Terirem-ul

Creştinii într-o vreme atât de mult L-au iubit pe Dumnezeu încât au simţit că toate cuvintele de laudă pe care I le aduc, nu sunt suficiente să exprime tot ataşamentul lor faţă de El. Şi oricât Îl lăudau, şi oricât Îi cântau, simţeau că nu e de ajuns, observau că sunt neputincioase cuvintele să exprime întreaga lor trăire. Aşa că s-au gândit să inventeze un cuvânt – necuvânt, o glăsuire fără valoare semantică, pe care să o umple doar cu trăire, fără explicaţii raţionale. Aşadar, au inventat teriremul, un fel de lerui ler. Şi l-au cântat astâmpărându-şi setea de a-I grăi Lui Dumnezeu din inimă! Aşa şi eu, despre cele ce s-au abătut din mila lui Dumnezeu peste mine nu pot să zic decât: TERIREM, TERIRERIREM, TE-RI-REM, TE-RI-RE-RI-REM…