23-29 ianuarie, sfinţii săptămânii

23 IANUARIE – SFÂNTUL SFINȚIT MUCENIC CLEMENT AL ANCIREI
A pătimit „de la unsprezece tirani, în diferite cetăți. […] În Ancira [a pătimit] de la Dometian, antipatul Galatiei; în Roma de la împăcatul Dioclețian; în Nicomidia de la ighemonul Agripin, iarăși la Ancira, de la voievodul Curichie; în Amisia de la Dometie, slujitorul împărătesc; în Tars de la împăratul Maximian, apoi iarăși acolo de la Sacherdon ighemonul și de la boierul Maxim, după aceasta de la Afrodisie senatorul; și iarăși în Ancira, de la boierul Curichie, și în sfârșit de la ighemonul Alexandriei” [Cf. Viețile Sfinților pe luna ianuarie, ed. BOR 1993, p. 499].

Se spune că a avut cel mai lung martiriu. A pătimit 28 de ani, fiind martirizat pe când slujea Dumnezeiasca Liturghie.

I s-a tăiat capul în fața Sfintei Mese, sângele său amestecându-se cu Sfintele Taine pe care le slujea. Dimpreună cu el au fost martirizați Diaconii Hristofor și Hariton [Ibidem].

Iar de-a lungul celor 28 de ani de pătimire a fost însoțit de Sfântul Mare Mucenic Agatanghel, un tânăr care a crescut, dimpreună cu el, în închisoare, și căruia i s-a tăiat în cele din urmă capul, fiind pomenit pe 5 noiembrie.

Însă după fiecare chinuire, ei au fost vindecați în mod minunat de Sfinții Îngeri, care i-au hrănit ani la rând.

Sfântul Sfințit Mucenic Clement a fost hirotonit episcop la vârsta de 20 de ani, fiind născut la c. 258 și martirizat în anul 312 d. Hr.

24 IANUARIE – SFÂNTA CUVIOASĂ XENIA (SAU XENIA ROMANA) a trăit la începuturile creștinismului, în secolul al V-lea. Originară din Roma, ea a îmbrăcat haina monahală și a trăit într-o continuă priveghere, înfrânare și smerenie. Numele monahal pe care și l-a ales, Xenia, se traduce prin „străina”, vrând să arate prin acest gest că se înstrăinează de lumea aceasta, pentru a se dedica numai celor sfinte.

24 IANUARIE – XENIA DIN SANKT PETERSBURG (cca. 1719–1731 – 1803), numită şi „cea smerită şi nebună pentru Hristos” se face atât pe 24 ianuarie (6 februarie pe stil vechi), cât și pe 11 septembrie (24 septembrie pe stil vechi). În calendarul ortodox rus este pomenită şi pe 24 mai, când se sărbătoreşte proclamarea ei ca sfânt ce a avut loc în anul 1988.

Sfânta Xenia s-a remarcat prin modestie, sărăcie, renunţarea la bunurile lumeşti şi o înflăcărată devoţiune faţă de Hristos, dar şi prin clarviziune şi ajutorul celor sărmani şi păcătoşi în timpul vieţii şi prin minunile pe care le-a făcut după moarte. Este considerată o protectoare a familiei şi este cel mai adesea invocată pentru ajutor în întemeierea unei familii sau pentru orice ajutor în legătură cu familia, dar şi pentru ajutorul celor fară casă sau loc de muncă, în caz de incendii sau copii pierduţi.

Este patroana spirituală a oraşului Sankt Petersburg. O capelă a fost ridicată în cimitirul Smolensk din St. Petersburg pe locul unde se află înmormântat trupul ei. Mai multe biserici în Rusia şi în lume au primit hramul sfintei Xenia.

25 IANUARIE – SFÂNTUL GRIGORIE TEOLOGUL
Cunoscut și ca Grigorie de Nazianz, a fost un mare sfânt părinte și învățător al Bisericii. S-a născut la Arianz/Arianzus, în Capadocia (Asia Mică, azi în Turcia), nu departe de Nazianz.

Tatăl său, după ce s-a convertit la creștinism, a intrat mai târziu în monahism, devenind apoi episcopul Grigorie de Nazianz (este prăznuit la 1 ianuarie), iar mama lui a devenit mai târziu monahia Nona (prăznuită la 5 august). Prăznuirea lui se face pe 25 ianuarie şi pe 30 ianuarie, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi.

