Jimenez, Secretar General al Ministerului Muncii si al Imigratiei.

sursa: romanul.eu

Profesorii madrileni din ciclul gimnazial pornesc o noua serie de proteste impotriva deciziei guvernului regiunii de a face reduceri bugetare. Sindicatele si cadrele didactice vor organiza timp de doua zile manifestatii si proteste in mai multe scoli din regiune. Organizatorii se asteapta sa participe cat mai multi dintre cei 19.000 de profesori din Madrid.

Nemultumirile profesorilor sunt legate de faptul ca guvernul condus de Esperanza Aguirre nu mai vrea sa angajeze profesori suplinitori, fapt care ii afecteaza in primul rand pe elevi, dupa cum spun protestatarii.

In aceasta luna mai sunt programate si alte manifestatii, printre care si formarea unui lant uman in apropierea ministerului regional de Invatamant din Madrid. Intre timp, autoritatile recunosc ca li se cere un efort, dar considera ca profesorii ar trebui sa renunte la proteste si sa le ofere elevilor orele de clasa de care au nevoie.

Sindicatele critica lipsa de dialog din partea autoritatilor si afirma ca din cauza reducerilor bugetare nu vor mai fi angajati 3000 de profesori suplinitori, iar orele ramase vor fi predate de titulari. In consecinta, nu vor mai exista ore de sprijin pentru elevi, va exista o mai mica disponibilitate din partea profesorilor si astfel, considera sindicalistii, invatamantul va fi mai slab.

sursa: romanul.eu

Somajul din Spania a crescut din nou in luna septembrie si acest lucru confirma “blocajul” economiei spaniole, dupa cum scrie El Pais. Desi este obisnuit ca in aceasta luna numarul persoanelor care se inscriu la Oficiul de Munca (INEM) sa fie mai mare, niciodata din 1996 si pana in prezent nu s-a inregistrat o crestere asa de mare.

Potrivit Ministerului Muncii si Imigratiei, condus de Valeriano Gomez, numarul persoanelor care s-au inscris la Oficiul de Munca in septembrie a crescut cu 95.817, prezantand o crestere de 2,3 % fata de luna august. La ora actuala, INEM are in evidenta un total de 4.226.744 de someri.

In ultimele 12 luni somajul a crescut cu 5,2%, inregistrandu-se inca 208.981 de persoane fara loc de munca. Inaintea alegerilor generale din 20 noiembrie principalele partide anunta reforme pentru stimularea angajarilor, insa niciunul dintre candidati nu ofera inca solutii concrete.

Din 2008, odata cu prabusirea sectorului imobiliar, Spania a intrat intr-o supra-criza, accentuata din aceasta cauza, pe fondul crizei financiare internationale. In tot acest timp, numarul locurilor de munca create a fost insuficient pentru a stimula cresterea economica, iar lipsa creditelor a sufocat activitatea micilor afaceristi.

sursa: romanul.eu

Un barbat a impuscat doua femei care participau, in aceasta seara, la o slujba religioasa, intr-o biserica din Madrid. Agresorul a patruns in interiorul bisericii Santa Maria del Pinar din cartierul Ciudad Lineal si cand a ajuns in dreptul celor doua femei care stateau pe o banca a impuscat-o in cap pe una dintre ele, cea mai tanara, de 36 de ani, care era insarcinata si urma sa nasca peste doua zile.

Femeia care o insotea, mama ei, in varsta de 52 de ani, a fost impuscata in zona toracica, iar fiica ei, insarcinata, a murit pe loc. Imediat dupa aceea, autorul atacului s-a sinucis tragandu-si cu un glonte in cap.

Potrivit El Pais, autorul agresiunii se plimba de ceva vreme prin preajma parohiei Santa Maria del Pinar din Marid si intrebase intr-un bar despre orarul slujbei. Apoi, dupa ora 20, a intrat in biserica si a tras cu sange rece asupra victimelor.

La fata locului s-au deplasat 8 ambulante, iar medicii de la serviciul madrilen de urgenta SAMUR au reusit sa efectueze o cezariana si au salvat bebelusul, care a fost transportat la spitalul La Paz intr-un incubator. Femeia ranita a fost dusa si ea la spital in stare grava.

Tragedia a socat pe toata lumea, iar acum politia incearca sa afle circumstantele acestei agresiuni. Deocamdata anchetatorii au dezmintit faptul ca autorul crimei ar fi ruda cu cele doua femei si se banuieste ca ar putea fi un nou caz de violenta de gen.

România. Aici. Acolo.

Un interesant material evidenţiază elementele esenţiale care definesc tabloul României, cu cele două sau chiar patru milioane de români activi plecaţi la muncă în străinătate şi ce s-ar întampla dacă aceştia s-ar întoarce acasă. Luate grosso módo, consecințe pozitive ar fi “transferul de know-how, de mentalităţi diferite de cele din ţară, şi în al doilea rând, un val de antreprenoriat care alimentează economia românească”. Consecințe negative s-ar concretiza în “eliminarea unuia din principalele elemente de alimentare a contului curent (remiterile românilor din străinătate), plus o tensionare formidabilă a pieţei muncii”. Analizând însă situaţia în amănunt consecinţele reale sunt mult mai grave. De ce? Aşa cum foarte bine spune şi autorul, “România nu are resursele de a-i plăti şi nici nu le oferă spaţiul de afirmare necesar. A-i readuce în România înseamnă a-i plafona. În schimb, românii din această categorie pot fi excelenţi ambasadori neoficiali ai românilor, sprijinul lor (dezinteresat!) putând schimba o percepţie acolo, deschide o uşa dincolo”. Indiferent cât de bine sunt integraţi în ţara de adopţie, cei plecaţi trăiesc între două lumi, iar decizia de a reveni în România le va aparţine fără nici o constrângere atunci când sistemul românesc le va oferi mai multe oportunităţi decât în prezent.

