10 minciuni despre CNP și de ce au ele picioare scurte
Iată de ce nu trebuie să răspundem deloc la un recensământ care cere obligatoriu CNP-ul .
Simpla solicitare a CNP-ului la recensământul din 2011 putea fi tratată simplu, cu refuz. Însă ghemul de minciuni, prostii și ilegalități din jurul întregii povești sugerează că e mai bine să nu le spunem recenzorilor nimic. CNP este destul de ușor de reconstituit ulterior și reatașat la informațiile furnizate. Nu e clar la ce vor folosi informațiile – presupusa fraudare a alegerilor e doar una dintre sutele de posibilități – dar e limpede că eforturile sunt prea mari pentru un scop aparent trivial. Culmea absurdului a fost atinsă când “Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal” a anunțat că își suspendă activitatea de relații cu publicul exact pe perioada recensământului, “deoarece se efectueaza mutarea la noul sediu alocat”.
Cum să închizi instituția când se întâmplă cea mai amplă colectare de date personale de la înființare până acum? Fie securiștii de acolo ar trebui dați afară până la ultimul pentru incompetență totală, fie e o încercare penibilă de-a opri efectele legii care le dă cetățenilor dreptul de-a cere eliminarea CNP.
În oricare situație, nici unul dintre argumentele pentru colectare nu ține apa:
1. “Prin lege, informațiile sunt confidențiale și vor fi folosite doar în scopuri statistice” (Sloganul recensământului)
Cât timp formularea “prin derogare de la legea X” este uzuală în ordonanțele guvernului iar serviciile de informații interne funcționează după proceduri secrete și clandestine, afirmația este egală cu zero.
2. “CNP este necesar pentru a stabili data și locul nașterii” (Vergil Voineagu, președinte INS)
Datele sunt deja cerute separat, iar anul nașterii ar trebui să fie suficient pentru scopuri statistice.
3. “În registrele oficiale, numărul CNP-urilor active este mai mare decât populaţia efectivă a României. Aşa se face că la vot apar pe liste şi persoane decedate în urmă cu 15 ani, care nu au fost şterse de la Evidenţa Populaţiei. Este singura ocazie de a pune ordine în aceste registre” (Vladimir Alexandrescu, director de comunicare la INS).
Declarația asta este în mod fățiș contrară celei cum că datele vor fi folosite în scopuri exclusiv statistice. Iar scopul tot nu va putea fi atins, pentru că lipsa unui CNP nu spune dacă persoana a murit acum 15 ani sau n-a fost găsită.
4. “Doar așa se pot evita înregistrările duble” (cei doi de mai sus, în diverse contexte)
Șansele ca o persoană să fie înregistrată de două ori sunt muuuuuuuuuult mai mici decât șansele ca altele să refuze cu totul din cauza cererii CNP.
5. “Scopul RPL este acela de a se obţine informaţii despre numărul populaţiei, distribuţia sa teritorială şi structura demo-socio-economică a acesteia, elemente absolut necesare în sistemul statistic al ORICĂRUI STAT” (o compunere penibilă publicată de INS)
Statul are suficiente metode de-a colecta informațiile. Dacă totuși a fost atât de incompetent să nu le folosească și a ajuns tot la mila cetățenilor, ar fi util ca măcar să nu-i sperie cu cereri năstrușnice.
6. “Este păcat de banii plătiți tot de noi” (contribuabil frustrat)
Dimpotrivă, dacă un demers major al birocraților eșuează, arătându-le că e cazul să arate mai mult bun simț și să respecte contribuabilii, abia atunci sunt niște bani cheltuiți cu folos
7. “Se mai cere CNP și în țările X și Y” (maimuțele de serviciu)
Atunci INS să facă recensământ acolo. În majoritatea nu se cere, și chiar dacă s-ar cere ăsta nu-i un motiv să facem la fel.
8. “CNP-ul este extrem de usor de aflat” (DC++ kids)
Da, dar nu însoțit de un dosar cu informații personale.
9. “Informațiile există deja pe la diverse instituții” (resemnații)
Foarte bine, să le ia de acolo dacă sunt în stare.
10. “Dacă nu ai nimic de ascuns, nu trebuie să te temi” (diverși imbecili)
Poate am, poate n-am, dar asta nu-i treaba ta, imbecilule!
sursa: riscograma.ro
