Afectarea temeiurilor familiei creştine, fenomen constatat cu precădere în epoca postindustrială şi accentuat, în ceea ce priveşte societatea românească, în planul spiritual de tarele comunismului, iar în planul funcţional de schimbarea raporturilor interumane din ultimele două decenii, a atins un stadiu îngrijorător, în care devalorizarea morală sfidează nu numai bunul simţ comun, dar şi legea.

sursa: Rafael Udrişte

Ne bucurăm, așa-i, că răsare soarele de după munți? Când vedem razele lui anticipând strălucirea-i dătătoare de viață?

Ne bucurăm, așa-i, că vine primăvara de după frig? Când vedem mugurii pregătiți să înflorească și păsările dregându-și graiurile ca să cânte?

Așa ar trebui să ne bucurăm și când cel mai luminos soare și cea mai călduroasă primăvară ne bate la ușă: venirea unui prunc pe lume. Când simțim dragostea lui Dumnezeu, răsărind mai strălucitoare ca soarele și mai bucuroasă ca primăvara, împletită cu dragostea oamenilor în cea mai înaltă simfonie a lumii, un prunc nou. O minune mai mare ca toate răsăriturile de soare și mai frumoasă decât toate primăverile! Mai ales că putem să ne înmulțim și noi viața prin dragostea lui!  Să ne dea Dumnezeu tuturor gânduri înseninate de harul și dragostea Lui!

*

“Nenăscut”, un cântec al artistei creştine Caitlin Jane, inspirat din perioada de sarcină neplanificată a unei prietene, renaşte un mesaj de speranţă şi prezintă imaginea puternică a omului încă nenăscut.

Videoclipul arată o femeie tânără PRĂBUŞITĂ după ce a descoperit că este însărcinată. Versurile dau glas, celui… ce inca nu poate vorbi: “Sunt nenăscut / Eu nu pot vorbi atunci când /… mă tem”.

Femeia renunţă din ce în ce mai tare la ideea avortului, pe măsură ce “stă de vorbă” cu propriul său copil încă nenăscut. Iar el continuă să-i vorbească: “Eu sunt viu / Inima mea bate … într-o zi o să cresc / Doar pentru că / Ţie ţi-a păsat atât cât să ma iubeşti”. Femeia decide să părăsească clinica de “programare” a sarcinii.

Următoarele fragmente ale videoclipului ne arată copiii jucându-se în parc. În final vedem copilul… născut.

Potrivit lui Jane, melodia i-a venit după ce a aflat că o prietenă pe care a avut-o în colegiu s-a confruntat cu o sarcină neplanificată.

“Când am aflat, am fost atât de şocată la început”, a declarat ea către LSN, “dar şi-a schimbat decizia, cu curaj, şi a păstrat copilul. Pentru că stiu că este foarte usor să spunem că “suntem pro-viaţă”… dar [este diferit] atunci când e vorba de o situaţie personală, sau a cuiva cunoscut, în confruntarea cu o situaţie în care se cer sacrificii”.

Versurile şi melodia cântecului, mai spune ea, au deschis ochii multor femei care trec prin această experienţă.

“Imediat după ce l-am scris, am fost un pic stresată când îl cântam, fiindcă nu ştiam ce răspuns va avea” a spus ea. “Unele dintre locurile prezente în cântec nu sunt locuri creştine… Este stresant să treci prin ele”.

”Cu toate acestea”, a spus Jane, “am descoperit că piesa a avut un impact surprinzător”.

După cântec, a mai spus ea: “Mereu a venit câte cineva să-mi spună povestea sa”, fie că era vorba despre păstrarea unui copil, despre adopţie sau avort.

“A fost copleşitor, dar este totuşi foarte frumos. Am avut atât de multe persoane care au mărturisit prezenţa Harului lui Dumnezeu în vieţile lor.”

Jane a mai spus că, ajutându-i sa recunoască prezenţa acestui Har în viaţa lor, a fost mai motivată ca muzician. “Noi nu avem un alt scop, decât să fim înrădăcinaţi şi centraţi pe Dumnezeu, şi în Hristos”, a declarat ea către Life News. “Dacă vizăm doar succesul şi numele nostru, în carieră, atunci înseamnă că vom sfârşi fără valoare în cele din urmă”.

