— Creştinul faptei

Creştinul faptei

Spune‑mi dar, după care fapte să te cunosc că eşti creştin, când totul te arată necreştin? Dar pentru ce spun: creştin? Nu poţi şti bine nici dacă eşti om. Când te văd că arunci cu picioarele ca un măgar, că sari ca un taur, că nechezi după femei ca un armăsar, că eşti lacom la mâncare ca un urs, că îţi îngraşi trupul ca un catâr, că eşti ranchiunos ca o cămilă, că răpeşti ca un lup, că te mânii ca un şarpe, că răneşti ca o scorpie, că eşti şiret ca o vulpe, că ţii în tine veninul răutăţii ca o aspidă şi viperă, că lupţi împotriva fraţilor tăi ca demonul cel rău, cum voi putea să te număr cu oamenii când nu văd în tine caracteristicile firii omeneşti? Căutând să fac deosebirea între un necredincios şi un credincios, mi‑e teamă că nu voi găsi nicio deosebire dintre un om şi o fiară. Cum să te numesc? Fiară? Dar fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu însă ai adunat în tine toate cusururile şi mergi chiar mai departe decât fiarele sălbatice. Să te numesc drac? Dar dracul nu slujeşte tiraniei sto­macului, nici nu îndrăgeşte banii. Spune‑mi, te rog, pot să te mai numesc om când ai mai multe cusururi decât fiarele şi dracii? Dacă om nu pot să te numesc, cum pot să te numesc creştin? Şi marea grozăvie este că suntem atât de plini de păcate, că nu ne vedem sluţenia sufletului nostru şi nici nu ne dăm seama de urâ­ţenia lui. Când te duci la frizerie ca să‑ţi tunzi părul, iei oglinda şi te uiţi cu atenţie la pieptănătura părului, întrebi pe cei de faţă şi chiar pe frizer dacă ţi‑e aranjat părul de pe frunte; chiar când eşti bătrân, nu te ruşinezi să‑ţi piepteni şi să‑ţi aranjezi părul ca unul tânăr; dar nu ne sinchisim deloc că sufletul nostru nu‑i numai pocit, ci şi sălbăticit, ajungând ca Scyla sau Himera din miturile păgâne. Şi avem totuşi şi pentru suflet o oglindă duhovnicească, cu mult mai bună şi mai de folos decât cealaltă. Oglinda aceasta nu ne arată numai sluţenia sufletului, ci, dacă voim, ne arată şi cum ne schimbăm sluţenia într‑o frumuseţe fără seamăn.

– Care‑i oglinda aceea?

– Viaţa bărbaţilor virtuoşi, istoria vieţii lor fericite, citirea Sfintelor Scripturi, legile date de Dumnezeu. Dacă ai vrea să te uiţi numai o dată la chipurile sfinţilor acelora, vei putea vedea şi urâţenia sufletului tău; şi odată ce ţi‑ai văzut‑o, nu mai ai nevoie de altceva ca să scapi de urâţenia lui. La asta ne şi foloseşte oglinda: ne ajută să ne schimbăm cu uşurinţă înfăţişarea.

(Omilii la Matei, Omilia IV, VIII)