Te rog, Doamne, fă ceva!
Te rog, Doamne, fă ceva!
Pe străzi mergea îngândurat un om cu suflet mare
şi pretutindeni întâlnea copii sărmani,
desculţi, bolnavi, cerşind bani şi mâncare.
El i-a vorbit lui Dumnezeu în acest fel rugându-L:
Nu vezi, Doamne, că e plin pământul
de suferinţă şi de chin, de boli şi sărăcie,
de copilaşi fără părinţi şi făr-o bucurie?
Nu sunt şi ei, oare, ai Tăi? Nu toţi se-nchină Ţie?
Te-ndură, Doamme, eu te rog, fă să le fie bine,
ascultă rugăciunea mea, e lesne pentru Tine.
Atunci, din cer, cu glas abia şoptit,
spre omul care s-a rugat, Atotputernicu-a grăit:
Te-am auzit, om bun, şi-am ascultat şi ruga către Mine,
Pentru acestea ce îmi ceri, E u t e- a m f ă c u t p e t i n e!