Cantareata a plănuit de curând să scoată un DVD audio-video, cu muzică, şi cu experienţele unor femei pe care ea a ajuns să le cunoască după acest cântec.

“Uneori oamenii cred că nu pot face nimic [în oprirea unui avort]“, a spus ea. “Cred cu tărie că femeile doresc să aibă şi o altă opţiune” – referindu-se la centrele de criză destinate femeilor gravide.
“Deci, dacă ajung aici, atunci ele trebuie sa stie ca au deja posibilitatea unei alte opţiuni”.

dupa un interviu de James Tillman 1 martie 2010 – (Life News)

© Carmen Ana_Ion- publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 7/2010

sursa: patermihail.wordpress.com

Caz şocant în Italia. Un copil de sex masculin a trăit două zile după ce a fost avortat. În momentul avortului, femeia era însărcinată în 22 de săptămâni. Medicii au hotărât să întrerupă sarcina, după ce au observat că bebeluşul urma să se nască cu dizabilităţi, informează publicaţia Telegraph.

La 20 de ore de la avort, tatăl copilului a descoperit că acesta era încă în viaţă. Corpul copilului, al cărui cordon ombilical nu fusese înlăturat, respira şi se mişca, povesteşte Antonio Martello.

În urma intervenţiei chirurgicale, copilul a supravieţuit două zile. Acesta 

fost internat la secţia de terapie intensivă a spitalului din localitatea italiană Rossano, unde a fost lăsat să moară.

Autorităţile italiene au iniţiat o anchetă în acest caz. Potrivit legii din Peninsulă, doctorii au obligaţia de a ţine în viaţă un copil care supravieţuieşte unui avort.

Eugenia Roccella, reprezentantă a Ministerului Sănătăţii din Italia, a declarat că medicii de la spitalul din Rossano vor fi anchetaţi. “Vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat la acest spital şi dacă legea 194, care interzice avortul în cazul în care fătul este suficient de dezvoltat încât să trăiască separat de mamă, a fost respectată”.

“De asemenea, vom stabili dacă avortul era necesar în acest caz şi dacă viaţa mamei era în pericol în situaţia în care sarcina era lăsată să avanseze. (…) Trebuie să ne amintim că, odată născut, copilul este un cetăţean cu drepturi egale cu ale celorlalţi italieni”, a adăugat Roccella.

Un caz similar a avut loc în 2005, în Marea Britanie. Un copil din Manchester a supravieţuit, după trei tentative de a fi avortat. Acum, băieţelul are cinci ani, se duce la grădiniţă şi este sănătos.

sursa: antena3.ro

Cotidianul EVZ ne informeaza cu netarmurita incredere in conducerea noastra de partid si de stat ca: “Autoritatile lucreaza la legiferarea programelor de educare a parintilor.” Sub titlul “Romanii invata meseria de parinte”, aflam ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) impreuna cu guvernul Boc lucreaza la o lege care prevede infiintarea a “zeci de centre cu sute de educatori parentali” care ii vor invata pe romani cum sa isi creasca si educe copiii.

Vizati sunt atat cei “care au antecedente in abuzul copiilor” cat si “cei care vor sa fie parinti mai buni”. “Pentru parintii predispusi la abuzuri asupra copiilor, cursurile de educatie parentala vor fi obligatorii”, ne asigura oficialii ANPDC. Parintii vor putea fi scoliti atat la domiciliu cat si in “cabinetul educatorului parental” si vor primi teme pentru acasa. Pedagogia care sta la baza acestor cursuri, ne explica unul din “specialisti”, e bazata pe un “model american”: “Acolo, astfel de cursuri au o traditie de 30 de ani. Ii invatam pe parinti sa nu construiasca educatia copilului pe interdictii, pentru ca cercetarile arata ca creierul uman, cel putin al copilului, nu reactioneaza la negatie.”

[...]