Numele de Teologul i s-a atribuit în special datorită celor „Cinci Cuvântări Teologice” ținute la Constantinopol. Ele expun și apără învățătura despre Sfânta Treime.

25 IANUARIE – SFÂNTUL BRETANION, EPISCOPUL TOMISULUI (~ †380-381) a fost un episcop de Tomis, originar din Capadocia, care a trăit în secolul al IV-lea, fiind probabil ucenic al Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. A fost un apărător al credinței ortodoxe niceene împotriva arianismului.

26 IANUARIE – SFINŢII CUVIOŞI XENOFONT ŞI MARIA ŞI FIII LOR, LOAN ŞI ARCADIE
Aceştia erau cetăţeni foarte de vază şi slăviţi în cetatea Constantinopolului. Xenofont şi soţia lui Maria duceau o viaţă plăcută lui Dumnezeu, dedicându-şi întreaga lor grijă educaţiei creştineşti a celor doi fii ai lor, loan şi Arcadie.

Când aceştia au ajuns la vârsta majoratului, părinţii lor i-au trimis la Beirut [unde se aflau cele mai bune şcoli creştine din acea vreme]; dar s-a întâmplat că o furtună năprasnică le-a scufundat corabia pe care călătoreau. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cei doi fraţi au scăpat totuşi cu viaţă. Ei au fost aruncaţi la mal de valuri, în locuri diferite, astfel încât fiecare a crezut despre celălalt că s-a înecat. Din durerea sfâşietoare a pierderii celuilalt, ambii s-au făcut monahi la mănăstiri diferite.

După doi ani, văzând că nu soseşte nicio veste de la fii, părinţii cei zdrobiţi de durere au ajuns ca pelerini la Ierusalim, să se închine Sfintelor Locuri. Acolo, prin străvederea unuia dintre părinţii cei îmbunătăţiţi, mai întâi s-au cunoscut fraţii între ei, iar mai apoi, copiii şi cu părinţii lor. Dintr-o recunoştinţă de necuprins către Dumnezeu, Xenofont şi Maria au împărţit săracilor uriaşa lor avere şi s-au îmbrăcat amândoi în chipul cel monahicesc.

Povestea vieţii acestor patru suflete este cu adevărat copleşitoare, ea arătând mai ales cât de minunat călăuzeşte Dumnezeu vieţile celor ce cred în El, chiar din mijlocul celor mai fără de ieşire nenorociri; ea arată cum îngăduie El vitregiile vieţii, numai pentru a întări şi mai mult credinţa celor ce le poartă şi pentru a dărui, la vreme potrivită, bucurii mai presus de orice nădejde şi de orice grai.

Această familie de sfinţi a vieţuit şi s-a săvârşit cu pace în Domnul în veacul al cincilea.

27 IANUARIE – SFÂNTA MARCIANA ÎMPĂRĂTEASA, cea întocmai cu apostolii, roabă barbară, care a devenit soţia împăratului Iustinian I (518-527), cunoscută prin numeroasele fapte de milostenie.

27 IANUARIE – ADUCEREA MOAȘTELOR SFÂNTULUI IERARH IOAN GURĂ DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului, pe vremea împăratului Arcadie (395-408) și a împărătesei Eudoxia. În această zi se face pomenirea aducerii sfintelor sale moaște din surghiunul unde a murit și așezarea lor în Biserica „Sfinții Apostoli” din Constantinopol.

Sfântul Ioan Hrisostom sau Sfântul Ioan Gura de Aur, (344-407), unul din marii Părinți ai Bisericii, a fost un fervent propovăduitor al dreptei credințe, ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie (398).

În calitatea sa de ierarh al Constantinopolului, a combătut prin cuvântările sale luxul și lăcomia, făcându-și inamici printre potentații vremii, printre care s-a aflat și împărăteasa Eudoxia.
Pe acest fond, în timpul controverselor origeniste, în urma unui sinod, în anul 403, Sfântul Ioan a fost suspectat de erezie și a fost alungat din scaunul patriarhal. Deși s-a întors pentru o scurtă vreme, Sfântul Ioan a fost în cel din urmă exilat în Armenia, la Cucuz, apoi la Comane, unde, îndurând mari privațiuni, a și murit, la 14 septembrie 407.