Dan Luca/ Bruxelles

*********************

Doar profit și interese

Citind scrisorile voastre şi aflând despre dramele prin care aţi trecut şi treceţi, aş dori să vă dau câteva sfaturi. Încercaţi să nu vă descrieţi cu lux de amănunte lipsurile, corupţia, aspectele negative ale României din care aţi plecat. Nu este cazul de a povesti cum sunteţi trataţi în spitale, în magazine, despre lipsa colaborării cu instituţiile statului, despre umilirile la care sunteţi expuşi în fiecare zi, pentru simplul fapt că acestor spanioli nu le pasă de voi. Sunteţi în Spania doar pentru a munci, a presta servicii pe care alţii refuză să le îndeplinească. Aţi ajuns în această țară pentru a salva ceea ce a rămas din demnitatea voastră umană, lăsându-vă acasă copiii sau părinţii ajunşi la bătrâneţe. Este chiar atât de dificil de înţeles că toleranţa şi compasiunea sunt calităţi total absente printre străini, micile excepţii confirmând regula? Înainte de a vă mărturisi frustrările, încercaţi să fiţi siguri că aveţi în faţa voastră persoana capabilă de a înţelege drama de zi cu zi a unui român. Din păcate, nu aveţi cum să cunoaşteţi esenţa poporului spaniol, cum gândesc, cum reacţionează. Este nevoie de o experienţă de mulţi ani pentru o imagine clară despre ceea ce înseamnă mentalitatea celor care vă acceptă printre ei. Singurii care vă pot înţelege sunt vârstnicii care au fost martorii lipsurilor din cel de Al Doilea Război Mondial şi a foametei care a urmat. Nu confundaţi faptul că o familie spaniolă are nevoie de voi pe post de “internă”, “externă” sau “baby-sitter”, cu ospitalitatea sau bunătatea umană. Nu trebuie să credeţi că munca de “om bun la de toate” în casa unui spaniol vă dă dreptul de a face parte din acea familie. Aceste persoane vă acceptă atât timp cât reuşiţi să îndepliniţi rolul pentru care sunteţi plătiţi. Povestind situaţii şi fapte jenante din trecutul vostru din România, speraţi, probabil, să fiţi înţeleşi şi compătimiţi de spanioli? Comiteţi o mare eroare! Chiar dacă aparent aveţi parte de compătimire, poveştile voastre nu vor adăuga în niciun caz cinste niciunuia dintre voi. Nu este oare suficientă “imaginea” creată de violuri, hoţii, crime, accidente rutiere provocate de români în stare de ebrietate? Nu este suficientă invazia ţiganilor care nu vă lasă să trăiţi liniştiţi? Cum puteţi spera la ajutor şi compasiune de la persoane care nu se susţin material şi moral pe parcursul vieţii, nici măcar între ele, în cadrul relaţiilor de rudenie, sau de prietenie? Acolo unde sunteți, nu va veni niciodată vecina “de bloc” să se ocupe pentru două-trei ore de copilul vostru, ca să vă vizitaţi rudele din spital. Sunt extrem de puţine cazurile în care există un ajutor real între spanioli pentru că şi societatea spaniolă, ca orice entitate capitalistă, se bazează pe profit şi interese. Îmi permit să adresez o întrebare românilor din Spania: de câte ori aţi avut ocazia să auziţi lamentaţiile unui spaniol privind situaţia reală a societăţii în care trăieşte? Acum douăzeci de ani se striga peste tot “nu ne vindem ţara”, dar comuniştii şi securiştii au îngenuncheat-o, vânzând totul străinilor motiv pentru care câteva milioane de români disperaţi au devenit braţe de muncă în afara ţării. În mod sigur nu va veni nimeni să vă explice că, în anii ’50, se murea de foame în Spania sau Italia, mulţi emigrând în Argentina, Belgia, Australia şi exportând cu “succes” mafia şi camorra în Statele Unite. Nimeni nu va recunoaşte că sunt datori vânduţi americanilor, pentru ajutorul financiar acordat în reconstrucţia ţării, nimeni nu vă va spune că, muncind în Spania sau Italia, plătiţi cele mai mari taxe din Europa. Vă spun toate acestea pentru a înţelege consecinţele denigrării sistematice a ţării din care provenim. Este oare cazul de a complica şi mai mult situaţia delicată în care ne aflăm? Cu cât veţi reuşi să vă controlaţi mai bine vorbele, cu atât veţi reuşi să pretindeţi respectul şi stima poporului spaniol sau italian. Prin muncă cinstită, corectitudine şi verticalitate umană! Demonstraţi în oricare situaţie că sunteţi mai buni, mai umani. Demonstraţi că aveţi cel puţin un minim de educaţie şi civilizaţie şi nu vă umiliţi.

