Am participat recent, ce-i drept pentru putin timp (dar mi-a fost suficient) la intrunirea tinerilor ortodocsi, desfasurata intr-o comunitate vecina, in zilele de 24-25 septembrie a.c.

Este o adevarata drama a vremii noastre, modul in care duhul lumesc atotstapanitor a reusit sa perverteasca si sa deturneze chiar nevoile sufletesti si cautarile spirituale cele mai sincere ale noilor generatii de la noi (in special cele nascute sau doar formate dupa 1989), asupra carora societatea si mass-media si-au pus amprenta intr-un mod decisiv si structural, chiar si dupa ce unii dintre acesti tineri reusesc sa intre in Biserica.

Superficialitatea si egocentrismul hedonist (doritor de placeri/satisfactii imediate si de viata usoara) au intrat in Biserica si cauta sa modifice, sa reduca, sa reconfigureze tot continutul vietii in Hristos a tinerilor dupa chipul si asemanarea lor. Iar la aceasta contribuie, din pacate, in mare masura, si usuratatea cu care aceasta problema este tratata, de regula, de catre multi dintre păstorii Bisericii, dar si de catre unii dintre cei mai vechi si incercati membri ai acesteia.

“A iesi in intampinarea tinerilor” sau “a fi apropiat de tineri” a insemnat de prea multe ori doar a te cobori la nivelul lor pentru a incerca sa-i tii aproape… cam cu orice pret, adica fara a-i si ridica la exigentele duhovnicesti ale Evangheliei; a insemnat a-i confirma, a-i indreptati, a-i cocolosi si a-i rasfata suplimentar prin exces de “binecuvantari” pentru toate obiceiurile si patimile lor, fara a le arata adevarul chemarii Mantuitorului Iisus Hristos si fara a le propune – dar cu multa dragoste, cu durere, cu intelegere si fara bruscare, desigur – alternativa unui cu totul alt mod de a trai: integral dedicat lui Dumnezeu, ne-lumesc, ascetic, orientat spre dobandirea Imparatiei ceresti inca din aceasta viata, printr-o necontenita lupta interioara si printr-o osteneala fara crutare.

Strategia “misionara” cea mai obisnuita, inspirata din modelele catolice, protestante sau neoprotestante este – in esenta – de a le face tinerilor pe plac, printr-o socializare gaunoasa in duhul lumii, oferindu-le prilejuri si modele care sa-i tina, in mod esential, tot la nivelul la care sunt, multumindu-se cu putin, cu un comportament religios “minimalist”, ingaduindu-le cu multa larghete sa-si continue modul lor de viata atasat de cele pamantesti, centrat pe ego-ul propriu si, bineinteles, pe confort (inclusiv psihologic si “duhovnicesc”), pe placeri, pe distractii – chiar daca acum oarecum “cumintite”, devenite, zice-se, “decente”, adica usor “domesticite” si “ingradite” de niste comandamente morale dintre cele mai elementare (de ordinul poruncilor Decalogului).

Cu alte cuvinte, tinerilor si adolescentilor de astazi, care deja pornesc la drum cu grave boli si handicapuri sufletesti din cauza de-formarii lor initiale, pare ca li se reteaza apoi si sansa adevaratei vindecari si a nefalsificatei cunoasteri de sine si de Dumnezeu, din prea multa si gresit inteleasa “mila” si “ingaduinta” fata de varsta si neputintele lor sau, pur si simplu, pentru ca multi slujitori de astazi au adoptat deja teoria relativismului si a laxismului “liberal” in domeniul duhovnicesc, considerand ca “in secolul XXI” nu se mai potriveste sa vii cu “morala desueta a Sfantului Ioan Gura de Aur”. Asa se ajunge la nasterea unei “noi generatii” de tineri ortodocsi caracterizati, in linii mari, de cel putin cateva simptome (desigur, nu inseamna ca ele se si potrivesc fiecaruia, ci reflecta, credem, niste trasaturi colective de ansamblu):

- o evidenta si neproblematizata “slujire la doi domni”, lasati prada modelor stupide si apucaturilor distrugatoare ale lumii demonizate, jalnic imbracati (dezbracati) si “mazgaliti” conform unor standarde dracesti, dependenti de senzorial si epidermic, de imaginea perfecta, punand mare pret pe pielea cat mai fina, mai bronzata si cat se poate mai generos… expusa;

- “relaxati” si lipsiti de consistenta, aproape inapti (sau fara vointa) de seriozitate, de profunzime, de fidelitate, de statornicie, de atasamente sufletesti de durata, de implinirea promisiunilor si angajamentelor, dar si de esentiala durere a inimii;

- ceea ce pentru alte generatii insemna, de pilda, normalitatea unor trairi sau subintelesul – intr-o relatie de prietenie sau de ucenicie – al unor trainice si intense sentimente reciproce, exprimate firesc, pentru generatia “eu” inseamna ceva “impovarator” si “exagerat”; relatiile sunt construite dupa calapodul egoist si ultra-comod al societatii de consum: serveste-te si arunca, ia-ti ce si cat iti trebuie, apoi nu te uita in urma, nu te lega sufleteste, nu suferi!;

- nepasatori, luand totul in ras si in usor, confundand bucuria crestina cu superficialitatea si hlizeala, in spiritul “cool” si bascalios al timpului postmodern, care dizolva orice lucru grav, convinsi ca nimic nu poate fi vreodata prea rau, ca “totul va fi bine”, “sa gandim pozitiv”…