Acum cativa ani, cand am scris despre declinul familiei romanesti, despre faptul ca se sinucid copiii de dorul mamelor plecate la munci de mizerie in Europa de Vest, un smurf neoliberal mi-a raspuns ca asta e “darul libertatii”. Smurful neoliberal cu pricina e in colegiul Institutului de Studii Populare, think-tankul de “centru-dreapta” al PDL, partidul responsabil pentru aceste proiecte legislative care impovareaza bugetul, contribuie la proliferarea birocratiei statului-terapeutic insarcinat cu reeducarea cetatenilor, distruge legaturile dintre parinti, bunici si copii si nationalizeaza distopic educatia copiilor. Nu am auzit de vreun protest al ISP referitor la acest proiect de lege, ceea ce ma face sa cred ca neoliberalii PDL, care nu cred in interventia statului in economie, cred in interventia statului in familia romaneasca. Cu alte cuvinte, statul roman e prea incompetent si corupt ca sa decida care e “binele comun” in materie economica, dar e perfect dotat ca sa faca inginerii sociale.

Neoliberalii PDL sunt foarte vocali aparatori ai globalizarii, ai marilor corporatii si ai “pietei libere”, si inexistenti aparatori ai familiei, ai normalitatii si ai recentrarii economiei si politicii romanesti in jurul intereselor nationale. Problemele familiei romanesti nu pot fi rezolvate prin interventia vicleana, ideologizata si punitiva a statului in viata familiei romanesti. Problemele familiei romanesti pot fi rezolvate dandu-le romanilor sansa sa traiasca si sa munceasca cinstit in propria lor tara. Problemele familiei romanesti pot fi rezolvate doar incurajand o economie a micilor proprietari, un “capitalism popular” (Reagan), o economie la scara umana si un stat reprezentativ.  Atat timp cat parintii vor fi siliti sa emigreze, sa fure sau sa moara slugarind la corporatii, copiii vor ramane de izbeliste. Cand corporatiile pun stapanire pe parinti, statul pune stapanire pe copii. Dupa ce am privatizat statul, nationalizam copiii. Va trebui asadar sa re-nationalizam statul ca sa ne putem recapata familiile.

Mircea Platon

Articolul integral poate fi citit pe ziuaveche.ro

În România ultimilor 20 de ani, în contextul confruntării cu nenumărate probleme fie de natură economică, ce antrenează şomaj, sărăcie şi nesiguranţa zilei de mâine, fie de natură morală, s-au înregistrat repercursiuni dintre cele mai nefaste asupra vieţii de familie, cu urmările binecunoscute în materie de divorţuri, abandonarea copiilor, avorturi, libertinaj.
Filmul propune direcţii de reabilitare a actualei stări de fapte, înrăutăţită de contextul crize economice şi, totodată, caută soluţii pentru revenirea la valorile fundamentale ale familiei.

Criza familiei creştine

Tvr1, “Semne”, 6 martie 2010, ora 7.55

Invitaţi: Bogdan Mateciuc, director executiv al asociaţiei „Alianţa Familiilor”, Viorel Călin, revista „Familia Ortodoxă”, Oana Badea, secretar de stat la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Daniela Georgescu, psiholog, Agenţia Naţională Antidrog, Raluca Medeşan, coordonator proiecte asociaţia „Euro 26”, lector univ. dr. Ioan Mihai Dan, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, Pr. Mihai Milea, preşedintele fundaţiei „Sfântul Sava” din Buzău.

Imaginea: Ion Cristodulo

Producător: Dan Micu

Realizator: Rafael Udrişte

La aproximativ un an de la ultimul marş în favoarea vieţii, fundaţiile „Derecho a vivir” şi „Hazte Oir”, organizează în Madrid un nou marş de protest împotriva Legii Avortului, aprobată recent de Senatul Spaniei. Duminică, 7 martie 2010, începând cu orele 12:00, sub deviza „Spania Viaţă, Da”, organizatorii speră să poată aduna între 50000 şi 100.000 de manifestanţi.