Kasandra Kalmann Nasaudean

*******************************

Omul frustat și iubirea

Mândria şi frustrările distrug relaţiile dintre oameni. Prea mulţi români vor să impună celorlalţi felul lor de a fi, de a gândi, de a se îmbrăca, de a vorbi. Mândria de a demonstra altora că eşti deasupra lor vine întotdeauna din frustrări serioase. Faptul că eşti complexat te împinge la astfel de gesturi care arată celor din jur exact inversul celor pe care vrei să le demonstrezi. Astfel de oameni sunt foarte uşor de înţeles pentru că nu se pot ascunde. Pentru un om deschis la minte este foarte simplu să vadă în spatele aparenţelor. Foarte interesant este faptul că aceşti oameni frustraţi şi mândri sunt foarte uşor de manipulat. Te poţi juca cu ei aproape fără restricţii dacă le gâdili un pic orgoliul pentru că sunt orbiţi de ceea ce se chinuie să demonstreze. Interesant este atunci când ai un astfel de şef pe care îl vezi cât de slab şi redus este. Când apare frustrarea în viaţa unui om, este din cauză că se simte înşelat în aşteptările sale. Frustrarea de multe ori apare și din cauza lipsurilor materiale sau a sentimentelor morale. Viaţa multora e stăpânită de iubire, dar nu întotdeauna împărtăşită. Când unul iubeşte şi nu i se împărtăşeşte aceelaşi sentiment, să fie iubit, și e tratat cu indiferenţă, devine frustrat. El îşi imaginează diferite situaţii din cauză că nu este iubit de către acea persoană, aceste situaţii făcând să-şi schimbe în mare parte comportamentul faţă de cei din jur şi în primul rând faţă de el însăşi. Nu aș fi vrut să mă opresc iar la acest subiect. Am discutat prea des despre asta, și probabil am amintit de el de multe ori. Însă de când există lumea, faptele și vorbele tuturor oamenilor au trezit controverse. Nu-i înțelegem pe majoritatea celor care ne înconjoară. Găsim oameni care ne dezamăgesc, fugim, dar ne lovim iar de ei. Toți dăm vina pe cei de lângă noi pentru că lumea în care trăim nu este mai bună. Războaiele nu se mai țin cu arme, pistoale și săbii. Noi suntem armele războaielor. Purtăm războaie cu cei de lângă și cu noi înșine.

Irina Georgescu Șova

**********************

“Pupăcioșii” de lângă noi

Cu toții îi cunoaștem. I-am întâlnit la serviciu. Sunt acei oameni care în loc să își vadă de treaba lor și să își îndeplinească atribuțiile sunt prea ocupați cu suflatul în urechile șefilor. Îi găsiți în spatele șefilor gata de pupat și gata să ceară mai mult de lucru doar de dragul de a arăta bine. Aceștia sunt cea mai josnică subspecie de oameni. Nu îi preocupă decât să arate bine în fața șefilor și nu îi interesează cum obțin asta. Toarnă pe toată lumea, cer de muncă în prostie, fac ore suplimentare la nesfârșit. Practic, sunt niște sclavi de bună voie și nesiliți de nimeni. Cu toții îi cunoaștem și îi „îndrăgim”. Datorită lor ajungem și noi să muncim ca niște sclavi și să picăm prost în fața șefilor pentru simplul fapt că nu suntem niște pupăcioși care trăiesc pentru a pupa dosul șefului cu orice ocazie. Îi cunoști, dacă n-ai trăit cumva pe altă planetă până acum. Ai cu siguranță câteva fețe în minte deja, ai câteva referințe clare fără să te chinui prea mult. Îi știi, n-ai cum să-i ratezi, chiar dacă ai și numai două săptămâni în câmpul muncii și tot ai deja o listă cu cel putin trei pupăcioși entuziaști, care pândesc momentul să se arunce în dosul șefului. Eu am de ceva ani buni un șef. Cu care mă înțeleg de minune, cu toate că de câteva ori m-a luat de perciuni și m-a spânzurat pe fereastră după ce am făcut niște nefăcute (nefăcute: să scriu „hemoroizi” sau „vip-uri constipate” în articolele mele. Evident c-am recidivat și până la urmă m-a lăsat în pace). Eh, șeful acesta al meu are un stil care te unge pe suflet când vine vorba de pupăcioși. Trage câte o privire atât de acră și ucigătoare când simte că-i vorba de „periere” încât își înghit oamenii limbile cu tot cu dinți. Dar din nenorocire nu-i așa peste tot. Mi-aduc aminte de ședințe și de întâlniri de lucru în România, unde nu aveai loc să spui un „nu” de-atâtea: „Vaaaai șefu’, da’ ce deștept ești, da’ bine că ai venit cu ideea asta, că ne-ai luminat, zău așa!” Bre pupăcioșilor, vă doresc s-aveți și de-acum încolo un succes nebun în carieră! Și să vă uitați la fel de strâmb la proștii care chiar încearcă să facă ceva cu adevărat, muncind cu creierul. Dar viața, drăguța de ea, ajunge să fie corectă în toate cazurile și întotdeauna. Nimic nu rămâne neplătit. Că proștii ăia poate nu ajung la fel de repede ca voi să-și scrie în CV „manager” sau „director adjunct”, dar nici n-au parte zilnic de gustul acela oribil în gură…

Final fericit

Aceste rânduri sunt dedicate acelor persoane care nu își mai scot botul din dosul șefilor. Pupăcioșii, sau lingăii, care sunt în apropierea noastră. Cei care ar face orice ca să intre sub pielea cuiva, iar rolul de hârtie igienică li se potrivește de minune. Pot fi cei mai buni prieteni, dar și cei mai inverșunați dușmani. Pupăcioșii acționează solo, deoarece două sau mai multe suluri de hârtie igienică deja bat la ochi. Eu nu înțeleg ceva la ei: cum vor să mai fie și respectați, după ce dau dovadă de un caracter infect sau poate inexistent? După ce intră sub pielea cuiva, vor să-i ia și locul. Nesimțire totală. Și se poartă de parcă toți ceilalți ar fi inferiori, când nu realizează că ei sunt de fapt, frustații bolnavi a unei nații în declin. Din partea mea, toate aceste persoane ar putea forma un zid uman în fața tramvaiului sau pot constitui subiectul unui reportaj de știri despre autoincendiere.

Dex: pupincurist: lingușitor, servil, slugarnic, persoană falsă cu interese ascunse, linguşitoare.

