Omul neserios
Neserios e omul care ia lucrurile grave cu usurinta si lucrurile usoare cu gravitate.
Neseriosul care expediaza cu frivolitate, superficialitare, lipsa de raspundere si inconstienta, chestiunile profunde ale existentei e un tip comun, de circulatie anodina.
A aparut, in schimb, o fiinta stranie, de aspect insolit: neseriosul vesnic coplesit de rezolvarea unor amanunte lipsite de orice insemnatate.
Ingandurat, agitat, haituit, sufocat de responsabilitati, neseriosul adanc convoaca sedinte pe problema ascutirii creioanelor in asa chip incat sa realizam economii cat mai substantiale la nivel national, intocmeste rapoarte, pe zeci de pagini, cu privire la consumul hartiei igienice in institutia pe care o gireaza, argumentand doct si principial ca detaliile nu sunt de dispretuit. Fara indoiala, nu sunt de dispretuit, dar cu o conditie: sa fi fost rezolvate, in prealabil, problemele fumdamentale. Ori, adevarul e ca neseriosul profund, incapabil sa dea vreun raspuns la intrebarile esentiale ale domeniului in cauza, a inventat o formula de existenta salutara: aflatul in treaba.
A te afla in treaba inseamna: sa nu stai niciun moment, sa nu-ti ingadui, nici tie, nici altora, o clipa de ragaz, sa nu-ti permiti un zambet – semn de frivolitate vinovata – si, in tot acest timp, sa nu faci nimic.
Fiindca asta il defineste inainte de orice: propensiunea spre zero a activitatii lui indarjite si „devotate”.
Pentru ca, am uitat: neseriosul grav e „devotat”. Neseriosul grav nu se cruta. Neseriosul grav „munceste”. Neseriosul grav e gata sa se arunce si in foc, daca e nevoie. Sa nu ramana de pe urma lui decat amintirea unui vartej pustiitor, a unei mori care macina in gol si a unei uzine care fabrica vant.
Oricat ar parea de bizar, aflatul in treaba e o meserie. Grea si cu legi aspre. Nu oricine stie sa se afle in treaba, cu folos.
Ca sa te afli in treaba bine, sau, in sfarsit, macar satisfacator, trebuie sa-ti convingi subalternii ca pe umerii tai stau mari si strivitoare sarcini. Ca de fiinta ta, benevol sacrificata, depinde bunul mers inainte al umanitatii. Asta in ceea ce priveste subordonatii tinuti din scurt, admonestati la vreme, sanctionati cu promptitudine, ca sa stie ca nu oricine are dreptul sa se afle in treaba. In schimb , in ceea ce priveste superiorii, omul neserios trebuie sa aiba grija sa le demonstreze ca e mereu preocupat, necontenit nemultumit, vesnic dornic sa perfectioneze aflatul in treaba.
Si, in acest chip, neseriosul care se ocupa cu organizarea nimicului, al carui singur ideal e aflatul in treaba, reuseste, si aici incepe paradoxul dramatic, sa treaca, si nu o data, drept un ins foarte important, necesar si de nadejde, model de seriozitate, in munca si in viata. Din pacate…
