Viaţa ca un bumerang
În principiu viaţa îţi oferă ceea ce tu ai oferit întâi. Este ca un bumerang care îţi întoarce exact aceleaşi sentimente, gânduri, fapte, cuvinte pe care tu le-ai oferit celor din jur. Cu alte cuvinte, lumea nu-ţi poate dărui ceea ce nu primeşte de la tine. Tot ceea ce dăm bun, rău, frumos, urât, mai devreme sau mai târziu vom primi înapoi. Oferi iubire – primeşti iubire. Oferi ură – primeşti ură. Din păcate, noi pe această linie mergem: iubim numai dacă suntem iubiţi, ajutăm numai dacă primim la rândul nostru ajutor, respectăm numai dacă suntem respectaţi… deci totul condiţionat, mecanic, rece şi sec, ori adevărata iubire nu este condiţionată de nimic, nu impune condiţii. Sunt lucruri fireşti, specifice omului pământesc. Sau mai grav: „Nu te ajut pentru că nici tu nu m-ai ajutat” „Nu te respect pentru că nici tu nu mă respecţi”… însă Mântuitorul ce ne spune: „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? Căci și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac. Și dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb, și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt.” (Luca, Cap 6, 32-35) Deci Dumnezeu cere de la noi ieşirea din tiparul omenesc, pământesc şi înălţarea noastră către omul ceresc. „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi!” zice Domnul (2 Corinteni, Cap 6, 17), şi iarăşi: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13,35)