Cristian I. Guitars – Barcelona

sursa: occidentul-romanesc.com

Am participat recent, ce-i drept pentru putin timp (dar mi-a fost suficient) la intrunirea tinerilor ortodocsi, desfasurata intr-o comunitate vecina, in zilele de 24-25 septembrie a.c.

Este o adevarata drama a vremii noastre, modul in care duhul lumesc atotstapanitor a reusit sa perverteasca si sa deturneze chiar nevoile sufletesti si cautarile spirituale cele mai sincere ale noilor generatii de la noi (in special cele nascute sau doar formate dupa 1989), asupra carora societatea si mass-media si-au pus amprenta intr-un mod decisiv si structural, chiar si dupa ce unii dintre acesti tineri reusesc sa intre in Biserica.

Superficialitatea si egocentrismul hedonist (doritor de placeri/satisfactii imediate si de viata usoara) au intrat in Biserica si cauta sa modifice, sa reduca, sa reconfigureze tot continutul vietii in Hristos a tinerilor dupa chipul si asemanarea lor. Iar la aceasta contribuie, din pacate, in mare masura, si usuratatea cu care aceasta problema este tratata, de regula, de catre multi dintre păstorii Bisericii, dar si de catre unii dintre cei mai vechi si incercati membri ai acesteia.

“A iesi in intampinarea tinerilor” sau “a fi apropiat de tineri” a insemnat de prea multe ori doar a te cobori la nivelul lor pentru a incerca sa-i tii aproape… cam cu orice pret, adica fara a-i si ridica la exigentele duhovnicesti ale Evangheliei; a insemnat a-i confirma, a-i indreptati, a-i cocolosi si a-i rasfata suplimentar prin exces de “binecuvantari” pentru toate obiceiurile si patimile lor, fara a le arata adevarul chemarii Mantuitorului Iisus Hristos si fara a le propune – dar cu multa dragoste, cu durere, cu intelegere si fara bruscare, desigur – alternativa unui cu totul alt mod de a trai: integral dedicat lui Dumnezeu, ne-lumesc, ascetic, orientat spre dobandirea Imparatiei ceresti inca din aceasta viata, printr-o necontenita lupta interioara si printr-o osteneala fara crutare.

Strategia “misionara” cea mai obisnuita, inspirata din modelele catolice, protestante sau neoprotestante este – in esenta – de a le face tinerilor pe plac, printr-o socializare gaunoasa in duhul lumii, oferindu-le prilejuri si modele care sa-i tina, in mod esential, tot la nivelul la care sunt, multumindu-se cu putin, cu un comportament religios “minimalist”, ingaduindu-le cu multa larghete sa-si continue modul lor de viata atasat de cele pamantesti, centrat pe ego-ul propriu si, bineinteles, pe confort (inclusiv psihologic si “duhovnicesc”), pe placeri, pe distractii – chiar daca acum oarecum “cumintite”, devenite, zice-se, “decente”, adica usor “domesticite” si “ingradite” de niste comandamente morale dintre cele mai elementare (de ordinul poruncilor Decalogului).

Cu alte cuvinte, tinerilor si adolescentilor de astazi, care deja pornesc la drum cu grave boli si handicapuri sufletesti din cauza de-formarii lor initiale, pare ca li se reteaza apoi si sansa adevaratei vindecari si a nefalsificatei cunoasteri de sine si de Dumnezeu, din prea multa si gresit inteleasa “mila” si “ingaduinta” fata de varsta si neputintele lor sau, pur si simplu, pentru ca multi slujitori de astazi au adoptat deja teoria relativismului si a laxismului “liberal” in domeniul duhovnicesc, considerand ca “in secolul XXI” nu se mai potriveste sa vii cu “morala desueta a Sfantului Ioan Gura de Aur”. Asa se ajunge la nasterea unei “noi generatii” de tineri ortodocsi caracterizati, in linii mari, de cel putin cateva simptome (desigur, nu inseamna ca ele se si potrivesc fiecaruia, ci reflecta, credem, niste trasaturi colective de ansamblu):

- o evidenta si neproblematizata “slujire la doi domni”, lasati prada modelor stupide si apucaturilor distrugatoare ale lumii demonizate, jalnic imbracati (dezbracati) si “mazgaliti” conform unor standarde dracesti, dependenti de senzorial si epidermic, de imaginea perfecta, punand mare pret pe pielea cat mai fina, mai bronzata si cat se poate mai generos… expusa;

- “relaxati” si lipsiti de consistenta, aproape inapti (sau fara vointa) de seriozitate, de profunzime, de fidelitate, de statornicie, de atasamente sufletesti de durata, de implinirea promisiunilor si angajamentelor, dar si de esentiala durere a inimii;

- ceea ce pentru alte generatii insemna, de pilda, normalitatea unor trairi sau subintelesul – intr-o relatie de prietenie sau de ucenicie – al unor trainice si intense sentimente reciproce, exprimate firesc, pentru generatia “eu” inseamna ceva “impovarator” si “exagerat”; relatiile sunt construite dupa calapodul egoist si ultra-comod al societatii de consum: serveste-te si arunca, ia-ti ce si cat iti trebuie, apoi nu te uita in urma, nu te lega sufleteste, nu suferi!;

- nepasatori, luand totul in ras si in usor, confundand bucuria crestina cu superficialitatea si hlizeala, in spiritul “cool” si bascalios al timpului postmodern, care dizolva orice lucru grav, convinsi ca nimic nu poate fi vreodata prea rau, ca “totul va fi bine”, “sa gandim pozitiv”…

