„Vrednic de crezare este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, păstrând taina credinţei în cuget curat. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi. Femeile (lor), de asemenea, să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi copiii lor. Căci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.“ (I Timotei 3, 1-13)

Fragmentul apostolic descrie principalele calităţi ale slujitorului Bisericii, care sunt de fapt criterii pentru accederea în clerul superior. „Cine doreşte episcopie, bun lucru doreşte“ – îi mărturiseşte Apostolul Pavel ucenicului Timotei, arătând că treapta dorită este plină de bunătate, dar pentru a vedea binele din ea, trebuie să fii, la rândul tău, bun, să cunoşti binele. Primind o demnitate înaltă, ai datoria să te ridici la înălţimea funcţiei primite, pentru că altfel, prin imaturitate şi orgoliu, prin imoralitate şi nepăsare, te pierzi pe tine şi compromiţi instituţia ce o reprezinţi. Din cuvintele Sfântului Pavel am putea cu uşurinţă să desprindem calităţile şefului, care nu are în subordine oameni, ci care se îngrijeşte de persoane. Astfel, Sfânta Scriptură dă repere liderului care vrea să rămână în istorie cu nume bun – el trebuind să fie înţelept şi ospitalier, moral şi gospodar, smerit şi cinstit, nepătat şi apreciat. Această enumerare de calităţi cultivate în viaţă şi evidenţiate prin atitudini se încheie cu o sentinţă paulină plină de semnificaţii: „Cei ce slujesc bine, bun rang dobândesc“. Dacă funcţia o primeşti, rangul îl dobândeşti, poziţia înaltă îţi este oferită, dar la înălţimea ei te ridici tu. Apostolul ne spune că dobândesc rang bun, adică sunt apreciaţi, nu cei care încearcă să fie duri, ci toţi cei care reuşesc să fie buni, nu cei care ştiu să se folosească, ci aceia care se străduiesc să slujească, iar slujirea nu este tăiere de capete, ci spălare de picioare. Se zice că funcţia îl schimbă pe om şi este firesc să fie aşa, dar atunci când poziţia înaltă îl face să-şi privească colegii nu ca pe cei de lângă el, ci ca pe cei de sub el, înseamnă că nu era pregătit să primească promovarea, nu era demn să primească o înaltă demnitate, prestigiul nemeritat erodând omenia datorată. Orice promovare înseamnă o transformare, pentru că presupune mai multe reponsabilităţi şi o luptă mai mare, dar dacă schimbarea nu este în bine şi spre bine, acea funcţie îţi distruge relaţia cu Dumnezeu şi legătura cu semenii, te face să te crezi un dumnezeu care nu mai are nevoie de Dumnezeu. Fiecare promovare este o şansă mare, dar care ascunde riscuri nebănuite; este întotdeauna un pas înainte, dar ne punem întrebarea dacă este şi un pas în direcţia bună.

Sursa: Ziarul Lumina

CENZURA TEXTELOR ORTODOXE EPURATE DE TEXTELE “ANTISEMITE”

Ilarion Alfeiev (foto), episcopul de Viena şi Austria al Patriarhiei Moscovei a susţinut o conferinţa la Wycliffe College (University of Toronto) despre educaţia teologica în secolul XXI. În cadrul ei el a atacat şi tendinţele moderne de epurare a credinţei ortodoxe astfel încât ea să devină “politic corectă”. Redăm mai jos un fragment din discursul său.

“Este inadmisibil, din puctul meu de vedere, corectarea textelor liturgice pentru alinierea lor la normele contemporane. Relativ recent, Biserica Romano Catolică a decis să inlature aşa numitele “texte antisemite” din slujba din Marea şi Sfânta Vineri. Câţiva membrii ai bisericii ortodoxe au început să propage ideea unei revizuiri a slujbelor ortodoxe pentru a le aduce mai aproape de standardele contemporane ale politicii corecte. De exemplu Parintele Serghie Hackel din Anglia, un participant activ la dialogul creştin-iudaic, a propus înlăturarea textelor din slujba Săptămânii Mari, care vorbesc de vina iudeilor în moartea lui Hristos (cf. articolului său “How Western Theology after Auschwitz Corresponds to the Consciousness and Services of the Russian Orthodox Church” în “Theology after Auschwitz and its Relation to Theology after the Gulag: Consequences and Conclusions”, Saint-Petersburg, 1999). El afirmă de asemenea că numai o lectura “superficială şi selectivă” a Noului Testament îl poate duce pe cititor la concluzia că iudeii l-au rastignit pe Hristos. În realitate, argumentează el, au fost vinovaţi Pontiu Pilat şi administraţia romana care erau responsabili din punct de vedere juridic pentru condamnare şi răstignire. (…)

Nu este numai o problemă a revizuirii tradiţiei liturgice ci şi una a reexaminarii istoriei şi doctrinei creştine. Tema centrală a tuturor celor patru evanghelii este conflictul dintre Hristos şi iudei, care în final au cerut condamnarea la moarte a lui Iisus. Nu a fost niciun conflict între Hristos şi administraţia romana, implicată târziu numai pentru că evreii nu aveau dreptul să condamne la moarte. Par că toate acestea sunt atât de evidente încat nu au nevoie de nici o explicaţie. Exact aşa a înţeles biserica veche istoria evangheliilor şi aceasta este înţelegerea reflectata în textele liturgice. Totuţi, regulile contemporane ale “politicii corecte” cer o altă interpretare pentru a alinia nu numai slujbele bisericii, dar şi credinţa creştină insăşi, la tendintele modernităţii.”

La începutul anului, Episcopul Ilarion a criticat în termeni duri realităţile prezentate la Toronto. Iată ce posta siteul catholica.ro în luna ianuarie:

“Arhiepiscopul ortodox rus Hilarion Alfeyev al Vienei a criticat creştinismul “corect din punct de vedere politic”, şi a denunţat prejudecăţile anti-creştine din Europa, în discursuri publice provocatoare din ultima saptamâna. În 22 ianuarie 2008, într-un discurs adresat Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Austria, prelatul rus a spus ca unii lideri creştini, în dorinţa lor de a fi acceptaţi în lumea moderna, îşi conduc oamenii pe “drumul direct către prăbuşirea spirituală”. “Creştinismul care a cedat nu va putea să se opună provocarilor lumii moderne”, a susţinut Arhiepiscopul Hilarion. Pentru a-şi menţine puterea lor, a spus el, grupurile creştine trebuie să adere la Evanghelie şi nu să caute acomodarea la lumea seculară.

Trei zile mai târziu, într-o întâlnire a liderilor ortodocşi cu Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, Arhiepiscopul rus a susţinut un lucru similar dintr-o perspectivă diferită, insistând asupra faptului că guvernele europene trebuie să recunoască şi să respecte rădăcinile lor culturale creştine. Dacă principiile morale creştine sunt ignorate, a argumentat el, baza unei culturi europene comune se va pierde. Arhiepiscopul Hilarion a avertizat că în practică, creştinismul este sub atac în Europa de astăzi. “Auzim adesea despre anti-semitism şi islamofobie, şi foarte puţin se spune despre creştinofobie”, a spus el.

Pentru întregul discurs susţinut la Toronto, postat în limba engleza de agenţia Interfax, apăsaţi aici.

Sursa: Pr Savatie Baştovoi via Lumea Credinţei