- alintati si plini de ifose si pretentii, revendicandu-si agresiv “drepturile”, dar lipsiti de orice constiinta a responsabilitatilor lor fundamentale (ca sa nu mai vorbim de cuvinte mari, precum “jertfa”), placandu-le sa dea altora lectii cu obraznicie, dar dandu-se grav raniti atunci cand le primesc pe buna dreptate si neacceptand ideea ca au de dat cuiva explicatii pentru ceea ce fac sau nu fac;

- invatati sa faca intotdeauna numai ceea ce “simt” (=au chef) si sa-si inchipuie ca deja “stiu tot”, “inteleg tot”, fiind plini de “certitudini” si “pareri” categorice despre tot;

- obisnuiti sa fuga de cercetarea aspra si sincera a constiintei, in lumina invataturilor perene si datatoare de viata ale Evangheliei si Traditiei, iar nu a atragatoarelor teorii psihologice contemporane, care aproba, justifica si “normalizeaza” tot ceea ce omul pofteste si ravneste;

- extrem de ambitiosi in realizarea proiectelor lor lumesti, dar, in aceeasi masura, plictisiti, plafonati si lipsiti de setea de a creste in intelegerea si in trairea vietii duhovnicesti – pe care prefera sa o reduca la cateva formule si clisee facile si cat mai putin solicitante;

- raman tributari conceptiei ca toata viata trebuie sa fie “intelesi” (=aprobati, confirmati) de altii, fugind de oricine le pune probleme mai serioase de constiinta si victimizandu-se teribil atunci cand “nu se simt intelesi” si cand li se pune problema schimbarii vietii, a renuntarii la modul lor gresit de gandire, la anumite patimi etc.

- in general, neintelegand sau refuzand nevointa, efortul dureros al luptei de a fi si a ramane permanent sinceri cu ei insisi – din pricina exacerbatei iubiri de sine, care ii obisnuieste sa traiasca, in mod inconstient, intr-o minciuna aproape continua, mergand pana la “rescrierea” completa a realitatii, pana ce va corespunde cu imaginea dezirabila despre sine.

Ce e de facut? Un lucru esential este indispensabil: SA PORNIM DE LA A RECUNOASTE REALITATEA TRAGICA in care ne gasim, sa vedem si sa asumam cu vitejie duhovniceasca iadul in care am ajuns, sa nu-l mai acoperim cu “frunze de smochin”, cu justificari si cu formule optimiste, sa nu mai fim nici noi insine, cei mai “batrani”, asemenea tanarului bogat care FUGE DE HRISTOS, intristat ca este nevoit sa renunte la “confortul sau spiritual”.

Sa inceapa sa ne doara, sa incepem sa luam in serios! Si toate celelalte ni se vor adauga noua!

Ca imigranți, ne-am răspândit prin toate colțurile lumii. Sătui de corupția din toate domeniile, de minciunile și hoțiile guvernanților, de sărăcia și incultura instalată tot mai mult de la an la an, am sperat că în străinătate nu vom mai avea de-a face cu astfel de metehne comuniste. Ne-am dorit cu toții o democrație reală, să trăim într-o societate lipsită de corupție, sănătoasă și educată. Să ne creștem copiii în pace, liniște și cinste. Și ce am căutat, am găsit. Fie că trăim prin Europa, în SUA, Canada sau Australia. Din păcate însă, mulți dintre noi nu am înțeles că toate acestea trebuiesc respectate, valorificate și că odată plecați dintr-o țară din estul Europei avem obligația morală să ne debarasăm de obiceiurile comuniste, să ne lepădăm de ele la graniță și în țara de adopție să o luam de la capăt. Curați, cinstiți și fără să mai privim înapoi. Dar, nuuu! Am exportat odată cu noi și acele metehne de care mulți nu se pot desprinde nici după 10 ani de străinătățuri. Și dacă nu am fost în stare să ne debarasăm de minciună, de hoție, de șpagă, trădare, bărfă și toate celelalte, apelând la ele zi de zi, de ce avem pretenții ca cei care ne-au adoptat să se poarte bine cu noi? Să ne respecte? De ce facem scandal că nu suntem tratați democratic? Păi, cum?! Spaniolii, sătui de noi și de toate relele pe care le facem la fiece pas, s-au hotărât să ne trimită pe la casele noastre. Din motive diverse dar și pentru faptul că niciun stat nu este obligat să ne suporte escrocheriile, hoțiile, crimele și nesimțirea de care am dat dovadă ani de-a rândul. Ba chiar cred că guvernul României ar trebui să plătească guvernului Spaniei taxe importante pentru faptul că spaniolii ne-au suportat atât de multă vreme. Că ne-au primit cu brațele deschise, că ne-au tolerat și crezut toate minciunile și mizeriile de care am dat dovadă că suntem în stare. Ne-au oferit servicii impecabile în sănătate, transporturi și alte domenii. Și noi? Ce am oferit în schimb? Mulți vor răspunde că munca în construcții și prin casele lor, dar nu este suficient. Cei care au muncit au fost remunerați dar cei care creează probleme și ne fac de rușine ca nație, zi de zi și ceas de ceas, ce facem cu ei? Și nu sunt puțini. De ce nu luăm atitudine? De ce mediatizăm cu bună știință toate ticăloșeniile lor? De ce trebuie să copiem ce scrie și spune massmedia din țară și să procedăm la fel? De ce nu suntem în stare să scoatem la lumină și treburile frumoase, pozitive. Sunt sute de mii de români în Spania de care ar trebui să fim mândri dar pe care nimeni nu-i cunoaște pentru că importante de evidențiat sunt crimele, hoțiile și toate răutățile care ne dezumanizează ca nație. Sunt sute, mii de români care muncesc câte 12 – 14 ore pe zi, își cresc și educă copiii minunat și sunt adevărați ambasadori ai țării de proveniență. Cine îi cunoaște? Unde se vorbește sau se scrie despre ei?! Multe asociații, diverse organizații existente au încercat prin tot felul de proiecte să ajute, dar din păcate nu este suficient. Totul trebuia să pornească de la fiecare dintre noi. Să ne controlăm comportamentul în mijloacele de transport, să nu mai fim atât de încrezuți că nu e cazul și să învățăm de la cei care ne-au adoptat tot ce-i mai bun.

