Înfricoşat lucru este voia omului

Grozava este expunerea parintelui Emilianos Simonopetritul cu privire la voia omului, si are mare dreptate. Analizand cu atentie, cu sinceritate aceste afirmatii ale parintelui ne dam seama cata putere poate sta in vointa omului. Vedem noi insine, fiecare in parte, cum uneori savarsim prin vointa lucruri pe care nici nu ni le puteam imagina mai inainte sau cat de tare ne invartosam atunci cand nu dorim sa facem ceva. Si incapatanarea sau cerbicia este o lucrare a vointei omului si o putem deslusi cu usurinta chiar la copii mici carora uneori nu le poti frange voia proprie prin nici-o metoda, prin nici-o rugaminte sau ademenire. Luand aminte la cele ce vor fi spuse mai jos vom vedea ca se adevaresc cele spuse de Parintii Bisericii ca oamenii se impart in doua categorii: ” cei ce vor, si cei ce nu vor”

Înfricoșat lucru este voia omului!

Este pârghia care-l mișcă pe om și locul pe care se sprijină și face ce vrea. „Dați-mă un punct de sprijin și voi mișca pământul”, a spus Arhimede. Omul mișcă și cerul, și pământul.

Îi coboară din cer pe demoni și îi înalță de pe pământ la cer. Singurul lucru pe care nu-l poate face starețul (unei obsti) (sau preotul unei comunitati) este să schimbe voia unui om. Tocmai de aceea lucrează și orânduiește lucrurile potrivit cu voința ucenicului. Numai dacă ucenicul i-a încredințat toate, poate și el să le facă pe toate, pentru că atunci Dumnezeu este lăsat liber. Dar, de cele mai multe ori, le rânduiește pe toate potrivit cu voința ucenicului.

Întreabă ucenicul: „Câte komboskinii să fac, Părinte?” Starețul îl scrutează ca să vadă câte vrea. Vrea trei? „Trei, copilașul meu, îi răspunde, și mai vedem după aceea.” Și de la trei poate să ajungă la trei sute și la trei mii, întotdeauna potrivit cu ce vrea ucenicul. Între un răspuns și altul al Starețului la o întrebare de-a ucenicului se poate să fie o distanță cât de la pământ la cer.

Tot atât de mult poate să difere și voința aparentă a omului de cea care este cu adevărat. De aceea, să fim cinstiți cu noi înșine. Să ne uităm întotdeauna la ce vrem în sufletul nostru. Nici o putere nu se poate împotrivi acestei puteri subterane înfricoșătoare pe care o avem în noi și care este sinele nostru.

Nici rugăciunile sfinților, nici Dumnezeu nu ne poate ajuta când noi vrem ceva.

Și cel mai mic lucru dacă-l vrem, în cele din urmă o să facem ceea ce vrem. Așa suntem noi, oamenii.

Chiar și toată Sfânta Treime să fie plecată peste noi, nu va putea să scoată nimic. Atât de dură este voia omului, încât nu se schimbă deloc prin rugăciunile sfinților și voia lui Dumnezeu.

Este un monstru înfricoșător pe care-l avem înlăuntrul nostru.

Astfel, ceea ce ni s-a dat pentru mântuirea noastră devine acum catastrofa noastră. Mântuirea noastră se realizează prin indentificarea voinței noastre cu voința lui Dumnezeu, iar catastrofa noastră prin deosebirea voinței noastre de voința lui Dumnezeu.

Lucrurile ne vor conduce atunci spre ceea ce înțelegem, credem și acceptăm. Toate vin în modul cel mai firesc și facem lucrul pe care-l vrem. Găsim îndreptățiri, dovezi, de toate.

Așadar, rugăciunea noastră nu poate intra în voința altuia, nici chiar într-a noastră. Oricât m-aș ruga, dacă nu vreau să mă mântuiesc, nu mă mântuiesc. De aceea, trebuie ca mereu să ne cercetăm sinele, să fim cinstiți, să-l întrebăm ce vrea.

Concluzia ar fi ca avem nevoie sa ne cercetam, sa ne radiografiem sufletul si sa vedem ce vrem cu adevarat, in ce directie dorim sa mergem, ce alegem: confortul sau jertfa, spre ce suntem mai mult inclinati, dorim sa slujim lui Dumnezeu sau lui mamona. Este foarte adevarat ca de cele mai multe ori vedem ca in noi se duce o lupta, ca dorim binele dar faptuim in cele din urma raul pe care nu-l voim si de aici ne dam seama ca nu ne-am „hranit” suficient cu Hristos, ca nu locuieste Hristos in noi, ca nu ne rugam cum trebuie, ca nu facem lucrurile vii, cu trezvie, cu permananeta prezenta a lui Dumnezeu in inima noastra, in viata noastra, imprejurul nostru, in gandul nostru.

De-a Domnul sa reusim sa biruim vointa noastra cea rea si sa o facem dupa placul lui Hristos! Amin

Arhm. Emilianos Simonopetritul – Talcuire la Viata Cuviosului Nil Calavritul – Editura Sf. Nectarie 2009

sursa: catehetica.ro