- alintati si plini de ifose si pretentii, revendicandu-si agresiv “drepturile”, dar lipsiti de orice constiinta a responsabilitatilor lor fundamentale (ca sa nu mai vorbim de cuvinte mari, precum “jertfa”), placandu-le sa dea altora lectii cu obraznicie, dar dandu-se grav raniti atunci cand le primesc pe buna dreptate si neacceptand ideea ca au de dat cuiva explicatii pentru ceea ce fac sau nu fac;

- invatati sa faca intotdeauna numai ceea ce “simt” (=au chef) si sa-si inchipuie ca deja “stiu tot”, “inteleg tot”, fiind plini de “certitudini” si “pareri” categorice despre tot;

- obisnuiti sa fuga de cercetarea aspra si sincera a constiintei, in lumina invataturilor perene si datatoare de viata ale Evangheliei si Traditiei, iar nu a atragatoarelor teorii psihologice contemporane, care aproba, justifica si “normalizeaza” tot ceea ce omul pofteste si ravneste;

- extrem de ambitiosi in realizarea proiectelor lor lumesti, dar, in aceeasi masura, plictisiti, plafonati si lipsiti de setea de a creste in intelegerea si in trairea vietii duhovnicesti – pe care prefera sa o reduca la cateva formule si clisee facile si cat mai putin solicitante;

- raman tributari conceptiei ca toata viata trebuie sa fie “intelesi” (=aprobati, confirmati) de altii, fugind de oricine le pune probleme mai serioase de constiinta si victimizandu-se teribil atunci cand “nu se simt intelesi” si cand li se pune problema schimbarii vietii, a renuntarii la modul lor gresit de gandire, la anumite patimi etc.

- in general, neintelegand sau refuzand nevointa, efortul dureros al luptei de a fi si a ramane permanent sinceri cu ei insisi – din pricina exacerbatei iubiri de sine, care ii obisnuieste sa traiasca, in mod inconstient, intr-o minciuna aproape continua, mergand pana la “rescrierea” completa a realitatii, pana ce va corespunde cu imaginea dezirabila despre sine.

Ce e de facut? Un lucru esential este indispensabil: SA PORNIM DE LA A RECUNOASTE REALITATEA TRAGICA in care ne gasim, sa vedem si sa asumam cu vitejie duhovniceasca iadul in care am ajuns, sa nu-l mai acoperim cu “frunze de smochin”, cu justificari si cu formule optimiste, sa nu mai fim nici noi insine, cei mai “batrani”, asemenea tanarului bogat care FUGE DE HRISTOS, intristat ca este nevoit sa renunte la “confortul sau spiritual”.

Sa inceapa sa ne doara, sa incepem sa luam in serios! Si toate celelalte ni se vor adauga noua!

Ca imigranți, ne-am răspândit prin toate colțurile lumii. Sătui de corupția din toate domeniile, de minciunile și hoțiile guvernanților, de sărăcia și incultura instalată tot mai mult de la an la an, am sperat că în străinătate nu vom mai avea de-a face cu astfel de metehne comuniste. Ne-am dorit cu toții o democrație reală, să trăim într-o societate lipsită de corupție, sănătoasă și educată. Să ne creștem copiii în pace, liniște și cinste. Și ce am căutat, am găsit. Fie că trăim prin Europa, în SUA, Canada sau Australia. Din păcate însă, mulți dintre noi nu am înțeles că toate acestea trebuiesc respectate, valorificate și că odată plecați dintr-o țară din estul Europei avem obligația morală să ne debarasăm de obiceiurile comuniste, să ne lepădăm de ele la graniță și în țara de adopție să o luam de la capăt. Curați, cinstiți și fără să mai privim înapoi. Dar, nuuu! Am exportat odată cu noi și acele metehne de care mulți nu se pot desprinde nici după 10 ani de străinătățuri. Și dacă nu am fost în stare să ne debarasăm de minciună, de hoție, de șpagă, trădare, bărfă și toate celelalte, apelând la ele zi de zi, de ce avem pretenții ca cei care ne-au adoptat să se poarte bine cu noi? Să ne respecte? De ce facem scandal că nu suntem tratați democratic? Păi, cum?! Spaniolii, sătui de noi și de toate relele pe care le facem la fiece pas, s-au hotărât să ne trimită pe la casele noastre. Din motive diverse dar și pentru faptul că niciun stat nu este obligat să ne suporte escrocheriile, hoțiile, crimele și nesimțirea de care am dat dovadă ani de-a rândul. Ba chiar cred că guvernul României ar trebui să plătească guvernului Spaniei taxe importante pentru faptul că spaniolii ne-au suportat atât de multă vreme. Că ne-au primit cu brațele deschise, că ne-au tolerat și crezut toate minciunile și mizeriile de care am dat dovadă că suntem în stare. Ne-au oferit servicii impecabile în sănătate, transporturi și alte domenii. Și noi? Ce am oferit în schimb? Mulți vor răspunde că munca în construcții și prin casele lor, dar nu este suficient. Cei care au muncit au fost remunerați dar cei care creează probleme și ne fac de rușine ca nație, zi de zi și ceas de ceas, ce facem cu ei? Și nu sunt puțini. De ce nu luăm atitudine? De ce mediatizăm cu bună știință toate ticăloșeniile lor? De ce trebuie să copiem ce scrie și spune massmedia din țară și să procedăm la fel? De ce nu suntem în stare să scoatem la lumină și treburile frumoase, pozitive. Sunt sute de mii de români în Spania de care ar trebui să fim mândri dar pe care nimeni nu-i cunoaște pentru că importante de evidențiat sunt crimele, hoțiile și toate răutățile care ne dezumanizează ca nație. Sunt sute, mii de români care muncesc câte 12 – 14 ore pe zi, își cresc și educă copiii minunat și sunt adevărați ambasadori ai țării de proveniență. Cine îi cunoaște? Unde se vorbește sau se scrie despre ei?! Multe asociații, diverse organizații existente au încercat prin tot felul de proiecte să ajute, dar din păcate nu este suficient. Totul trebuia să pornească de la fiecare dintre noi. Să ne controlăm comportamentul în mijloacele de transport, să nu mai fim atât de încrezuți că nu e cazul și să învățăm de la cei care ne-au adoptat tot ce-i mai bun.

