Iubitori de confort, bun renume, slăviti si respectati!

De ce ne referim cu insistență la sfânta Isidora?

Cum să acoperim golul dintre mentalitatea adevărată creștină și mentalitatea noastră?

Cât de diferit gândim noi! După cum spune apostolul Pavel: ,,Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în el, ci să și pătimiți pentru El!”

Adică, este o binecuvântare a lui Dumnezeu, este un dar al lui Dumnezeu să pătimim pentru Hristos, să fim nedreptățiți, nesocotiți, batjocoriți, vorbiți de rău, calomniați.

Pe acestea le-a trăit Însuși Hristos, deși putea să le evite pe toate. Nu a evitat nimic.

Cât de diferită este mentalitatea pe care o avem noi!

Noi nu avem deloc în noi duhul creștin.

Pentru noi a fi creștin înseamnă un mod de a petrece bine, de a merge totul bine, de a nu avea greutăți, de a fi cinstiți de semenii, de a nu fi nedreptățiți, de a fi respectați. Aceasta este mentalitatea noastră, deși nu vedem aceasta nici la Hristos, nici la cei care L-au urmat pe El; mucenici, sfinți mai vechi sau mai noi.

Nu numai că nu vedem lucrurile cum le vedeau sfinții, ba chiar suntem convinși că just este contrariul faptelor săvârșite de ei. Nu numai că nu ne bucurăm să fim nesocotiți și nedreptățiți, ba chiar facem sacrificii pentru ca ceilalți să aibă respect față de noi, să țină seama de noi.

Cum vom umple acest gol care există între mentalitatea adevărată creștină și mentalitatea noastră cotidiană?

Ne întrebăm de ce nu avem bucuria făgăduită de Hristos, de ce nu avem pacea pe care a făgăduit-o Hristos?

Cum să le avem când noi căutăm totdeauna în altă parte? Grija noastră este să făptuim lucrurile după voia noastră.

Este greu să găsești în ziua de astăzi un creștin care să se lase în mâinile lui Dumnezeu și să se încredințeze cu totul lui.

Fiecare vrea să-și conducă viața după mintea lui, după judecata lui și după voia lui. Acesta este motivul pentru care acceptăm să fim creștini, învățăm câteva lucruri, credem în ele pentru ca acestea să ne ajute să ne simțim orecum bine, dar nu acceptăm să-i imităm pe sfinți, pe mucenici, pe cuvioși. Nu acceptm, nu vrem. Nu că nu putem, nu vrem!

Cum o vom scoate la capăt?

SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

sursa: Cristian Stavriu