Marşul va începe în Plaza de Cibeles şi se va sfârşi în Puerta del Sol, unde vor lua cuvântul diferite personalităţi ale vieţii publice. Gador Joya, purtător de cuvânt al „Derecho a Vivir”, a menţionat că principalul obiectiv al marşului de anul acesta este popularizarea pe plan european a cauzei spaniole potrivit căreia orice fiinţă are drept la viaţă.

De asemenea, manifestaţia se doreşte a fi o declaraţie publică a unui colectiv important al societăţii spaniole care este împotriva Legii Avortului, considerând-o nedreaptă, inconstituţională şi inumană. Organizatorii speră ca aceste manifestaţii să devină o tradiţie anuală în favoarea vieţii şi să aibă loc la începutul lunii martie. Marşul de duminică va fi acompaniat de alte marşuri similare în aproape 100 de oraşe din Spania, Europa, America de Nord şi America de Sud.

sursa: romanul.eu

Parlamentul Spaniei a ratificat miercuri controversata Lege a Avortului, conform căreia minorele care au împlinit vârsta de 16 ani pot opta pentru intervenţia chirurgicală fără a cere consimţământul părinţilor.

Legea va intra în vigoare peste patru luni, după publicarea în Monitorul Oficial. Singura condiţie care s-a stabilit este ca fetele să-şi înştiinţeze părinţii. O altă modificare o constituie dreptul de avort liber până la 14 săptămâni de sarcină.

Nu mai este considerat un delict avortul până în cea de‑a 22-a săptămână de sarcină, dacă viaţa mamei se află în pericol sau fătul prezintă malformaţii. Până acum, avortul se practica doar în clinicile particulare şi se pedepsea, în unele cazuri, chiar cu închisoarea, medicii putând intra sub incidenţa legii.

sursa: adevarul.ro

„În România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane, restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
Aceasta este cifra oficială, pentru că există una neoficială care arată această stare de fapt şi anume că cifra ar putea fi dublă. Faţă de această situaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru că problemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică, înăuntru nostru şi mai puţin în afara noastră. De aceea cuvântul „dragoste” este primul cuvânt aşezat aici şi apoi cuvântul „toleranţă”. Eu am fost o vreme în preajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii atacă, sectanţii atacă, ateii atacă, toţi ne atacă şi numai noi ne certăm între noi şi pe fondul acesta ei vor birui”.

Trebuie să mărturisim credinţa azi, acum şi în felul în care trăim acum, pentru că dacă vrem să mărturisim credinţa cum au mărturisit înaintaşii noştri de 2 mii de ani încoace, lucrul acesta va fi şi mai greu. Încă nu ni se cere sânge, ni se cere mărturisire. Scrie „să nu te arăţi că posteşti”. Da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-o lume în care nu se mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, că postim. Şi dacă ne întreabă cineva: „Dar de ce posteşti?”, răspunsul să fie: „Pentru că Eminescu a postit, Iorga a postit, Ştefan a postit, Mihai Viteazu a postit şi pentru că ei au postit, postesc şi eu pentru că, de fapt, respect o chemare a Mântuitorului Hristos pe care ei au respectat-o. La judecată nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii noştri, cu prieteni şi acolo ne vom da seama de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantă lucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşi timp, aplicarea în practică a credinţei.

Se fac avorturi. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine Dacă se fac avorturi, nu se fac vinovaţi doar cei care fac avorturi: mamele, taţii, asistentele, medicii. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine. Avortul nu este o crimă simplă, este o crimă complexă. Pentru că omori un corp, moare copilul nebotezat, pentru că nu ştim unde merge sufletul lui. Că în iad nu poate să meargă pentru că nu a făcut rău, în rai nu poate să meargă pentru că nu a fost botezat.