Am ajuns într-un mare impas și dăm vina pe toată lumea. Ne considerăm victime. Ne deranjează faptul că bulgarii, acceptați în UE odată cu noi merg mai departe și că nu au fost „pedepsiți” precum românii. Nici nu aveau motive să o facă. Nu e vorba de discriminare. Să fim cinstiți și corecți pentru o clipă și să punem în balanță situația. Sunt ziarele spaniole pline de știri despre crimele, tâlhăriile și mizeriile pe care le fac bulgarii? Nu! Sunt dezbinați, răi, bărfitori și plini de invidie precum românii? Nu! Or fi având și ei metehnele lor dar știu să și le înfrâneze, știu să le pună sub tăcere între ei. Fără să facă vălvă, fără să se bărfească unii pe alții și să se bucure sincer de necazurile altora. Sunt evident mai uniți decât românii. Au demonstrat în timp prin comportamentul lor și nu numai, faptul că ne sunt superiori în anumite privințe. Ba chiar au realizat și un ziar în limba română pentru românii din Spania pentru că noi nu am fost în stare. Au organizat diverse evenimente pentru noi, evenimente la care autoritățile care ne reprezintă s-au grăbit să participe cu mult interes ignorând evenimentele organizate de români. Și atunci? De ce continuăm să ne uităm peste gard? Cred că e cazul să ne uităm fiecare în ograda noastră și să facem curățenie. În toate privințele. Începând de la autoritățile care ne reprezintă și care au uitat care le este menirea ca diplomați și până la ultimul venit la cules de struguri pe perioadă determinată. Și revenind la autorități… Cu toții avem câte un dinte (sau chiar mai mulți) împotriva reprezentanților autorităților noastre. Invariabil, cetățeanul se simte ignorat, tratat cu dispreț sau chiar agresat de către autorități și reprezentanții acestora, în diverse situații. Când lucrul acesta se întâmplă în țară, multă lume are tendința să-l considere “obișnuit”, ba chiar uneori se găsesc circumstanțe atenuante. E lume multă, circuitul hârtiilor lung, poate prea puțini funcționari la ghișeu, dar funcționarilor misiunilor diplomatice nu li se poate aplica același standard. Toți am sperat ca aceștia să nu poarte culori politice și să fie alături de cetățenii țării pe care-i reprezintă. Unii sunt adevărați diplomați și chiar dacă sunt foarte tineri sau abia și-au format o familie, se dedică cu multă pasiune misiunii. Alții însă, nu se implică decât de formă pentru că au alte interese așa că de cele mai multe ori suntem singuri în bătaia furtunilor… De curând parte dintre cei de la Madrid s-au întors în țară la final de misiune. Desigur că, mult mai săraci sufletește dar bogați în alte privințe. Ba unii chiar „și-au pus coada pe spinare”, au plecat în grabă și, după ei, „potopul!” Cu siguranță că, cei care vor urma se vor implica mult mai mult, vor da sens misiunii diplomatice și vor apăra interesele românilor din Spania. Iar pentru noi, cei din diaspora, cred că a sosit momentul în care ar trebui să învățăm să ținem real și sincer unii la alții, să fim mai uniți, să terminăm cu escrocheriile, șpaga, minciuna, invidia și bârfa, cu loviturile pe la spate și să apreciem în jur doar ce este de calitate și are valoare. Să nu ne mai vindem atât de ușor și ieftin precum cei din țară pentru un litru de ulei și un kg de zahăr. Să eliminăm kitch-uri-le din viața noastră și-n special pe cele umane… Să dăm o mână de ajutor din omenie și nu pentru șpagă. Să participăm la alegerile parlamentare viitoare și să demonstrăm că ne-am integrat cu bine în societatea de adopție. Niciodată nu este prea târziu să învățăm de la cei din jurul nostru ce este calitatea și valoarea. În toate domeniile. Și să nu uităm că cea mai mare bogăție a unei națiuni sunt cetățenii ei, nu resursele naturale. Cetățenii unei societăți sănătoase și educate. O dovedesc atât de mult Elveția și Japonia. Și multe alte națiuni. România va avea vreodată o astfel de societate?!

Kasandra Kalmann Năsăudean

sursa: occidentul-romanesc.com

Un orăşel din Spania pare să fi declarat război românilor care au venit să muncească acolo. În oraşul Badalona au fost montate afişe cu mesajul “Nu dorim români!”, iar primarul a ordonat să fie scoase băncile din parcuri, ca să nu mai stea românii pe ele.

În centrul oraşului Badalona toate băncile din parcuri sau de pe trotuare au fost scoase, printr-un ordin al Primăriei. Edilul spune că a luat decizia din cauza românilor, care ar dormi noaptea în zonă. Aşa că primarul a scos băncile, pentru ca, spune el, românii să nu mai aibă unde să se aşeze. Doar că şi spaniolii au de suferit.

