Oglinda care arata cusururile fetei

Aceasta o vedem si astazi. Daca facem binele, atunci ele ne aduc lauda. Ne lauda legea pentru bine, ne lauda si constiinta; legea lauda milostenia, o lauda si constiinta; pe cei blanzi si rabdatori ii fericeste legea, ii fericeste si constiinta; pe cel care, fara de vina, rabda ocara, hula, lanturi ori alt fel de strambatate, il mangaie cuvantul lui Dumnezeu, il mangaie si constiinta. Caci asa cum insusi pacatul este un chin pentru om, tot asa virtutea insasi este recompensa si rasplata.

De aici urmeaza ca:

1) Propovaduirea legii dumnezeiesti este necesara pentru ca oamenii sa-si cunoasca prin ea pacatele lor, asa cum din oglinda isi cunosc cusururile fetei si, astfel, cunoscandu-le, sa se indrepte cu pocainta si cu credinta si sa se pazeasca de ele mai departe. Aceasta lucrare se refera in primul rand la pastori.

2) Sa nu ne maniem pe nimeni pentru cuvantul care ne vadeste. Nu te manii, omule, pe oglinda pentru ca iti arata cusururile fetei: de ce, asadar, sa te manii pe propovaduitori, care prin cuvant iti vadesc pacatele tale? Oglinda iti arata ceea ce ai pe fata: tot asa si cuvantul descopera ceea ce se afla in sufletul tau.

3) Daca cineva se manie pentru cuvantul ce i s-a spus, se vede de aici ca el are in sine acele pacate pe care cuvantul indeobste le vadeste. Caci aceasta inseamna ca in ceea ce aude spunandu-i-se, in aceea il vadeste si constiinta lui. Omule, daca te manii pe acela care iti graieste cuvantul, atunci manie-te si pe constiinta ta care te vadeste, insa chiar de te si infurii, ea nu inceteaza sa te dea in vileag si pururea iti va grai ceea ce vede in tine. Mai bine este sa te manii pe tine insuti pentru ca ai pacatuit si ti-ai ranit constiinta. Pocaieste-te si inceteaza sa savarsesti ceea ce o vatama; si constiinta nu te va mai mustra, iar cuvantul nu va mai vorbi despre tine. Atunci, cu harul lui Dumnezeu, se va salaslui in sufletul tau odihna, pacea si bucuria.

4) Asa cum oglinda este folosita pentru ca petele de pe fata sa se vada si astfel sa fie sterse, tot asa si cuvantul, nu pentru alta pricina se cade a fi rostit, ci numai pentru aceea ca oamenii sa-si cunoasca pacatele si astfel sa se caiasca si sa se indrepteze“.

(din: Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008, Traducere din limba rusa de Rasofora Domnica Talea – Manastirea Nera)

sursa: razbointrucuvant.ro