În anul 2050 România va avea doar şase milioane de locuitori După noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, la parohii s-au organizat centre sociale. Avem şi noi unul, se numeşte „Pro-Vita pentru cei născuţi şi nenăscuţi”. Adică, viaţă pentru cei ce se nască şi pentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu înseamnă mult faţă de cele 18 milioane, dar înseamnă ceva. Anume aceşti copii demonstrează prin prezenţa lor că este cazul să ne preocupăm de esenţă. Asta nu înseamnă că neglijăm postul sau metania, asta nu înseamnă că nu mai citim acatiste, dar va trebui să lucrăm, pentru că naţia noastră este în pieire. Anul 2050 va prinde România cu şase milioane de locuitori, situaţie care nu se poate repara curând. […] Familia nu mai este familie. Tocmeala dintre părinţii fetei şi părinţii băiatului se sfârşeşte sau uneori chiar începe cu problema „cum să facem ca să nu nască în curând copii”. Problema care este pusă negativ este problema care dărâmă familia. Dar aceasta se continuă: „De ce să mă mai căsătoresc şi civili, şi chiar religios pentru că o să am probleme cu soacra, cu ambianţa? Fac o căsătorie de probă”. Acest lucru este groaznic, pentru că această căsătorie de probă este desfrânare.

Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”. Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o, intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie.
Octavian RACU – Flux.md

sursa: flux.md

Public speech by Gianna Jessen, abortion survivor | Gianna Jessen, supravieţuitoare a avortului from provita on Vimeo.

Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative de avort salin. Procedura presupune administrarea unor chimicale, iar copilul moare şi este expulzat în câteva ore. Norocul Giannei a fost că medicul avorţionist nu era în spital în momentul în care s-a declanşat expulzarea, întrucât în astfel de cazuri, copilul care se naşte totuşi viu este ucis de medic sau lăsat să moară de foame – ca expresie supremă a “progresului umanităţii”.

Deşi doctorii au spus că ea nu va putea niciodată merge, Gianna aleargă astăzi maraton pentru a strânge fonduri dedicate altor supravieţuitori ai avortului.

Gianna şi-a dedicat viaţa muzicii şi educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul, care a făcut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime.

Urâtă, ameninţată cu moartea de feministe, Gianna obişnuieşte să spună: “Dacă avortul este dreptul femeii, unde sunt drepturile mele?”

Mai multe la www.giannajessen.com

Sursă: Grupul de discutii Provita: provita@yahoogroups.com via Laurenţiu Dumitru

Gianna Jessen (SUA), supravieţuitoare a unui avort nereuşit, vorbeşte la Queen’s Hall, Parliament House, statul australian Victoria, în timpul dezbaterilor privind legalizarea avortului, în 2008.

Februarie 4, 2010

SITUATIA DIN CONSILIUL EUROPEI

Pe 29 ianuarie Consiliul Europei a adoptat, cu un vot de 51 la 14 si 4 abtineri, rezolutia „15 Ani de la conferinta internationala a populatiei si dezvoltarii.” Rezolutia e rea pentru ca: (1) promoveaza avortul; (2) foloseste promovarea sanatatii femeii, un obiectiv laudabil si important, ca pretext pentru promovarea avortului; (3) lezeaza libertatea de constiinta; (4) submineaza libertatea religioasa; si (5) injecteaza intr-un document international oficial un termen nou pina acuma neintilnit in nici un alt document international, si anume notiunea de „sexual and reproductive rights.” („drepturi sexuale si reproductive” Rezolutia afirma primordialitatea avortului in raport cu libertatea de constiinta, in masura in care medici sau personal medical refuza, pe baza de constiinta, sa presteze servicii de avort. Acelasi obiectiv implica si spitatele private, de exemplu cele catolice, care refuza sa presteze servicii de avort. Din acelasi motiv rezolutia prejudiciaza libertatatea religioasa a personalului care refuza sa participe la prestarea de servicii avortive din pricina convingerilor religioase. Asta nu este o supozitie, lucrul acesta deja fiind o realitate in diferite tari. In 2009 Tribunalul Suprem al Colombiei (America de Sud) a decretat ca libertatea de constiinta sau religioasa nu poate fi invocata pentru a refuza servicii avortive. Efectul practic al acestei decizii ar fi constringerea spitalelor catolice din Colombia sa faca avort.