Acelaşi primar, a făcut în urmă cu doar câteva zile un alt gest ofensator la adresa românilor. Garcia Albiol, care este membru al Partidului Popular, a pus la intrarea în sediul formaţiunii sale un afiş cu mesajul: “Nu dorim români!”.

Colegii de partid ai Primarului îl susţin. Opoziţia a contestat gesturile primarului, pe care l-a acuzat de rasism, însă primarul şi-a menţinut deciziile.

sursa: antena3.ro

„Nu mai vrem români!” Este un mesaj care apare pe un pliant electoral distribuit de Partidului Popular din oraşul spaniol Badalona. Potrivit presei din Peninsulă, reprezentantul partidului din regiune a organizat o manifestaţie împotriva românilor, care s-ar afla la originea problemelor comunităţii. Partidul care a iniţiat protestul este acelaşi care a semnat cu PDL-ul un protocol pentru a se susţine reciproc în cadrul alegerilor.

sursa: antena3.ro

Vineri, 22 iulie 2011, Consiliul de Miniştri spaniol a adoptat, la propunerea ministrului muncii şi imigraţiei, reactivarea condiţiei de autorizare prealabila a accesului lucrătorilor romani pe piaţa muncii din Spania.

Cine este vizat de această măsură: Măsura se aplica numai cetăţenilor români care doresc să intre pe piaţa muncii din Spania după adoptarea deciziei. Aşadar, nu se aplică celor muncesc deja legal în Spania, celor ce sunt in somaj si isi gasesc un loc de munca sau celor ce sunt înregistraţi oficial ca fiind in căutarea unui loc de munca. De asemenea, nu sunt vizate de măsură persoanele care lucrează ca „autonomi” (lucrători pe cont propriu/persoane fizice autorizate, care nu îşi exercită profesia pe baza unui contract de muncă încheiat cu un angajator).

Perioadă: Moratoriul are un caracter temporar, urmând să fie reevaluat la sfârşitul anului 2012, în raport cu evoluţia pieţei muncii. Oricum, conform Tratatului de Aderare a României la UE, astfel de măsuri nu se vor mai putea aplica cetăţenilor români în nici un stat membru al Uniunii Europene (deci nici în Spania) începând cu 2014. Toate statele membre au dreptul ca pentru o perioada de 7 ani de la data aderarii sa impuna restrictii pe piata muncii pentru statele noi intrate. Implicaţii asupra liberei circulaţii a persoanelor: Măsura nu va avea nici un fel de implicaţii asupra liberei circulaţii a persoanelor, din perspectiva intrării şi şederii pe teritoriul spaniol.

Cerinţe suplimentare faţă de situaţia anterioară: Angajatorului spaniol ii revine responsabilitatea obţinerii autorizaţiei Biroului teritorial pentru străini asupra contractului de munca pe care doreşte sa il încheie cu un lucrător român. Autorizarea contractului va avea in vedere exclusiv îndeplinirea normelor spaniole in domeniul legislaţiei muncii (ex. respectarea prevederilor condiţiilor contractului colectiv de munca in sectorul de activitate si regiunea respectiva). Nu se au in vedere alte criterii, cum ar fi cele legate de șederea in Spania sau de existenta altor persoane, cu calificări similare, deja înscrise în Spania în căutarea unui astfel de loc de muncă.

Categoriile de persoane carora nu li se aplica restrictiile impuse pe piata muncii spaniole:

romanii ce detin un contract de munca valabil (si care doresc sa isi schimbe locul de munca)

romanii ce se afla in somaj (si care si-au gasit un loc de munca)

romanii inregistrati la Serviciile Publice Regionale de Angajare ca fiind in cautarea unui loc de munca.

Toti romanii care au intrat pe teritoriul Spaniei inainte de 22 iulie si si-au declarat intentia de a munci, inregistrandu-se conform legii la Serviciile Publice Regionale de Angajare, au liber acces acum pe piata muncii spaniole.

Mihaela NICA

CONSILIER PE PROBLEME DE MUNCA

Ambasada Romaniei in Regatul Spaniei

sursa: occidentul-romanesc.com

Pensia comunitara este pensia la care aveti dreptul daca ati muncit in Romania si intr-un alt stat european, Italia, Spania, Germania, Franta, etc..

Conform prevederilor Regulamentului 1408/71 al Consiliului Europei, orice cetatean care face stagiul minim de pensionare (15 ani cotizati) in doua sau mai multe state din Uniunea Europeana, la implinirea virstei de pensionare poate incasa o pensie comunitara, adica o pensie care cumuleaza drepturile din Romania la care se adauga drepturile de pensie pentru contributiile platite in Germania, Italia, Spania, etc.

Incepind din 2007 si cetatenii romani beneficiaza de acest drept

Viitorul pensionar îşi depune cererea de pensionare în localitatea de domiciliu, indiferent de ţară. Casa de Pensii din localitatea respectivă trimite formulare europene (seria E 200) în toate ţările în care a muncit cu contract de munca legal solicitantul

Fiecare zi cotizata intr-un stat european este considerata la vechime.

În fiecare ţară, se calculează pensia naţională şi pensia comunitară. In cazul in care vechimea in statul comunitar este de cel putin un an statul respectiv plateste o cota din pensie. In cazul in care s-a cotizat mai putin de un an, statul respectiv nu plateste o parte din pensie, iar vechimea respectiva, de ex. 9 luni, este preluata de alt stat membru cand se calculeaza pensia comunitara.

În final, i se virează pensionarului pensia cuvenită din fiecare ţară, într-un cont deschis în localitatea de domiciliu.