Am ajuns într-un mare impas și dăm vina pe toată lumea. Ne considerăm victime. Ne deranjează faptul că bulgarii, acceptați în UE odată cu noi merg mai departe și că nu au fost „pedepsiți” precum românii. Nici nu aveau motive să o facă. Nu e vorba de discriminare. Să fim cinstiți și corecți pentru o clipă și să punem în balanță situația. Sunt ziarele spaniole pline de știri despre crimele, tâlhăriile și mizeriile pe care le fac bulgarii? Nu! Sunt dezbinați, răi, bărfitori și plini de invidie precum românii? Nu! Or fi având și ei metehnele lor dar știu să și le înfrâneze, știu să le pună sub tăcere între ei. Fără să facă vălvă, fără să se bărfească unii pe alții și să se bucure sincer de necazurile altora. Sunt evident mai uniți decât românii. Au demonstrat în timp prin comportamentul lor și nu numai, faptul că ne sunt superiori în anumite privințe. Ba chiar au realizat și un ziar în limba română pentru românii din Spania pentru că noi nu am fost în stare. Au organizat diverse evenimente pentru noi, evenimente la care autoritățile care ne reprezintă s-au grăbit să participe cu mult interes ignorând evenimentele organizate de români. Și atunci? De ce continuăm să ne uităm peste gard? Cred că e cazul să ne uităm fiecare în ograda noastră și să facem curățenie. În toate privințele. Începând de la autoritățile care ne reprezintă și care au uitat care le este menirea ca diplomați și până la ultimul venit la cules de struguri pe perioadă determinată. Și revenind la autorități… Cu toții avem câte un dinte (sau chiar mai mulți) împotriva reprezentanților autorităților noastre. Invariabil, cetățeanul se simte ignorat, tratat cu dispreț sau chiar agresat de către autorități și reprezentanții acestora, în diverse situații. Când lucrul acesta se întâmplă în țară, multă lume are tendința să-l considere “obișnuit”, ba chiar uneori se găsesc circumstanțe atenuante. E lume multă, circuitul hârtiilor lung, poate prea puțini funcționari la ghișeu, dar funcționarilor misiunilor diplomatice nu li se poate aplica același standard. Toți am sperat ca aceștia să nu poarte culori politice și să fie alături de cetățenii țării pe care-i reprezintă. Unii sunt adevărați diplomați și chiar dacă sunt foarte tineri sau abia și-au format o familie, se dedică cu multă pasiune misiunii. Alții însă, nu se implică decât de formă pentru că au alte interese așa că de cele mai multe ori suntem singuri în bătaia furtunilor… De curând parte dintre cei de la Madrid s-au întors în țară la final de misiune. Desigur că, mult mai săraci sufletește dar bogați în alte privințe. Ba unii chiar „și-au pus coada pe spinare”, au plecat în grabă și, după ei, „potopul!” Cu siguranță că, cei care vor urma se vor implica mult mai mult, vor da sens misiunii diplomatice și vor apăra interesele românilor din Spania. Iar pentru noi, cei din diaspora, cred că a sosit momentul în care ar trebui să învățăm să ținem real și sincer unii la alții, să fim mai uniți, să terminăm cu escrocheriile, șpaga, minciuna, invidia și bârfa, cu loviturile pe la spate și să apreciem în jur doar ce este de calitate și are valoare. Să nu ne mai vindem atât de ușor și ieftin precum cei din țară pentru un litru de ulei și un kg de zahăr. Să eliminăm kitch-uri-le din viața noastră și-n special pe cele umane… Să dăm o mână de ajutor din omenie și nu pentru șpagă. Să participăm la alegerile parlamentare viitoare și să demonstrăm că ne-am integrat cu bine în societatea de adopție. Niciodată nu este prea târziu să învățăm de la cei din jurul nostru ce este calitatea și valoarea. În toate domeniile. Și să nu uităm că cea mai mare bogăție a unei națiuni sunt cetățenii ei, nu resursele naturale. Cetățenii unei societăți sănătoase și educate. O dovedesc atât de mult Elveția și Japonia. Și multe alte națiuni. România va avea vreodată o astfel de societate?!

Kasandra Kalmann Năsăudean

sursa: occidentul-romanesc.com

Un orăşel din Spania pare să fi declarat război românilor care au venit să muncească acolo. În oraşul Badalona au fost montate afişe cu mesajul “Nu dorim români!”, iar primarul a ordonat să fie scoase băncile din parcuri, ca să nu mai stea românii pe ele.

În centrul oraşului Badalona toate băncile din parcuri sau de pe trotuare au fost scoase, printr-un ordin al Primăriei. Edilul spune că a luat decizia din cauza românilor, care ar dormi noaptea în zonă. Aşa că primarul a scos băncile, pentru ca, spune el, românii să nu mai aibă unde să se aşeze. Doar că şi spaniolii au de suferit.

Acelaşi primar, a făcut în urmă cu doar câteva zile un alt gest ofensator la adresa românilor. Garcia Albiol, care este membru al Partidului Popular, a pus la intrarea în sediul formaţiunii sale un afiş cu mesajul: “Nu dorim români!”.