Notiunea de „sexual and reproductive rights” este noua, fiind lansata cu nu mai mult de 10 ani in urma. Este o doctrina nebuloasa care insa reflecta ca la nivel global miscarea pentru „drepturile minoritatilor sexuale” (adica a homosexualilor) merge mina in mina cu miscarea proavort, scopul ultim fiind legitimarea in dreptul international a drepturilor sexuale si reproductive. Ceia ce aceste forte nu au reusit in cadrul Natiunilor Unite in primavara lui 2009 au reusit in Consiliul Europei luna trecuta. Dupa multi ani de esec, in primava anului trecut o rezolutie similara a fost introdusa in ONU dar a fost respinsa, gratie, in mod special, eforturilor facute de micile tari catolice din Caraibe (St. Lucia si Republica Dominicana) si Africa.

Modul in care Rezolutia a fost adoptata in Consiliul Europei denota natura ei controversata. A fost respinsa in octombrie 2009 din lipsa de voturi, iar acuma a fost votata de catre doar 68 din cei 318 delegati ai Consiliului Europei, un numar cu adevarat infim. Este indoielnic ca cele 51 de voturi afirmative ar putea da rezolutiei legitimitatea de care are nevoie.

Delegatii Romaniei nu au votat rezolutia de fel. Ne exprimam surprinderea si dezaprobarea totala fata de absenta delegatilor romani de la vot. Cetatenii Romaniei au meritat sa fie reprezentati la dezbateri si la vot si sa li se auda vocea. Au avut nevoie de votul delegatilor pentru a ne proteja interesele, valorile si libertatile. Nu au facut-o. Nu au fost prezenti cind si unde trebuiau sa fie intr-un moment crucial pentru directionarea valorilor la nivel de Consiliu European. Noi insa nu vom fi indiferenti si vom lua seama de nepasarea lor fata de interesele si valorile noastre cind vor candida la functii publice. In ultimul sondaj privind avortul in Romania, efectuat in 2009, doua treimi dintre romani s-au pronuntat impotriva avortului.

Daca delegatii Romaniei nu au votat, au votat delegatii Republicii Moldova si romanii din Ucraina. Din Moldova a votat d-l Valeriu Ghiletchi, din grupul EPP/CD. A votat impotriva rezolutiei si ii multumim. Tot din Moldova a votat d-na Ana Gutu, din grupul ALDE, dar in favoarea rezolutiei. Iar din Ucraina a votat d-la Ivan Popescu, reprezentantul romanilor din Ucraina in parlamentul ucrainian si unul din delegatii Ucrainei in Consiliul Europei. A votat pentru rezolutie, dinsul facind parte din grupul socialist. Ne exprimam dezaprobarea fata de voturile favorabile si indeman pe cititorii nostri din Republica Moldova si Ucraina sa informeze publicul privind voturile lor.

Va dam citeva materiale utile pe tema rezolutiei. Lista voturilor o aflati aici http://assembly.coe.int/ASP/Votes/BDVotesParticipants_EN.asp?VoteID=1908&DocID=12808#
iar stenograma dezbaterilor pe tema rezolutiei aici: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2010/E/1001291000E.htm Ambele texte sunt in engleza.

Autor: Alianta Familiilor din Romania

Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil de pandemia gripală, fără consimţământul explicit al părinţilor. “Se va face o informare, prin avizier: «Mâine se va face vaccinarea. Părinţii care nu sunt de acord cu vaccinarea sunt rugaţi să-şi exprime dezacordul». Dacă nu va exista acest dezacord, vaccinarea se va face automat”, a declarat, pentru Gândul, profesorul Adrian Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

Campania de vaccinare a celor aproximativ 200.000 de copii cu vârste între 6 şi 15 ani (inclusiv) va începe la sfârşitul lunii, când autorităţile spun că se vor finaliza testele necesare. 200 de copii au fost folosiţi drept “cobai”, cu acordul părinţilor, pentru a se determina eficacitatea vaccinului şi efectele secundare. Vaccinul produs de Institutul Cantacuzino este testat de o firmă specializată, a cărei identitate nu este dezvăluită de autorităţi, deşi a fost stabilită în urma unei licitaţii publice şi este plătită din bani publici. Firma respectivă s-a ocupat de găsirea copiilor pentru teste, aceasta fiind şi principala problemă cu care s-au confruntat cei de la Institutul Cantacuzino în procesul de acreditare a vaccinului şi motivul pentru care campania de vaccinare la copii a fost amânată, deşi aceştia sunt încadraţi în prima categorie de risc.

