Facebook şi dezintegrarea umanului
Facebook continuă să dezvolte noi opţiuni şi funcţionalităţi care atrag şi mai mult atenţia utilizatorilor săi [Reuters]
Conform articolului din New York Times scris de Jan Hoffman cu referire la un studiu al profilurilor de Facebook aparţinând unui număr de 200 studenţi universitari din Statele Unite, aproximativ 30% dintre studenţi
“postau statusuri actualizate care corespund criteriului Asociaţiei Psihiatrice Americane pentru un simptom de depresie, descriind sentimente de inutilitate sau lipsă de speranţă, insomnie sau somn excesiv şi dificultate la concentrare”. Aceste descoperiri “confirmă un studiu care sugerează că depresia este un fenomen din ce în ce mai frecvent în rândul studenţilor universitari”.
Ideea lui Hoffman este că Facebook poate, prin urmare, servi drept “sistem de avertizare timpurie pentru intervenţia la timp” a părinţilor şi a terapeuţilor. Articolul se încheie cu un citat de la o mamă din Ohio: “Facebook poate fi o pacoste… Dar existenţa unei forme suplimentare de comunicare salvează vieţi”.
Nu se menţionează deloc influenţa evident exacerbantă a site-urilor de ‚social networking’ atunci când este vorba despre fenomene ca insomnia şi dificultatea la concentrare. Mai degrabă decât să promovăm Facebook ca instrument care salvează vieţi, am putea argumenta imediat că aceste forumuri şi alte distracţii tehnologice contribuie, de fapt, la tendinţe depresive.
Alienarea de realitate
“Redacţia de ştiri Facebook” prezintă în prezent progrese cum sunt “Astăzi implementăm îmbunătăţiri la jurnalul de activităţi care te ajută să exprimi ce este important pentru tine” şi “Astăzi anunţăm o nouă versiune Facebook concepută pentru… a se axa mai mult pe poveştile oamenilor la care ţii”.
Încercarea de injectare a emoţiei umane în ceea ce este la urma urmei o experienţă dezumanizantă este simbolică pentru înstrăinarea generală de realitate în care cultura Facebook este şi o cauză şi un simptom.
Efectele adverse ale conversiei emoţiei şi empatiei într-un clic pe un computer sau telefon mobil se pot observa în următoarea anecdotă din articolul lui Hoffman:
“Răspunzând la întrebările postate pe Facebook de The New York Times, Daylina Miller, recentă absolventă a Universităţii din South Florida a spus că atunci când şi-a exprimat tristeţea online unii cititori au răspuns doar cu simbolul Facebook ‘Îmi place’: degetul mare în sus.
‘Te simţi la fel?’ a întrebat dra Miller, mirată. ‘Sau îţi place că sunt tristă? Eşti sadic?’”
facebook_addictExemple nefericite similare ale constricţiei empatiei şi a deformării relaţiilor interumane includ “apăsarea pe butonul Îmi place” în cazul anunţurilor de deces. Pe propriul flux de Facebook am fost martora postării de către prieteni a anunţului decesului unui părinte doar pentru a fi bombardaţi cu semne care prezintă degetul mare în sus şi comentarii de genul: “Îmi pare rău, frate!”
În afara deprecierii sentimentului, Facebook încurajează alienarea de realitate prin deplasarea continuului spaţiu-timp: în loc să trăiască evenimentele şi gândurile pe măsură ce acestea se produc în timp real, utilizatorii sunt adesea distraşi de modul în care ar putea ‚comercializa’ evenimentele şi gândurile respective publicului lor de pe Facebook.
Continuarea pe Război întru Cuvânt.
