Hramul Parohiei „Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada, 2012

Anul acesta s-au împlinit cinci ani de la înfiinţarea Parohiei „Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada, Spania. Dumnezeu scrie istoria cu oameni obişnuiţi, oameni pe care îi foloseşte să împlinească scopurile Împărăţiei Sale veşnice. Istoria unei biserici este mărturia îndurării divine şi a sacrificiului unei comunităţi de oameni care şi-au înţeles menirea şi scopul vieţii pe pământ.

 Istoria Parohiei “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada este scrisă cu lacrimile şi bucuriile unui grup de români care au înfruntat dificultăţile emigraţiei, rămânând statornici şi fideli credinţei în Dumnezeu. Dorul de cer le-a potolit dorul de cei rămaşi în urmă şi măreţia părtăşiei cu Dumnezeu i-a ajutat să realizeze frumuseţea părtăşiei frăţeşti în ciuda dificutăţilor şi diferenţelor dintre ei. Istoria acestor cinci ani este o parte însemnată din viaţa acestor oameni, viaţă pe care au închinat-o Domnului, depăşind cu maturitate greutăţile specifice unui nou început. Anii aceştia sunt străpunsi de slujire, răbdare şi sacrificiu din partea tuturor membrilor bisericii.

 De-a lungul acestei perioade de cinci ani, biserica s-a adunat la închinare şi comuniune în două locuri diferite. Înveşmântarea acestor locuri închinate lui Dumnezeu este dovada că dragostea oamenilor încă este vie şi lucrătoare. Deşi nu îţi spune mai nimic din exterior, frumuseţea icoanelor, a podoabelor bisericeşti, a cântării bizantine autentice, atrag atenţia celor intră înspre închinare, aducându-le aminte în mod insistent că Dumnezeu are o casă unde îi aşteaptă să se întâlnească şi să se închine Lui cu credincioşie şi ascultare.

În această biserică, mulţi au fost iertaţi de Dumnezeu, cunoscând măreţia şi dragostea divină de care s-au ascuns până atunci; alţii au fost vindecaţi de boli şi suferinţe, primind de la Dumnezeu harul să se întoarcă acasă sănătoşi, crescându-şi cu bucurie copiii. Mulţi s-au cununat, şi-au arătat dragostea pentru părinţii şi apropiaţii ce nu mai sunt, şi-au botezat pruncii nou născuţi.

În acest an hramul parohiei a fost sărbătorit în zilele de vineri, 9 noiembrie, şi duminică, 11 noiembrie. Duminicile de 28 octombrie şi 4 noiembrie au fost de pregătire a sărbătorii, prin rugăciune, cateheză şi faptă bună. Pe lângă cateheze, precum: “Familia – locul marilor împliniri sau… dezamăgiri?” sau “Te simţi în parohia ta ca într-o familie?”, au fost vizionate două pelicule: “Viaţa şi minunile Sf. Nectarie”, realizat de Trinitas TV, şi “Parohia Coslada: 2007-2012”, cuprinzând principalele evenimente parohiale ale celor cinci ani de slujire. De asemenea, în cadrul întâlnirilor duminicale de seară au fost oferite credincioşilor spre lectură şi hrană duhovnicească două lucrări apărute în cadrul parohiei: „Lumina din Cuvânt” – colecţia Buletinul parohial, volumul al doilea, „Viaţa şi paraclisul Sf. Nectarie Taumaturgul” şi „Viaţa şi acatistul Sf. Nectarie Taumaturgul” în limbile română şi spaniolă.

În noaptea de 8 spre 9 noiembrie, a fost săvârşită slujba de priveghere, începând cu orele 23.00, continuată cu Sfânta Liturghie arhierească, prezidată de către Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, din sobor făcând parte şi părintele Florin Voinea din Toledo, urmată de o agapă cu toţi credincioşii.