Medicii de familie care nu participă la campania de imunizare vor fi sancţionaţi

Campania de vaccinare la adulţii din România a început la sfârşitul lunii noiembrie, pe fondul creşterii corului de critici internaţionale împotriva campaniilor de vaccinare naţionale. În Canada, campania de vaccinare chiar s-a suspendat din cauza efectelor adverse puternice (care au provocat chiar decese) ale vaccinului Pandemrix, produs de consorţiul farmaceutic britanic GlaxoSmithKline, de la care a intenţionat şi Guvernul României să achiziţioneze 500.000 de doze de vaccin, pentru imunizarea minorilor.

Astfel, deşi s-au distribuit rapid peste 1,3 milioane de doze de vaccin românesc, alte a­proape 9 milioane fiind programate să fie fabricate şi distribuite în primul trimestru al acestui an, numărul celor care s-au vaccinat a fost foarte redus, în cursul lunii decembrie. Chiar şi o bună parte dintre cadrele medicale din spitale au refuzat să se vaccineze. Mai mult, unii medici de familie au refuzat să participe la campania de vaccinare sau le-au cerut pacienţilor semnarea de acorduri de vaccinare, prin care aceştia îşi asumă eventualele efecte secundare ale vaccinării. Ministerul Sănătăţii ameninţă acum cu sancţionarea medicilor care îşi vor menţine poziţia ostilă faţă de vaccinare, fără a preciza despre ce sancţiuni poate fi vorba.

Una peste alta, până la începutul lunii ianuarie se vaccinaseră cu Cantgrip circa 210.000 de români, dar autorităţile au anunţat că cererea de vaccin a crescut, brusc, de cel puţin 10 ori, multe direcţii sanitare rămânând fără rezerve de vaccin. Apogeul vaccinării s-a consumat imediat după anunţul decesului actorului Toni Tecuceanu (Prima TV), nu mai puţin de 13.189 de persoane fiind vaccinate, doar în Capitală, în zilele de 9 şi 10 ianuarie.

sursa: Gândul

Preotul ortodox Daniil Sâsoiev a fost ucis în biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Apostol Toma” din sudul Moscovei, potrivit datelor transmise de organele de drept din capitala Federaţiei Ruse.

Potrivit acestei surse, la ora 23.10 în biserica de pe strada Moscvorecie nr. 4 a intrat un necunoscut care l-a împuşcat pe preot, cu un pistol tip Macarov sau „TT”.

Parohul bisericii, părintele Daniil Sâsoiev, după cum ne relatează sursa dată, a decedat. Potrivit spuselor unei alte persoane rănite, ucigaşul era îmbrăcat într-o haină neagră.

Semnalmetele acestui ucigaş au fost transmise tuturor organelor de poliţie şi patrulelor mobile din oraş.

La locul crimei îşi desfăşoară investigaţiile grupa operativă de cercetare, care va stabili circumstanţele celor întâmplate.  Daniil Sâsoev, în vârstă de 35 de ani, a fost ucis prin împuşcare în piept şi în cap.

Potrivit unui studiu în cauză, efectuat de rian.ru, din anii 1990 până-n 2009 în Rusia au fost ucişi 32 de preoţi.

sursa: lacasuriortodoxe.ro

Mai multe informaţii despre activitatea desfăşurată de părintele Daniil Sâsoiev puteţi citi pe Război întru cuvânt şi pe Koinonia.

Biserica Catolică a confirmat ieri, luni 23 noiembrie 2009, faptul că a refuzat împărtăşirea lui Patrick Kennedy, un nepot al regretatului preşedinte SUA, John F. Kennedy, pentru că acesta susţine dreptul la avort, prin activitatea sa în calitatea sa de ales – democrat – în Congres.