Colegii de partid ai Primarului îl susţin. Opoziţia a contestat gesturile primarului, pe care l-a acuzat de rasism, însă primarul şi-a menţinut deciziile.

sursa: antena3.ro

„Nu mai vrem români!” Este un mesaj care apare pe un pliant electoral distribuit de Partidului Popular din oraşul spaniol Badalona. Potrivit presei din Peninsulă, reprezentantul partidului din regiune a organizat o manifestaţie împotriva românilor, care s-ar afla la originea problemelor comunităţii. Partidul care a iniţiat protestul este acelaşi care a semnat cu PDL-ul un protocol pentru a se susţine reciproc în cadrul alegerilor.

sursa: antena3.ro

Vineri, 22 iulie 2011, Consiliul de Miniştri spaniol a adoptat, la propunerea ministrului muncii şi imigraţiei, reactivarea condiţiei de autorizare prealabila a accesului lucrătorilor romani pe piaţa muncii din Spania.

Cine este vizat de această măsură: Măsura se aplica numai cetăţenilor români care doresc să intre pe piaţa muncii din Spania după adoptarea deciziei. Aşadar, nu se aplică celor muncesc deja legal în Spania, celor ce sunt in somaj si isi gasesc un loc de munca sau celor ce sunt înregistraţi oficial ca fiind in căutarea unui loc de munca. De asemenea, nu sunt vizate de măsură persoanele care lucrează ca „autonomi” (lucrători pe cont propriu/persoane fizice autorizate, care nu îşi exercită profesia pe baza unui contract de muncă încheiat cu un angajator).

Perioadă: Moratoriul are un caracter temporar, urmând să fie reevaluat la sfârşitul anului 2012, în raport cu evoluţia pieţei muncii. Oricum, conform Tratatului de Aderare a României la UE, astfel de măsuri nu se vor mai putea aplica cetăţenilor români în nici un stat membru al Uniunii Europene (deci nici în Spania) începând cu 2014. Toate statele membre au dreptul ca pentru o perioada de 7 ani de la data aderarii sa impuna restrictii pe piata muncii pentru statele noi intrate. Implicaţii asupra liberei circulaţii a persoanelor: Măsura nu va avea nici un fel de implicaţii asupra liberei circulaţii a persoanelor, din perspectiva intrării şi şederii pe teritoriul spaniol.

Cerinţe suplimentare faţă de situaţia anterioară: Angajatorului spaniol ii revine responsabilitatea obţinerii autorizaţiei Biroului teritorial pentru străini asupra contractului de munca pe care doreşte sa il încheie cu un lucrător român. Autorizarea contractului va avea in vedere exclusiv îndeplinirea normelor spaniole in domeniul legislaţiei muncii (ex. respectarea prevederilor condiţiilor contractului colectiv de munca in sectorul de activitate si regiunea respectiva). Nu se au in vedere alte criterii, cum ar fi cele legate de șederea in Spania sau de existenta altor persoane, cu calificări similare, deja înscrise în Spania în căutarea unui astfel de loc de muncă.

Categoriile de persoane carora nu li se aplica restrictiile impuse pe piata muncii spaniole:

romanii ce detin un contract de munca valabil (si care doresc sa isi schimbe locul de munca)

romanii ce se afla in somaj (si care si-au gasit un loc de munca)

romanii inregistrati la Serviciile Publice Regionale de Angajare ca fiind in cautarea unui loc de munca.

Toti romanii care au intrat pe teritoriul Spaniei inainte de 22 iulie si si-au declarat intentia de a munci, inregistrandu-se conform legii la Serviciile Publice Regionale de Angajare, au liber acces acum pe piata muncii spaniole.

Mihaela NICA

CONSILIER PE PROBLEME DE MUNCA

Ambasada Romaniei in Regatul Spaniei

sursa: occidentul-romanesc.com

Pensia comunitara este pensia la care aveti dreptul daca ati muncit in Romania si intr-un alt stat european, Italia, Spania, Germania, Franta, etc..

Conform prevederilor Regulamentului 1408/71 al Consiliului Europei, orice cetatean care face stagiul minim de pensionare (15 ani cotizati) in doua sau mai multe state din Uniunea Europeana, la implinirea virstei de pensionare poate incasa o pensie comunitara, adica o pensie care cumuleaza drepturile din Romania la care se adauga drepturile de pensie pentru contributiile platite in Germania, Italia, Spania, etc.

Incepind din 2007 si cetatenii romani beneficiaza de acest drept

Viitorul pensionar îşi depune cererea de pensionare în localitatea de domiciliu, indiferent de ţară. Casa de Pensii din localitatea respectivă trimite formulare europene (seria E 200) în toate ţările în care a muncit cu contract de munca legal solicitantul

Fiecare zi cotizata intr-un stat european este considerata la vechime.

În fiecare ţară, se calculează pensia naţională şi pensia comunitară. In cazul in care vechimea in statul comunitar este de cel putin un an statul respectiv plateste o cota din pensie. In cazul in care s-a cotizat mai putin de un an, statul respectiv nu plateste o parte din pensie, iar vechimea respectiva, de ex. 9 luni, este preluata de alt stat membru cand se calculeaza pensia comunitara.

În final, i se virează pensionarului pensia cuvenită din fiecare ţară, într-un cont deschis în localitatea de domiciliu.

Este foarte important ca numărul de cont să fie scris cu atenţie astfel încât să nu apară greşeli. Dacă numărul de cont e greşit, banii se duc în contul greşit, se returnează şi se retrimit, iar pentru toate aceste operaţiuni se percep comisioane – a căror valoare nu e neglijabilă, dacă o raportăm la pensie.

Pentru o informare foarte corecta, viitorul pensionar care locuieste in Spania, trebuie sa se adreseze la Seguridad Social la Departamentul pentru Pensionare (jubilacion).