În cuvântul de învăţătură Preasfinţitul Părinte Episcop a readus în memoria credincioşilor viaţa sfântului: Sf. Nectarie, pe numele de botez Anastasie, s-a născut într-o familie săracă, aşa încât a trebuit încă de copil să plece de acasă pentru a câştiga cele necesare traiului atât pentru el cât şi pentru familie; aşa ajunge să se angajeze într-o băcănie. Aici, muncind cu gândul de a-şi ajuta familia, a ajuns la un moment dat că n-a putut nici măcar să îşi cumpere o pereche de pantaloni, nişte hăinuţe, care erau necesare, pentru că cele cu care plecase de acasă se învechiseră, se rupseseră, şi era foarte necăjit. Aşa, cu credinţa pe care o avea, a ajuns să îi scrie Domnului Hristos o scrisoare, în care Îl ruga să îi trimită nişte hăinuţe. S-a dus la poştă, cum am spune noi astăzi, şi cel care se ocupa cu expedierea scrisorilor, din curiozitate, pentru că nu avea în ziua aceea timbru, s-a uitat pe plic pentru a vedea destinatarul, şi a văzut că scrie: „Către Domnul Hristos”. Aşa a ajuns să deschidă scrisoarea, să vadă ce cuprinde şi a aflat de rugămintea şi mâhnirea, problemele pe care le avea micuţul Anastasie. I-a dat Dumnezeu în gând să îi cumpere toate cele necesare şi să i le trimită ca din partea lui Dumnezeu.

Bineînţeles că şi Sfântul Nectarie a primit cele pe care i le-a adus negustorul Temistocle, poştaşul, ca din partea lui Dumnezeu, şi mulţi ani a crezut că Domnul Hristos i le-a trimis. Şi de fapt chiar El i le-a şi trimis, pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni. Noi, oamenii, suntem mâinile lui Dumnezeu, uneltele prin care Dumnezeu lucrează. Cred că Sfântul, ajungând mai apoi la o măsură înaltă în duhovnicie, sigur a avut convingerea că pronia dumnezeiască le-a rânduit pe toate: şi să fie sărac, ca să ceară, şi să fie omul prin care Dumnezeu să lucreze, şi pentru înaintarea lui, dar şi pentru noi, care aflăm astăzi despre acest lucru minunat. Poate că azi pare un lucru neînsemnat. Pentru cei care au aproape totul de la vârste foarte mici, cum se întâmplă azi, poate lor li se pare curios şi neînsemnat, neştiind ce înseamnă să nu ai un al doilea schimb de haine.

Bucuria sărbătorii de hram a fost prelungită şi duminică, 11 noiembrie, când a fost săvârşită Sf. Liturghie, la care au fost invitaţi să participe Preacuviosul Părinte Protosinghel Dr. Maxim Vlad, slujitor la Catedrala din Constanţa şi profesor la Facultatea de Teologie din acelaşi oraş, şi Preacuviosul Părinte Ieromonah Dr. Anastasie Berbecel, slujitor la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Floreşti, judeţul Cluj.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Părintele Protosinghel Maxim Vlad: Care este mesajul Sfântului pentru oamenii de astăzi? Să-şi schimbe viaţa. Părăsiţi păcatul şi veţi avea bucurie, părăsiţi păcatul şi veţi avea sănătate, părăsiţi păcatul şi-L veţi cunoaşte pe Dumnezeu. A-L cunoaşte pe Dumnezeu nu înseamnă a şti despre El din învăţăturile Bisericii; aceasta este la măsură catehumenului, cel care începe să înveţe despre Dumnezeu. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L trăi pe Dumnezeu în viaţa ta, cum zice Sf. Ap. Pavel, că „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. În tot ceea ce faci în viaţa ta să te raportezi la Dumnezeu, să treci cumva prin mintea lui Dumnezeu, asta înseamnă să Îl cunoşti. Cred că aceasta a urmărit Sf. Nectarie prin toate cuvântările sale şi prin exemplul pe care l-a dat în viaţă; şi mai cu seamă acum, prin minunile care se fac prin sfintele sale moaşte, mesajul lui este acesta: să părăsească lumea păcatul, să se apropie de Dumnezeu ca să Îl cunoască pe Dumnezeu.

Cu ocazia hramului au fost scoase la închinare moaştele Sfântului Nectarie, oferite în dar comunităţii noastre de către Mitropolitul Policarp al Mitropoliei greceşti a Spaniei şi Portugaliei, cu sediul la Madrid. Fiecare credincios a primit gratuit, la sfârşitul liturghiei, acatistul şi icoana Sf. Nectarie, precum şi alte daruri pregătite de comunitate. Toţi cei prezenţi au participat la o agapă pregătită de creştinele parohiei.

Personal, mulţumesc tuturor familiilor care ne-au fost aproape şi care au împletit atât de frumos datoriile şi obligaţiile profesionale şi familiale cu grija specială pentru ca toate pregătirile pentru buna desfăşurare a hramului să nu suferere cu nimic. Am văzut cu această ocazie o disponibilitate de jertfă cum poate nu am văzut până acum în comunitatea noastră. Cu adevărat, iubeşti cât dăruieşti! Restul sunt vorbe!

Mai multe fotografii se pot vizualiza pe albumul Picasa al parohiei aici şi aici.