Conservatorii spanioli au dat in judecata Guvernul pentru a impiedica intrarea in vigoare a noii legi a avortului. Avortul in Spania a fost interzis pana in 1985, fiind legalizat doar in caz de viol sau pericol pentru sanatatea sau viata mamei. Anul acesta socialistii spanioli au adoptat o lege noua care a liberalizat foarte mult avortul. Acesta e permis pentru orice motiv pana la 12 saptamani, iar minorele pot avorta fara acordul sau instiintarea parintilor. Avortul e cauza principala a mortii in Spania, cu peste 120.000 de avorturi anual. In Romania, cu o populatie mult mai mica, rata uciderii este de 200.000 pe an. Ironic, Spania se considera printre cele mai catolice tari din lume, iar Romania printre cele mai ortodoxe.
Afectarea temeiurilor familiei creştine, fenomen constatat cu precădere în epoca postindustrială şi accentuat, în ceea ce priveşte societatea românească, în planul spiritual de tarele comunismului, iar în planul funcţional de schimbarea raporturilor interumane din ultimele două decenii, a atins un stadiu îngrijorător, în care devalorizarea morală sfidează nu numai bunul simţ comun, dar şi legea.
Ne bucurăm, așa-i, că răsare soarele de după munți? Când vedem razele lui anticipând strălucirea-i dătătoare de viață?
Ne bucurăm, așa-i, că vine primăvara de după frig? Când vedem mugurii pregătiți să înflorească și păsările dregându-și graiurile ca să cânte?
Așa ar trebui să ne bucurăm și când cel mai luminos soare și cea mai călduroasă primăvară ne bate la ușă: venirea unui prunc pe lume. Când simțim dragostea lui Dumnezeu, răsărind mai strălucitoare ca soarele și mai bucuroasă ca primăvara, împletită cu dragostea oamenilor în cea mai înaltă simfonie a lumii, un prunc nou. O minune mai mare ca toate răsăriturile de soare și mai frumoasă decât toate primăverile! Mai ales că putem să ne înmulțim și noi viața prin dragostea lui! Să ne dea Dumnezeu tuturor gânduri înseninate de harul și dragostea Lui!
*
“Nenăscut”, un cântec al artistei creştine Caitlin Jane, inspirat din perioada de sarcină neplanificată a unei prietene, renaşte un mesaj de speranţă şi prezintă imaginea puternică a omului încă nenăscut.
Videoclipul arată o femeie tânără PRĂBUŞITĂ după ce a descoperit că este însărcinată. Versurile dau glas, celui… ce inca nu poate vorbi: “Sunt nenăscut / Eu nu pot vorbi atunci când /… mă tem”.
Femeia renunţă din ce în ce mai tare la ideea avortului, pe măsură ce “stă de vorbă” cu propriul său copil încă nenăscut. Iar el continuă să-i vorbească: “Eu sunt viu / Inima mea bate … într-o zi o să cresc / Doar pentru că / Ţie ţi-a păsat atât cât să ma iubeşti”. Femeia decide să părăsească clinica de “programare” a sarcinii.
Următoarele fragmente ale videoclipului ne arată copiii jucându-se în parc. În final vedem copilul… născut.
Potrivit lui Jane, melodia i-a venit după ce a aflat că o prietenă pe care a avut-o în colegiu s-a confruntat cu o sarcină neplanificată.
“Când am aflat, am fost atât de şocată la început”, a declarat ea către LSN, “dar şi-a schimbat decizia, cu curaj, şi a păstrat copilul. Pentru că stiu că este foarte usor să spunem că “suntem pro-viaţă”… dar [este diferit] atunci când e vorba de o situaţie personală, sau a cuiva cunoscut, în confruntarea cu o situaţie în care se cer sacrificii”.
Versurile şi melodia cântecului, mai spune ea, au deschis ochii multor femei care trec prin această experienţă.
“Imediat după ce l-am scris, am fost un pic stresată când îl cântam, fiindcă nu ştiam ce răspuns va avea” a spus ea. “Unele dintre locurile prezente în cântec nu sunt locuri creştine… Este stresant să treci prin ele”.
”Cu toate acestea”, a spus Jane, “am descoperit că piesa a avut un impact surprinzător”.
După cântec, a mai spus ea: “Mereu a venit câte cineva să-mi spună povestea sa”, fie că era vorba despre păstrarea unui copil, despre adopţie sau avort.
“A fost copleşitor, dar este totuşi foarte frumos. Am avut atât de multe persoane care au mărturisit prezenţa Harului lui Dumnezeu în vieţile lor.”
Jane a mai spus că, ajutându-i sa recunoască prezenţa acestui Har în viaţa lor, a fost mai motivată ca muzician. “Noi nu avem un alt scop, decât să fim înrădăcinaţi şi centraţi pe Dumnezeu, şi în Hristos”, a declarat ea către Life News. “Dacă vizăm doar succesul şi numele nostru, în carieră, atunci înseamnă că vom sfârşi fără valoare în cele din urmă”.