Trupul nestricat al Sfântului Ioan a fost luat cu rugăciuni de la Comane, la hotarele Armeniei, unde era îngropat, la inițiativa patriarhului Constantinopolului, Sfântul Proclu, în timpul împăratul Teodosie (408-450).

Pretutindeni, prin sate și prin orașe, moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, puse într-un sicriu de aur, au fost petrecute cu cântări de psalmi, făclii aprinse și mireasmă de tămâie. Iar când au ajuns la Constantinopol, împăratul Teodosie însuși a îngenunchiat și s-a rugat cu lacrimi ca Sfântul Ioan să ierte fărădelegea mamei sale, Eudoxia.

Au fost așezate apoi sfintele moaște la Biserica „Sfinții Apostoli”, în ziua de 27 ianuarie. Spre veșnica pomenire a Sfântului Ioan Gură de Aur, marele păstor și învățător al creștinătății întregi, Biserica a hotărât ca această zi să se prăznuiască în fiecare an.

28 IANUARIE – SFÂNTUL EFREM SIRUL (306-373, sau 379, după unii) a fost un prolific scriitor de imnuri și teolog din secolul al IV-lea. El este cinstit de creștinii din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creștinii siriaci, ca sfânt. Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost călugăr, este știut că a practicat o viață ascetică severă, crescând permanent în sfințenie. În vremea sa, monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că făcea parte dintr-o comunitate urbană, strâns unită, de creștini care „conveniseră” împreună să-L slujească pe Hristos.

28 IANUARIE – SFÂNTUL ISAAC SIRUL (Beit’ Katraja, ~640 ; Rabban Sabor, ~700), cunoscut uneori și sub numele de Isaac de Ninive, este un sfânt cuvios episcop sirian, cunoscut pentru nevoințele sale stricte și pentru scrierile sale ascetice.

Sf. Isaac Sirul a scris un mare număr de discursuri (omilii sau „cuvinte” de învățătură) și epistole (scrisori). În secolul al IX-lea, o primă parte a scrierilor sale, cuprinzând optzeci și șase de Cuvinte despre nevoință și patru Epistole, au fost traduse de doi cuvioși monahi ai Lavrei Sfântul Sava din Ţara Sfântă, avva Patrichie (Patrikios) și avva Avramie. Această primă parte a operelor Sf. Isaac a cunoscut și cea mai mare răspândire în Orientul creștin, dar și în Occident.

Sfântului Isaac Sirul îi sunt atribuite și o serie de rugăciuni, între care unele sunt folosite și astăzi în cultul Bisericii Ortodoxe. Sf. Isaac și-a scris lucrările în limba siriacă. Acestea au fost traduse apoi rapid în limba greacă, în etiopiană și arabă, iar mai târziu în latină, italiană, spaniolă, franceză, engleză, rusă etc. Scrierile sf. Isaac nu au fost incluse în Filocalia greacă a Sf. Nicodim Aghioritul și Macarie al Corintului, și nici în versiunea slavonă Dobrotoliubie, însă fragmente din ele au fost incluse în ediția rusă a Filocaliei alcătuite de Sf. Teofan Zăvorâtul.

29 IANUARIE – ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI IGNATIE TEOFORUL

Sfântul Ignatie, numit Teoforul, adică „purtătorul de Dumnezeu”, a fost episcop în cetatea Antiohiei pe vremea împăratului Traian (98-117). Fiind prins el pentru credinţa creştină, a fost aruncat în gura fiarelor la circul de la Roma. Pe 29 ianuarie facem pomenirea aducerii sfintelor sale moaşte de la Roma la Antiohia. După ce a fost omorât de fiare, creştinii din Roma, precum şi cei din Antiohia care erau acolo au adunat cu grijă cinstitele sale moaște şi le-au aşezat într-un loc însemnat, afară din cetate.

După puţină vreme, ele au fost trimise de la Roma la Antiohia, pentru întărirea şi mângâierea păstoriţilor Sfântului Ignatie. Acolo, în Antiohia, au fost puse mai întâi în cimitirul de lângă poarta Dafne, iar pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) au fost aşezate într-o biserică din cetate, care a fost închinată Sfântului Ignatie.