Să nu lăsăm nimic să ne întristeze
Soren Kierkegaard, celebrul scriitor, filosof și teolog danez din secolul al XIX-lea, a spus odată povestea unui om care călătorea noaptea într-o diligență, prin mijlocul unei păduri din Danemarca. Drumul era luminat de două felinare puternice. Când o rafală de vânt le-a stins, întunericul a devenit deodată de nepătruns. La început, călătorul se înspăimântă, însă ridică ochii și abia atunci observă pentru prima dată stelele care străluceau liniștit pe cerul nopții. Pentru a putea vedea stelele, trebuie să fie întuneric în jurul tău. Pentru cei care își pun nădejdea în Dumnezeu, suferința poate deveni calea unde propriile lumini sunt stinse, iar ei sunt îndrumați de lumina lui Dumnezeu. Suferința este ciudată și ambiguă. Ea poate reprezenta drumul spre disperare și moarte, în cazul când inimile lor s-au împietrit și sunt ispitiți să-L blesteme pe Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat atunci când tâlharul răstignit alături de Hristos, de-a stânga Lui, L-a hulit. Dar poate fi și calea spre vindecare și viață, dacă cel ce suferă înțelege că depinde pe deplin de adevărata lumină, de Acela care a zis: Eu sunt lumina lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric. Este imposibil ca suferințele să nu vină asupra noastră. Important e un singur lucru: să nu lăsăm nimic să ne întristeze într-atât încât să uităm de bucuria Învierii lui Hristos.
Augustin Păunoiu
Sursa: ziarullumina.ro