Cantareata a plănuit de curând să scoată un DVD audio-video, cu muzică, şi cu experienţele unor femei pe care ea a ajuns să le cunoască după acest cântec.
“Uneori oamenii cred că nu pot face nimic [în oprirea unui avort]“, a spus ea. “Cred cu tărie că femeile doresc să aibă şi o altă opţiune” – referindu-se la centrele de criză destinate femeilor gravide.
“Deci, dacă ajung aici, atunci ele trebuie sa stie ca au deja posibilitatea unei alte opţiuni”.
dupa un interviu de James Tillman 1 martie 2010 – (Life News)
Caz şocant în Italia. Un copil de sex masculin a trăit două zile după ce a fost avortat. În momentul avortului, femeia era însărcinată în 22 de săptămâni. Medicii au hotărât să întrerupă sarcina, după ce au observat că bebeluşul urma să se nască cu dizabilităţi, informează publicaţia Telegraph.
La 20 de ore de la avort, tatăl copilului a descoperit că acesta era încă în viaţă. Corpul copilului, al cărui cordon ombilical nu fusese înlăturat, respira şi se mişca, povesteşte Antonio Martello.
În urma intervenţiei chirurgicale, copilul a supravieţuit două zile. Acesta
fost internat la secţia de terapie intensivă a spitalului din localitatea italiană Rossano, unde a fost lăsat să moară.
Autorităţile italiene au iniţiat o anchetă în acest caz. Potrivit legii din Peninsulă, doctorii au obligaţia de a ţine în viaţă un copil care supravieţuieşte unui avort.
Eugenia Roccella, reprezentantă a Ministerului Sănătăţii din Italia, a declarat că medicii de la spitalul din Rossano vor fi anchetaţi. “Vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat la acest spital şi dacă legea 194, care interzice avortul în cazul în care fătul este suficient de dezvoltat încât să trăiască separat de mamă, a fost respectată”.
“De asemenea, vom stabili dacă avortul era necesar în acest caz şi dacă viaţa mamei era în pericol în situaţia în care sarcina era lăsată să avanseze. (…) Trebuie să ne amintim că, odată născut, copilul este un cetăţean cu drepturi egale cu ale celorlalţi italieni”, a adăugat Roccella.
Un caz similar a avut loc în 2005, în Marea Britanie. Un copil din Manchester a supravieţuit, după trei tentative de a fi avortat. Acum, băieţelul are cinci ani, se duce la grădiniţă şi este sănătos.
Cotidianul EVZ ne informeaza cu netarmurita incredere in conducerea noastra de partid si de stat ca: “Autoritatile lucreaza la legiferarea programelor de educare a parintilor.” Sub titlul “Romanii invata meseria de parinte”, aflam ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) impreuna cu guvernul Boc lucreaza la o lege care prevede infiintarea a “zeci de centre cu sute de educatori parentali” care ii vor invata pe romani cum sa isi creasca si educe copiii.
Vizati sunt atat cei “care au antecedente in abuzul copiilor” cat si “cei care vor sa fie parinti mai buni”. “Pentru parintii predispusi la abuzuri asupra copiilor, cursurile de educatie parentala vor fi obligatorii”, ne asigura oficialii ANPDC. Parintii vor putea fi scoliti atat la domiciliu cat si in “cabinetul educatorului parental” si vor primi teme pentru acasa. Pedagogia care sta la baza acestor cursuri, ne explica unul din “specialisti”, e bazata pe un “model american”: “Acolo, astfel de cursuri au o traditie de 30 de ani. Ii invatam pe parinti sa nu construiasca educatia copilului pe interdictii, pentru ca cercetarile arata ca creierul uman, cel putin al copilului, nu reactioneaza la negatie.”
[...]
Acum cativa ani, cand am scris despre declinul familiei romanesti, despre faptul ca se sinucid copiii de dorul mamelor plecate la munci de mizerie in Europa de Vest, un smurf neoliberal mi-a raspuns ca asta e “darul libertatii”. Smurful neoliberal cu pricina e in colegiul Institutului de Studii Populare, think-tankul de “centru-dreapta” al PDL, partidul responsabil pentru aceste proiecte legislative care impovareaza bugetul, contribuie la proliferarea birocratiei statului-terapeutic insarcinat cu reeducarea cetatenilor, distruge legaturile dintre parinti, bunici si copii si nationalizeaza distopic educatia copiilor. Nu am auzit de vreun protest al ISP referitor la acest proiect de lege, ceea ce ma face sa cred ca neoliberalii PDL, care nu cred in interventia statului in economie, cred in interventia statului in familia romaneasca. Cu alte cuvinte, statul roman e prea incompetent si corupt ca sa decida care e “binele comun” in materie economica, dar e perfect dotat ca sa faca inginerii sociale.
