”Teme-te de rău ca de foc”
de Sf. Ioan de Kronstadt
Teme-te de rău ca de foc. Nu îl lăsa să îţi atingă inima chiar dacă pare drept sau cinstit. Indiferent de circumstanţe, nu îl lăsa să intre în tine. Răul este întotdeauna rău. Uneori răul se prezintă ca o strădanie spre slava lui Dumnezeu sau ca ceva cu intenţii bune către aproapele tău. Chiar în aceste cazuri, nu te încrede în această simţire. Este o strădanie greşită şi nu este însufleţită de înţelepciune. În schimb, lucrează pentru alungarea răului de la tine. Răul, oricât de inocent se arată, încalcă iubirea îndelung-răbdătoare a lui Dumnezeu, care este slava Lui cea dintâi. Iuda a trădat pe Domnul său pentru 30 de arginţi pretextând ajutorarea săracilor. Păstrează în minte că duşmanul urmăreşte continuu moartea ta şi atacă mai violent când nu te aştepţi. Răul lui este fără sfârşit. Nu lăsa ca mândria şi iubirea de bunurile materiale să te atragă de partea lui.
Când simţi mânie împotriva cuiva, crede din toată inima ta că este un rezultat al lucrării diavolului în inima ta. Încearcă să îl urăşti pe el şi faptele lui şi te va lăsa. Nu îl accepta ca pe o parte din tine şi nu îi da dreptate. Ştiu asta din experienţă. Diavolul se ascunde în spatele sufletelor noastre şi noi gândim orbeşte că acţionăm de unii siguri. Apoi, susţinem lucrarea diavolului ca pe ceva care face parte din noi. Uneori gândim că mânia este o reacţie dreaptă la ceva rău. Dar însăşi ideea că o patimă poate vreodată să fie dreaptă este o minciună totală şi de moarte. Când cineva este mânios pe tine, aminteşte-ţi că acest simţământ rău nu este de la el. Este doar înşelat de diavol şi este un instrument ce suferă în mâna lui. Roagă-te ca vrăjmaşul să-l părăsească şi ca Dumnezeu să-i deschidă ochii sufleteşti, care au fost întunecaţi de duhul cel rău. Roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi oamenii robiţi de patimi pentru că vrăjmaşul acţionează în inimile lor. Poate tu urăşti pe aproapele tău, îl dispreţuieşti, nu vrei să-i vorbeşti cu calm şi cu afecţiune, pentru că el a fost ignorant, arogant sau dezgustător în vorbirea sau purtarea sa. Îl poţi dispreţui pentru că fost plin de sine sau mândru sau nerespectuos. Dar tu trebuie să fi mustrat mai mult decât el. „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” (Luca 4: 23). Aşadar: Învăţătorule, învaţă-te pe tine însuţi. Acest fel de mânie este mai rea decât orice rău. Cum poate fi alungat răul de un alt rău? Cum poţi lua un pai din ochiul unei alte persoane, dacă tu ai o bârnă în ochiul tău? Deprinderile rele trebuie îndreptate cu dragoste, bunătate, supunere şi răbdare. Recunoaşte-te pe tine ca cel mai rău dintre toţi păcătoşii şi crede asta. Consideră-te cel mai rău, alungă orice obrăznicie, mânie, nerăbdare şi furie. Apoi, poţi începe să-i ajuţi şi pe alţii. Fii îngăduitor cu privire la defectele altora, pentru că dacă vezi greşelile lor tot timpul, va fi continuu duşmănie. „Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor” (Psalm 129: 3). „Că dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru Cel ceresc vă va ierta pe voi” (Matei 6: 14). Din când în când putem simţi cea mai desăvârşită dragoste pentru Dumnezeu fără a ne iubi unul pe altul. Acesta este un lucru ciudat şi doar câtorva le pasă de el. Dar dragostea pentru aproapele nostru nu va veni niciodată fără propriul nostru efort.
Un adevărat creştin nu are nici un motiv să fie mânios în legătură cu nimeni. Mânia este fiica diavolului. Un creştin ar trebui să aibă doar iubire în interiorul său şi pentru că iubirea nu se laudă, el nu ar trebui să se laude sau să aibă vreun gând rău cu privire la alţii. De exemplu, nu trebuie să gândesc despre altă persoană că este rea, mândră etc. Şi nu trebuie să gândesc că dacă îi iert jignirea, ea va râde de mine sau mă va supăra din nou. Nu trebuie să lăsăm răul să se ascundă în noi sub niciun motiv. Răul şi mânia au de obicei multe şi felurite măşti.
Nu ceda în faţa simţirilor întunecate din inima ta, ci controlează-le şi dezrădăcinează-le cu puterea credinţei şi prin lumina minţii sănătoase. Aceste puteri te vor face să te simţi în siguranţă. „Să nu fiu ruşinat, că la Tine am scăpat” (Psalm 25: 20). De obicei, simţirile întunecate se dezvoltă adânc în inimă. Cineva care nu a învăţat cum să le izgonească va fi trist, de cele mai multe ori mânat de gânduri şi va fi greu pentru el să se raporteze corect la el însuşi şi la alţi oameni. Când se apropie de tine, însufleţeşte-te cu putere lăuntrică, bună-dispoziţie şi glume nevinovate şi te vor părăsi curând. Aceasta o spun din experienţă.
Doamne, dă-mi putere să iubesc pe fiecare ca pe mine însumi şi să nu mă mânii niciodată sau să lucrez pentru diavol. Dă-mi putere să răstignesc înfumurarea mea, mândria mea, lăcomia mea, scepticismul meu şi alte patimi. Ajută-ne să avem un singur ţel: iubirea reciprocă. Ajută-ne să nu ne îngrijorăm de nimic. Fii singurul Dumnezeu al inimilor noastre şi ajută-ne să nu ne dorim nimic în afară de Tine. Ajută-ne să trăim mereu în iubire unificatoare şi fă-ne să urâm orice ne desparte întreolaltă şi de dragoste. Aşa să fie! Aşa să fie!
Dacă Dumnezeu S-a arătat pe Sine nouă şi trăieşte în noi, şi noi în El (după Cuvântul Său veşnic), nu ne va da El totul? Ne va înşela El vreodată sau ne va părăsi? El Care nu şi-a cruţat propriul Său Fiu, ci L-a predat pentru noi toţi – cum nu ne va da cu îndurare şi toate împreună cu El? (Romani 8: 32). Acum fii mângâiat, dragul meu, şi să nu ştii nimic decât de iubire. Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unul pe altul! (Ioan 15:17).
(Versiune în limba română: acvila.ro; sursă: http://www.manastir-lepavina.org/vijest_en.php?id=3820)