Este foarte important ca numărul de cont să fie scris cu atenţie astfel încât să nu apară greşeli. Dacă numărul de cont e greşit, banii se duc în contul greşit, se returnează şi se retrimit, iar pentru toate aceste operaţiuni se percep comisioane – a căror valoare nu e neglijabilă, dacă o raportăm la pensie.

Pentru o informare foarte corecta, viitorul pensionar care locuieste in Spania, trebuie sa se adreseze la Seguridad Social la Departamentul pentru Pensionare (jubilacion).

In Romania, istitutia competenta este Casa Nationala de Pensii (Casa Judeteana de Pensii la nivelul fiecarui judet).

Mihaela NICA

Consilier pe probleme de munca si sociale

Ambasada Romaniei in Regatul Spaniei

sursa: occidentul-romanesc.com

Un pelerinaj în Ţara Sfântă este întotdeauna o mare binecuvântare, este un dar nespus de mare, deoarece te duce să calci pământul pe care a coborât Dumnezeu, să iei contact cu locurile unde au trăit Iisus Hristos şi Preasfânta Fecioară Maria. Un pelerinaj în Ţara lui Iisus Hristos este şi un vis al oricărui creştin.

În perioada 1-7 septembrie 2011, un grup de 100 de credincioşi din Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada, doritori de a păşi pe urmele Mântuitorului şi ale Maicii Sale Preasfinte, pentru şapte zile au lăsat deoparte ocupaţiile obişnuite, pentru a deveni adevăraţi pelerini în Ţara Sfântă. Grupul a fost însoţit de parohul comunităţii, pr. George Cimpoca, şi dna preoteasă, Gina Cimpoca, organizatorul acestui pelerinaj, cărora s-au alăturat părintele David Pristavu din Ierusalim, dl Dragoş Coman şi dna Vasiliki Dorobanţu, din partea firmei Meteora-Bucureşti, care ne-au ajutat să descoperim frumuseţea locurilor sfinte, bogăţia lor istorică şi mai ales încărcătura lor creştină şi duhovnicească. A parcurge aceleaşi drumuri, a păşi pe aceleaşi locuri a însemnat pentru pelerini a trăi aceleaşi emoţii pe care le-au avut apostolii acum 2000 de ani, însoţindu-L pe Mântuitorul în diferitele locuri ale Galileii sau în drum spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului sau momentele dramatice ale pătimirii Sale.

Acest pământ, cu munţii şi văile sale, cu pustiul şi câmpia fertilă a Galileii, Iordanul, Lacul Ghenizaretului, a fost “mângâiat” de privirea omenească a Fiului lui Dumnezeu. Nu există loc care să nu păstreze amintirea vreunui eveniment evocat în evanghelii, a vreunei întâlniri sau a vreunei învăţături a lui Hristos, Care, străbătând cărările prăfuite sau trecând prin cetăţile şi satele Palestinei, e imposibil să nu fi lăsat un semn al dumnezeirii Sale.

A fi pe aceste tărâmuri, înseamnă a citi şi a trăi Evanghelia “pe viu”, înseamnă a trece prin faţa ochilor şi prin inimă acele locuri şi acele emoţii pe care le-au avut odinioară mulţimile şi ucenicii Domnului, să te regăseşti printre mulţimile care L-au urmat pe Bunul Păstor pe ploaie sau cu cerul însorit, cu praful sau foamea prelungită de-a lungul zilei, pentru a spune în cele din urmă cu Petru: “Numai tu, Doamne, ai cuvintele vieţii veşnice”.

Cred că am trăit cu toţii o săptămână minunată, binecuvântată. Fotografiile făcute sau obiectele cumpărate în diferite locuri poate vor aminti unora ceva din emoţiile şi bucuriile sufleteşti trăite în Ţara Sfântă. Dar, cu siguranţă, momentele de pace şi seninătate sufletească trăite în aceste zile ne-au ajutat să ne simţim, cel puţin pentru câteva clipe, ucenici smeriţi ai Mântuitorului, liberi de preocupări, departe de orice zgomot lumesc şi mai dispuşi pentru rugăciune.

Ca şi Petru şi ceilalţi apostoli, l-am urmat pe Iisus-Domnul în călătoria Sa spre Ierusalim, am ascultat parabolele Sale, am rămas încântaţi de Muntele Fericirilor şi Tabor, de Nazaret, de Betleem, de Iordan, ne-am simţit cuprinşi de emoţie sfântă văzând Cetatea Sfântă a Ierusalimului, am plâns pe Via Dolorosa şi pe locul Răstignirii, pentru a ne adăpa în cele din urmă de bucurie la mormântul sfânt al Învierii lui Iisus.

Acum, când gândim că s-a terminat, cred că totul de-abia începe, pentru că am fost necunoscuţi între noi şi am devenit prieteni, am plecat încărcaţi de griji şi am revenit detaşaţi şi plini de bucuria întâlnirii cu Domnul, cu pământul sfânt. Am plecat oameni diferiţi şi ne-am întors o familie, o familie cu inima deschisă spre lume; o familie gata să împărtăşească totul, bune şi rele, bucurii şi necazuri; o familie în care celălalt este întotdeauna mai important.

Sămânţa a fost aruncată. Ea trebuie să încolţească în fiecare dintre noi. De noi depinde cât de repede va creşte! Apa credinţei, a rugăciunii, lumina şi căldura iubirii îi va da aripi şi se va înălţa, dăruind la rândul ei alte seminţe.