Neoliberalii PDL sunt foarte vocali aparatori ai globalizarii, ai marilor corporatii si ai “pietei libere”, si inexistenti aparatori ai familiei, ai normalitatii si ai recentrarii economiei si politicii romanesti in jurul intereselor nationale. Problemele familiei romanesti nu pot fi rezolvate prin interventia vicleana, ideologizata si punitiva a statului in viata familiei romanesti. Problemele familiei romanesti pot fi rezolvate dandu-le romanilor sansa sa traiasca si sa munceasca cinstit in propria lor tara. Problemele familiei romanesti pot fi rezolvate doar incurajand o economie a micilor proprietari, un “capitalism popular” (Reagan), o economie la scara umana si un stat reprezentativ. Atat timp cat parintii vor fi siliti sa emigreze, sa fure sau sa moara slugarind la corporatii, copiii vor ramane de izbeliste. Cand corporatiile pun stapanire pe parinti, statul pune stapanire pe copii. Dupa ce am privatizat statul, nationalizam copiii. Va trebui asadar sa re-nationalizam statul ca sa ne putem recapata familiile.
În România ultimilor 20 de ani, în contextul confruntării cu nenumărate probleme fie de natură economică, ce antrenează şomaj, sărăcie şi nesiguranţa zilei de mâine, fie de natură morală, s-au înregistrat repercursiuni dintre cele mai nefaste asupra vieţii de familie, cu urmările binecunoscute în materie de divorţuri, abandonarea copiilor, avorturi, libertinaj.
Filmul propune direcţii de reabilitare a actualei stări de fapte, înrăutăţită de contextul crize economice şi, totodată, caută soluţii pentru revenirea la valorile fundamentale ale familiei.
Criza familiei creştine
Tvr1, “Semne”, 6 martie 2010, ora 7.55
Invitaţi: Bogdan Mateciuc, director executiv al asociaţiei „Alianţa Familiilor”, Viorel Călin, revista „Familia Ortodoxă”, Oana Badea, secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Daniela Georgescu, psiholog, Agenţia Naţională Antidrog, Raluca Medeşan, coordonator proiecte asociaţia „Euro 26”, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, Pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei „Sfântul Sava” din Buzău.
La aproximativ un an de la ultimul marş în favoarea vieţii, fundaţiile „Derecho a vivir” şi „Hazte Oir”, organizează în Madrid un nou marş de protest împotriva Legii Avortului, aprobată recent de Senatul Spaniei. Duminică, 7 martie 2010, începând cu orele 12:00, sub deviza „Spania Viaţă, Da”, organizatorii speră să poată aduna între 50000 şi 100.000 de manifestanţi.
Marşul va începe în Plaza de Cibeles şi se va sfârşi în Puerta del Sol, unde vor lua cuvântul diferite personalităţi ale vieţii publice. Gador Joya, purtător de cuvânt al „Derecho a Vivir”, a menţionat că principalul obiectiv al marşului de anul acesta este popularizarea pe plan european a cauzei spaniole potrivit căreia orice fiinţă are drept la viaţă.
De asemenea, manifestaţia se doreşte a fi o declaraţie publică a unui colectiv important al societăţii spaniole care este împotriva Legii Avortului, considerând-o nedreaptă, inconstituţională şi inumană. Organizatorii speră ca aceste manifestaţii să devină o tradiţie anuală în favoarea vieţii şi să aibă loc la începutul lunii martie. Marşul de duminică va fi acompaniat de alte marşuri similare în aproape 100 de oraşe din Spania, Europa, America de Nord şi America de Sud.
Parlamentul Spaniei a ratificat miercuri controversata Lege a Avortului, conform căreia minorele care au împlinit vârsta de 16 ani pot opta pentru intervenţia chirurgicală fără a cere consimţământul părinţilor.
Legea va intra în vigoare peste patru luni, după publicarea în Monitorul Oficial. Singura condiţie care s-a stabilit este ca fetele să-şi înştiinţeze părinţii. O altă modificare o constituie dreptul de avort liber până la 14 săptămâni de sarcină.
Nu mai este considerat un delict avortul până în cea de‑a 22-a săptămână de sarcină, dacă viaţa mamei se află în pericol sau fătul prezintă malformaţii. Până acum, avortul se practica doar în clinicile particulare şi se pedepsea, în unele cazuri, chiar cu închisoarea, medicii putând intra sub incidenţa legii.