In Romania, istitutia competenta este Casa Nationala de Pensii (Casa Judeteana de Pensii la nivelul fiecarui judet).

Mihaela NICA

Consilier pe probleme de munca si sociale

Ambasada Romaniei in Regatul Spaniei

sursa: occidentul-romanesc.com

Un pelerinaj în Ţara Sfântă este întotdeauna o mare binecuvântare, este un dar nespus de mare, deoarece te duce să calci pământul pe care a coborât Dumnezeu, să iei contact cu locurile unde au trăit Iisus Hristos şi Preasfânta Fecioară Maria. Un pelerinaj în Ţara lui Iisus Hristos este şi un vis al oricărui creştin.

În perioada 1-7 septembrie 2011, un grup de 100 de credincioşi din Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada, doritori de a păşi pe urmele Mântuitorului şi ale Maicii Sale Preasfinte, pentru şapte zile au lăsat deoparte ocupaţiile obişnuite, pentru a deveni adevăraţi pelerini în Ţara Sfântă. Grupul a fost însoţit de parohul comunităţii, pr. George Cimpoca, şi dna preoteasă, Gina Cimpoca, organizatorul acestui pelerinaj, cărora s-au alăturat părintele David Pristavu din Ierusalim, dl Dragoş Coman şi dna Vasiliki Dorobanţu, din partea firmei Meteora-Bucureşti, care ne-au ajutat să descoperim frumuseţea locurilor sfinte, bogăţia lor istorică şi mai ales încărcătura lor creştină şi duhovnicească. A parcurge aceleaşi drumuri, a păşi pe aceleaşi locuri a însemnat pentru pelerini a trăi aceleaşi emoţii pe care le-au avut apostolii acum 2000 de ani, însoţindu-L pe Mântuitorul în diferitele locuri ale Galileii sau în drum spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului sau momentele dramatice ale pătimirii Sale.

Acest pământ, cu munţii şi văile sale, cu pustiul şi câmpia fertilă a Galileii, Iordanul, Lacul Ghenizaretului, a fost “mângâiat” de privirea omenească a Fiului lui Dumnezeu. Nu există loc care să nu păstreze amintirea vreunui eveniment evocat în evanghelii, a vreunei întâlniri sau a vreunei învăţături a lui Hristos, Care, străbătând cărările prăfuite sau trecând prin cetăţile şi satele Palestinei, e imposibil să nu fi lăsat un semn al dumnezeirii Sale.

A fi pe aceste tărâmuri, înseamnă a citi şi a trăi Evanghelia “pe viu”, înseamnă a trece prin faţa ochilor şi prin inimă acele locuri şi acele emoţii pe care le-au avut odinioară mulţimile şi ucenicii Domnului, să te regăseşti printre mulţimile care L-au urmat pe Bunul Păstor pe ploaie sau cu cerul însorit, cu praful sau foamea prelungită de-a lungul zilei, pentru a spune în cele din urmă cu Petru: “Numai tu, Doamne, ai cuvintele vieţii veşnice”.

Cred că am trăit cu toţii o săptămână minunată, binecuvântată. Fotografiile făcute sau obiectele cumpărate în diferite locuri poate vor aminti unora ceva din emoţiile şi bucuriile sufleteşti trăite în Ţara Sfântă. Dar, cu siguranţă, momentele de pace şi seninătate sufletească trăite în aceste zile ne-au ajutat să ne simţim, cel puţin pentru câteva clipe, ucenici smeriţi ai Mântuitorului, liberi de preocupări, departe de orice zgomot lumesc şi mai dispuşi pentru rugăciune.

Ca şi Petru şi ceilalţi apostoli, l-am urmat pe Iisus-Domnul în călătoria Sa spre Ierusalim, am ascultat parabolele Sale, am rămas încântaţi de Muntele Fericirilor şi Tabor, de Nazaret, de Betleem, de Iordan, ne-am simţit cuprinşi de emoţie sfântă văzând Cetatea Sfântă a Ierusalimului, am plâns pe Via Dolorosa şi pe locul Răstignirii, pentru a ne adăpa în cele din urmă de bucurie la mormântul sfânt al Învierii lui Iisus.

Acum, când gândim că s-a terminat, cred că totul de-abia începe, pentru că am fost necunoscuţi între noi şi am devenit prieteni, am plecat încărcaţi de griji şi am revenit detaşaţi şi plini de bucuria întâlnirii cu Domnul, cu pământul sfânt. Am plecat oameni diferiţi şi ne-am întors o familie, o familie cu inima deschisă spre lume; o familie gata să împărtăşească totul, bune şi rele, bucurii şi necazuri; o familie în care celălalt este întotdeauna mai important.

Sămânţa a fost aruncată. Ea trebuie să încolţească în fiecare dintre noi. De noi depinde cât de repede va creşte! Apa credinţei, a rugăciunii, lumina şi căldura iubirii îi va da aripi şi se va înălţa, dăruind la rândul ei alte seminţe.

Mulţumesc tuturor pelerinilor! Aţi fost exemplari! Multumesc părintelui David! Minunat om! Mulţumesc ghizilor, Dragoş şi Vasiliki, firmei Meteora, dlui Sergiu Nica. Mulţumesc dnei preotese pentru felul în care le-a rânduit pe toate.

Orice călătorie te bucură, te înnobilează şi te îmbogăţeşte cu ceva. Doar pelerinajul este cel care te poate schimba cu adevărat.

Pentru toate: Îţi mulţumim, Doamne!

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei pentru fiecare zi a pelerinajului: ziua 1, ziua 2, ziua 3 , ziua 4, ziua  5, ziua 6, ziua 7.