Mulţumesc tuturor pelerinilor! Aţi fost exemplari! Multumesc părintelui David! Minunat om! Mulţumesc ghizilor, Dragoş şi Vasiliki, firmei Meteora, dlui Sergiu Nica. Mulţumesc dnei preotese pentru felul în care le-a rânduit pe toate.

Orice călătorie te bucură, te înnobilează şi te îmbogăţeşte cu ceva. Doar pelerinajul este cel care te poate schimba cu adevărat.

Pentru toate: Îţi mulţumim, Doamne!

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei pentru fiecare zi a pelerinajului: ziua 1, ziua 2, ziua 3 , ziua 4, ziua  5, ziua 6, ziua 7.

După cum ne-am obişnuit, la începutul fiecărui an şcolar, elevii comunităţii sunt aşteptaţi la Sfânta Taină a Spovedaniei, urmată de împărtăşire, pentru a porni aşa cum se cade unui creştin în noul an.

În acest sens, în zilele de:

Joi, 8 septembrie 2011, orele 18.00;
Vineri, 9 septembrie 2011, orele 18.00;
Sâmbătă, 10 septembrie, orele 16.00,

copiii care au împlinit vârsta de 7 ani sunt aşteptaţi la spovedanie.

Duminică, 11 septembrie a.c., în timpul Sfintei Liturghii copiii prezenţi se vor împărtăşi, după care, la sfârşitul slujbei vor participa la rugăciunea specială de Te-Deum pentru începerea anului şcolar.

În perioada 1-7 septembrie 2011, un grup de 100 de credincioşi din parohia „Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada (Madrid), Spania, va efectua un pelerinaj în Ţara Sfântă, după programul prezentat mai jos.

În acest sens, readucem aminte pelerinilor care, din diverse motive, duminică 21 august a.c., au lipsit de la întrunirea pentru punerea la punct a tuturor detaliilor legate de călătorie, că în ziua de joi, 1 septembrie a.c., la orele 8.45, cel mai târziu orele 9.00 dimineaţă, ne vom întâlni în Aeroportul Barajas, la intrarea în Terminalul 4 (T4). Asupra dumneavoastră veţi avea documentul de călătorie, respectiv paşaportul, valabil 6 luni de la intrarea în Israel.

Totodată, fiecare pelerin va primi în aeroport o broşură cu programul pelerinajului, o eşarfă roşie pe care o va purta pe parcursul pelerinajului şi biletul de călătorie.

Vă rugăm să evitaţi eventualele situaţii neplăcute care ar putea apărea din cauza întârzierilor provocate de lipsa de gestionare corectă a timpului personal.

Relaţii la tfn: 697 520 831. Persoană de contact: prezbitera Gina Cimpoca.

Pentru credincioşii parohiei, reamintim că duminică, 4 septembrie a.c., din cauza deplasării în Ţara Sfântă, nu se va săvârşi Sf. Liturghie în comunitate.

De curând a apărut broşura de prezentare a parohiei noastre, într-un nou veşmânt grafic. Sub titlul: Parohia Ortodoxă Română “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada – Mărturii misionare, materialul tipărit este o formă de prezentare a parohiei noastre, în limbile română, spaniolă şi engleză, cuprinzând, pe lângă câteva repere istorice privind Spania, ţara noastră de adopţie, în general, şi Coslada în special, detalii referitoare la activitatea misionară a parohiei, în scurta ei istorie de patru ani şi jumătate, precum şi un bogat colaj fotografic, cu imagini de la cele mai importante activităţi.

Ideea acestei iniţiative a venit din nevoia de a arhiva într-un material tipărit activitatea misionară a Bisericii noastre Ortodoxe pe tărâm iberic, dar şi o formă de a ieşi în întâpinarea celor care doresc să cunoască mai multe despre viaţa noastră comunitară, spanioli, şi un numai.

De curând, 9 copii din cadrul Şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Coslada s-au adăugat altui grup de copii, pentru a participa la tabăra organizată de Episcopia Spaniei şi Portugaliei, în Senet-Aneto, în zona de nord a Spaniei.

Nu dorim să dezvoltăm mai mult acest subiect, decât doar să spunem că ne avântăm să împlinim lucruri „măreţe” şi ne împiedicăm să facem lucruri mici şi frumoase, din care se pot dezvolta şi construi cele mari. Dureros este că experienţele se fac pe sensibilitatea rănită a unor copii care şi aşa trăiesc stigmatul depărtării de ţara lor, de casa lor, într-o lume care nu e atât de mult plină de bucurii şi de satisfacţii, aşa cum visează toţi cei ce râvnesc la „delicatesele” ei sociale.

Şi când te gândeşti că noi, ca Biserică, trebuie să facem lucrurile cel mai bine, pentru ca în faptă să se regăsească cuvântul spus cu atâta uşurinţă uneori din amvon. Fapta este mărturia sincerităţii mesajului nostru.

Salvarea a venit de la natura minunată, de la peisajele ei extraordinare, creaţia lui Dumnezeu, Care S-a dovedit încă o dată că este nemincinos în Cuvântul său şi că pe toate le-a făcut bune foarte.

Gina Cimpoca, prezbitera

Fotografii se pot vizualiza în Viaţa parohiei III

În duminica vindecării slabănogului din capernaum, după Sfânta Liturghie, a fost sfinţită racla pentru moaştele sfinţilor mucenici din Hozeva, care ne vor ocroti, alături de moaştele Sfântului Nectarie, în fiecare rugăciune personal şi comunitară.

Părticica din sfintele moaşte, însoţită de documentul de autenticitate, este darul Părintelui David Pristavu, slujitor la biserica românească din Ierusalim, care le-a oferit comunităţii noastre în dar, ca sfinţii să ne fie mijlocitori către Dumnezeu în necazurile noastre.