„În România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane, restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
Aceasta este cifra oficială, pentru că există una neoficială care arată această stare de fapt şi anume că cifra ar putea fi dublă. Faţă de această situaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru că problemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică, înăuntru nostru şi mai puţin în afara noastră. De aceea cuvântul „dragoste” este primul cuvânt aşezat aici şi apoi cuvântul „toleranţă”. Eu am fost o vreme în preajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii atacă, sectanţii atacă, ateii atacă, toţi ne atacă şi numai noi ne certăm între noi şi pe fondul acesta ei vor birui”.
Trebuie să mărturisim credinţa azi, acum şi în felul în care trăim acum, pentru că dacă vrem să mărturisim credinţa cum au mărturisit înaintaşii noştri de 2 mii de ani încoace, lucrul acesta va fi şi mai greu. Încă nu ni se cere sânge, ni se cere mărturisire. Scrie „să nu te arăţi că posteşti”. Da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-o lume în care nu se mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, că postim. Şi dacă ne întreabă cineva: „Dar de ce posteşti?”, răspunsul să fie: „Pentru că Eminescu a postit, Iorga a postit, Ştefan a postit, Mihai Viteazu a postit şi pentru că ei au postit, postesc şi eu pentru că, de fapt, respect o chemare a Mântuitorului Hristos pe care ei au respectat-o. La judecată nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii noştri, cu prieteni şi acolo ne vom da seama de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantă lucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşi timp, aplicarea în practică a credinţei.
Se fac avorturi. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine Dacă se fac avorturi, nu se fac vinovaţi doar cei care fac avorturi: mamele, taţii, asistentele, medicii. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine. Avortul nu este o crimă simplă, este o crimă complexă. Pentru că omori un corp, moare copilul nebotezat, pentru că nu ştim unde merge sufletul lui. Că în iad nu poate să meargă pentru că nu a făcut rău, în rai nu poate să meargă pentru că nu a fost botezat.
În anul 2050 România va avea doar şase milioane de locuitori După noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, la parohii s-au organizat centre sociale. Avem şi noi unul, se numeşte „Pro-Vita pentru cei născuţi şi nenăscuţi”. Adică, viaţă pentru cei ce se nască şi pentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu înseamnă mult faţă de cele 18 milioane, dar înseamnă ceva. Anume aceşti copii demonstrează prin prezenţa lor că este cazul să ne preocupăm de esenţă. Asta nu înseamnă că neglijăm postul sau metania, asta nu înseamnă că nu mai citim acatiste, dar va trebui să lucrăm, pentru că naţia noastră este în pieire. Anul 2050 va prinde România cu şase milioane de locuitori, situaţie care nu se poate repara curând. […] Familia nu mai este familie. Tocmeala dintre părinţii fetei şi părinţii băiatului se sfârşeşte sau uneori chiar începe cu problema „cum să facem ca să nu nască în curând copii”. Problema care este pusă negativ este problema care dărâmă familia. Dar aceasta se continuă: „De ce să mă mai căsătoresc şi civili, şi chiar religios pentru că o să am probleme cu soacra, cu ambianţa? Fac o căsătorie de probă”. Acest lucru este groaznic, pentru că această căsătorie de probă este desfrânare.
Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”. Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o, intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie. Octavian RACU – Flux.md
Conservatorii spanioli au dat in judecata Guvernul pentru a impiedica intrarea in vigoare a noii legi a avortului. Avortul in Spania a fost interzis pana in 1985, fiind legalizat doar in caz de viol sau pericol pentru sanatatea sau viata mamei. Anul acesta socialistii spanioli au adoptat o lege noua care a liberalizat foarte mult avortul. Acesta e permis pentru orice motiv pana la 12 saptamani, iar minorele pot avorta fara acordul sau instiintarea parintilor. Avortul e cauza principala a mortii in Spania, cu peste 120.000 de avorturi anual. In Romania, cu o populatie mult mai mica, rata uciderii este de 200.000 pe an. Ironic, Spania se considera printre cele mai catolice tari din lume, iar Romania printre cele mai ortodoxe.
Caz şocant în Italia. Un copil de sex masculin a trăit două zile după ce a fost avortat. În momentul avortului, femeia era însărcinată în 22 de săptămâni. Medicii au hotărât să întrerupă sarcina, după ce au observat că bebeluşul urma să se nască cu dizabilităţi, informează publicaţia Telegraph.
Cotidianul EVZ ne informeaza cu netarmurita incredere in conducerea noastra de partid si de stat ca: “Autoritatile lucreaza la legiferarea programelor de educare a parintilor.” Sub titlul “Romanii invata meseria de parinte”, aflam ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) impreuna cu guvernul Boc lucreaza la o lege care prevede infiintarea a “zeci de centre cu sute de educatori parentali” care ii vor invata pe romani cum sa isi creasca si educe copiii.
Parlamentul Spaniei a ratificat miercuri controversata Lege a Avortului, conform căreia minorele care au împlinit vârsta de 16 ani pot opta pentru intervenţia chirurgicală fără a cere consimţământul părinţilor.