Într-un interviu publicat în ziarul local Providence Journal,de luni, Episcopul Thomas Tobin, Episcop de Rhode Island (nord-est) relatează faptul că, în 2007, el l-a rugat pe Patrick Kennedy să se abţină de la Împărtăşanie.

Patrick Kennedy este cel mai mic dintre cei trei copii ai lui Ted Kennedy, care a murit în această vară. El reprezintă Rhode Island în Camera Reprezentanţilor de la Washington. Unchiul său, John Fitzgerald Kennedy a fost primul preşedinte catolic al Statelor Unite.

Declaraţiile episcopului Tobin, vizavi de Kennedy, se confirmă prin faptele relevate de ziar în acest week-end.

În interviu, Patrick Kennedy a explicat că, Episcopul sustine ca apărarea dreptului la avort pentru care el pledează, ar fi în contradicţie cu poziţia Bisericii pe această temă.

În interviul publicat ieri, acesta şi-a exprimat regretul că Patrick Kennedy a expus în mod public decizia Bisericii.

sursa: lacasuriortodoxe.ro

Deși Ministerul Sănătăţii vrea să introducă lecţii de sexualitate din prima zi de şcoală, majoritatea părinților români din Spania dezaprobă iniţiativa autorităţilor, considerând-o o exagerare.

Pe lângă reforma Legii Avortului, Legea Sănătăţii Sexuale şi Reproductive, pe care Ministerul Sănătăţii din Spania o pregăteşte pentru sfârşitul acestui an, va include şi un plan de educaţie sexuală care se va desfăşura în şcoli, încă din clasa întâi. Autorităţile spaniole sunt îngrijorate de numărul mare de avorturi în rândul minorelor.

Prin introducerea noului proiect, se urmăreşte pregătirea copiilor pentru o educaţie sexuală sănătoasă, încercându-se astfel reducerea numărului de sarcini nedorite şi a bolilor cu transmitere sexuală din rândul tinerilor.

Propunerea de implementare a noului program va fi prezentată de guvern, urmând a fi discutată în Plenul Congresului, cel mai probabil la şedinţa din 26 noiembrie.  Dacă planul va fi aprobat, cursurile de educaţie sexuală ar urma să fie predate de personal specializat, format din asistente medicale şi farmacişti.

„O mare tâmpenie“

Proiectul este privit cu multă reticenţă de către părinţilor elevilor din şcolile primare, care consideră că aceste cursuri ar trebui predate tinerilor de peste 15 ani. Este şi cazul româncei Ionela Cărbuneanu (35 de ani), originară din Bucureşti, mămică a două fete, de 12, respectiv, 8 ani.

„Este o mare tâmpenie! Cum să-i spui unui copil de clasa întâi sau a doua, chestiuni legate de sex, când el abia învaţă să scrie?“, ne întreabă tânăra mămică stabilită la Madrid de cinci ani. Ionela crede că acest plan de educaţie sexuală este benefic adolescenţilor. „S-a făcut prea mult tam-tam în Spania cu legea avortului şi, cu siguranţă, se vor lua măsuri de acest gen“.

„Mi se pare exagerat!“

Liliana Iotu (36 de ani), din Castellon, are un băieţel în clasa întâi. „Mi se pare exagerat ceea ce vor ei să facă, eu nu sunt de acord cu introducerea acestor cursuri atât de devreme. Poate pe la 10-11 ani. Acum n-ar mai lipsi decât să înveţe şi despre sex şi să se joace apoi de-a sexul cu ceilalţi copii“, spune indignată Liliana.

Stabilită de trei ani la Tarragona, familia Ilaş are o fată de 10 ani, Ioana. „Nu sunt convinsă că ce vor face ei va fi un lucru bun. Dacă s-ar organiza bine aceste cursuri, astfel încât să răspundă la nevoile copiilor de vârsta Ioanei, aş fi de acord. La vârste mai fragede, mi se pare deja că se forţează lucrurile. Să lăsăm copiii să înveţe mai întâi să se joace şi să descopere lumea“, conchide mama fetei, Angelica Ilaş (37 de ani).

sursa: adevarul.es