Racla (foarte frumoasă) din argint masiv a fost lucrată manual într-un atelier din Salonik, Grecia.

Reprezentanţa Patriarhiei Române
46, Shivtei Israel St. 95105, IERUSALIM – ISRAEL
Preacucernicului Părinte GEORGE CIMPOCA
Parohia “Sfântul Nectarie Taumaturgul”,
Coslada, Spania

Din mila Prea Bunului Dumnezeu, eu, preotul David Pristavu, ostenitor la aşezămintele româneşti la Sfintele Locuri, dăruiesc P.C. Preot George Cimpoca Sfinte Moaşte ale Părinţilor martiri din Mănăstirea “Sfântul Gheorghe Hozevitul”. Biserica Mănăstirii este construită sub peştera marelui prooroc Sf. Ilie Tesviteanul.

Sfintele Moaşte ce datează din anul 614 d. Hr. mi-au fost dăruite de către Părintele Arhimandrit Ierotei, egumenul mănăstirii, ca răsplată a serviciilor aduse Sfintei Mănăstiri de-a lungul anilor.

Alăturat Sfintelor Moaşte mai sunt: o părticică de vată şi ceară de la sigiliul aplicat pe uşa Sfântului Mormânt înainte de venirea Sfintei Lumini.

Spre folosul duhovnicesc al tuturor credincioşilor,

Preot David Pristavu

Ierusalim, 2010

REPRESENTACIÓN PATRIARCAL RUMANA
46, Shivtei Israel St.
95105, JERUSALÉN
ISRAEL
Al Reverendísimo Padre GEORGE CIMPOCA
Parroquia “San Nectario, el Taumaturgo”,
Coslada, España

Por la Misericordia de Dios, Bueno y Piadoso, yo, sacerdote David Pristavu, ferviente misionero en los Asentamientos rumanos de la Tierra Santa, regalo al Rev. Padre George Cimpoca las Santas Reliquias de los Padres Mártires del Monasterio “San Jorge de Hozeva”. La Iglesia del Monasterio está edificada debajo de la cueva del gran profeta San Elías Tesbita.

Las Santas Reliquias se remontan al año 614 d.C. y me fueron regaladas por el Padre Hieroteo, Archimandrita, Abad del Monasterio, como recompensa por los servicios prestados al Monasterio a lo largo del tiempo.

Asimismo, junto a las Santas Reliquias se encuentran: un trocito de algodón y cera del sello aplicado en la puerta del Santo Sepulcro antes del Milagro de la Santa Luz.

Para el bien espiritual de todos los feligreses,

Sacerdote, David Pristavu

Jerusalén, 2010

Mulţumim părintelui David, mare ostenitor la Locurile Sfinte, pe care îl pomenim la fiecare slujbă şi în rugăciunile noastre personale, şi tuturor credincioşilor care au făcut posibilă o astfel de lucrare.

Fotografii se pot vizualiza în Viaţa parohiei III

Dumnezeu cheamă omul pe nume. Acest lucru dovedeşte că El îl cunoaşte pe om în profunzime. Orice cunoaştere interpersonală se realizează numai prin afecţiune. Când Adam a fost chemat să pună nume celor create de Dumnezeu înseamnă că a fost chemat să intre într-un contact intim cu natura, să o cunoască, să o iubească şi să o apere. Când Adam greşeşte şi Dumnezeu îl cheamă pe nume înseamnă că Dumnezeu îl cunoaşte, îl iubeşte şi vrea să-l apere, să-l mântuiască, de aceea îi promite un Mesia (Fac 3, 15). Pe Avraam îl cheamă pe nume, îi întregeşte numele şi-l face părintele multor neamuri; lui Simon-Petru îi pune nume nou, spre a-şi înţelege menirea credinţei sale (Ioan 1, 42); după înviere, Iisus o cheamă pe Maria Magdalena pe nume şi ea îl recunoaşte de Învăţător-Rabuni, fiind conştientă ca Iisus este acela care a cunoscut-o mai întâi şi o cheamă la bucuria, nu numai de a-L vedea viu, ci şi de a duce această bucurie ucenicilor Săi; pe Saul îl cheamă pe drumul Damascului şi-l face apostolul neamurilor (Fap 9, 1-8). Dumnezeu continuă să ne cheme pe nume, pe numele de la Sfântul Botez, când El s-a întors spre noi, ne-a iertat păcatul şi ne-a dat viaţa cea nouă, ca să-i răspundem la chemare şi să ne mântuim sufletele. Cel care răspunde chemării divine este binecuvântat, adică mulţumit şi fericit, fiindcă Dumnezeu îl face să înţeleagă taina numelui său: Eu sunt, de aceea ai tu viaţă şi un nume.

La Botez, părinţii cu credinţă, adică cei care deţin ceva din taina numelui lui Iisus, dau copiilor lor nume de sfinţi, cu speranţa că în viaţă vor fi ceea ce le spune numele: un alt sfânt Ioan, Ştefan, Mihai, Maria, Vasile etc. Azi, lipsa de credinţă a părinţilor se vădeşte şi prin numele copiilor, care sunt de toate, numai de sfinţi nu sunt. Trist este că aceşti copii nu răspund la chemarea lui Dumnezeu, fiindcă ei înşişi nu-şi înţeleg semnificaţia numelui de: Raris, Raisa, Mayra, Idan, Marilu, Pamela şi nu mai ţin minte câte altele.

Am avut bucuria ca în această duminică să săvârşim, în mijlocul credincioşilor prezenţi, Taina Botezului pentru prima pruncă cu numele Sfântului Nectarie Taumaturgul, ocrotitorul comunităţii noastre, căreia părinţii i-au spus Nectaria-Teodora, primul născut al tinerei familii Claudiu şi Maria Dumitraşcu. Naş de botez a fost un alt tânăr al comunităţii, Mihai Zamfir. Ne-am rugat cu toţii ca Dumnezeu să rânduiască în sufletul lor harul, pacea şi bucuria Sfântului Duh şi să le răsplătească evlavia şi dorinţa de înnoire şi sfinţire permanentă a vieţii, pentru a se bucura împreună cu toţi sfinţii în Biserica lui Hristos de pe pământ şi din ceruri!

„Ai fost invrednicit, frate, să primeşti treapta preoţiei? Ai sârguinţă, ca să placi Celui ce te-a primit în armata Lui! Slujeşte-I Lui cu curăţie, cu dreptate, cu înţelepciune duhovnicească şi cu feciorie strălucită. Fii râvnitor ca Ilie, purtător de grijă ca Ieremia, cuminte ca Iosif, curat ca Isus al lui Navi, iubitor de străini ca Avraam, iubitor de săraci ca Iov, plin de dragoste ca David şi blând ca Moise. Pe cel rătăcit călăuzeşte-l, pe cel şchiop sprijină-l, pe cel căzut ridică-l, pe cel bolnav ajută-l şi fă toate câte sunt asemenea”. Sfântul Efrem Sirul

Pentru că s-a întâmplat să fie 24 iulie în zi de duminică anul acesta, fiind ziua hirotoniei mele întru preot (2005), după o frumoasă şi îndelungată slujire ca diacon şi arhidiacon al Catedralei episcopale din Galaţi, am ţinut astăzi la Sfânta Liturghie să fac amintire cu plăcere de acest moment şi am săvârşit rugăciune de mulţumire către Dumnezeu pentru toate binefacerile rânduite în slujirea noastră, amintind mai ales pe cei prin mâinile şi osteneala cărora am fost aşezat la altar să aduc jertfă bineplăcută: Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul B.O.R (la momentul hirotoniei, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei), IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care şi dânsul a sărbătorit astăzi 17 ani de la instalarea ca episcop titular al Eparhiei Dunării de Jos (din 27 septembrie 2009 ridicată la rang de Arhiepiscopie).

Întreită este bucuria, pentru că la 24 iulie 1999 s-a născut singura noastră fiică, Ana-Maria, darul şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Mulţumesc doamnei preotese pentru curajul şi răbdarea cu care mă însoţeşte în acest drum, cu suişurile şi coborâşurile lui!

Se reintroduc permisele de munca pentru romani

Guvernul spaniol a decis reintroducerea permiselor de munca pentru romani, potrivit anuntului facut de Jose Blanco, oficial al Guvernului de la Madrid, intr-o conferinta de presa care a avut loc la finalul sedintei de vineri a Executivului, relateaza presa spaniola, citata de Mediafax.

Editia online a cotidianului “La Vanguardia” precizeaza ca, potrivit lui Jose Blanco, ministru al Dezvoltarii si purtator de cuvant al Executivului, decizia Cabinetului are ca scop conexarea fluxului de muncitori care vin pe teritoriul spaniol cu necesitatile pietei muncii. De asemenea, potrivit sursei citate, masura are ca scop contracararea dezvoltarii economiei subterane.

Ministrul a confirmat ca cererea nu va avea efect asupra muncitorilor romani care sunt deja inclusi pe piata muncii din Spania.

Jose Blanco a dat asigurari ca decizia de vineri a Guvernului spaniol nu contravine regulilor privind libera circulatie a persoanelor pe teritoriul UE, noteaza “La Vanguardia”.

Oficialul spaniol a mai spus ca autoritatile de la Madrid vor notifica UE in cel mai scurt timp posibil in legatura cu aceasta decizie.

Spania nu poate, in principiu, sa introduca restrictii temporare impotriva muncitorilor romani, a declarat, vineri, David Boubil, purtator de cuvant al CE.

“Sunt inca zvonuri si speculatii, CE nu a primit nicio cerere oficiala in acest sens din partea Spaniei. Depinde de autoritatile spaniole sa ne trimita o notificare cu intentiile lor. Daca vom primi o notificare, vom face o evaluare conform regulilor UE. Dar Spania si-a liberalizat piata muncii si in acest context, in principiu, nu poate introduce acum noi restrictii temporare impotriva muncitorilor din Romania”, a spus Boubil, referindu-se la intentia anuntata de autoritatile de la Madrid de a introduce restrictii pe piata muncii pentru romani.

El a adaugat ca, totusi, in cazuri exceptionale, daca unul din statele membre nu a luat masuri la nivel national pentru a garanta libertatea de circulatie, poate cere CE permisiunea de a impune restrictii daca demonstreaza ca “exista probleme serioase” de natura sa justifice aceasta masura.

Consiliul de Ministri de la Madrid a luat in discutie, vineri, propunerea Ministerului spaniol al Muncii si Imigratiei privind restrictionarea accesului romanilor pe piata muncii, masura care este prevazuta sa intre in vigoare de la 1 august.

Romanii din Spania sunt cea mai numeroasa comunitate de straini stabilita pe teritoriul acestei tari, fiind formata din 861.584 de persoane, care au o medie de varsta de 32,1 ani, cei mai multi locuind in regiunea Madrid.

sursa: hotnews.ro