Dragă CNA, cum poate un colind scris în urmă cu mai bine de o sută de ani să fie “profund antisemit, care incită la arderea evreilor”?
Mare agitatie, mare scandal, pentru o interpretare a textului cu totul eronata. Pe 6 decembrie ac a fost transmis la TVR 3 un “colind nazist”, interpretat de Ansamblu “Dor Transilvan”, pentru care TVR-ul s-a trezit cu o amenda de 50.000 RON din partea CNA… Este vorba despre un colind cules din zona Ardealului (mai precis din satul Bârlea, judeţul Cluj), ce are o vechime de 100 de ani, adica, se-ntelege, anterior nazismului, deci nu poate “glorifica holocaustul”…
Sa facem cateva precizari logice si… teologice. Colindatul e un ritual format din cântece (colinde) şi, prin unele zone de la noi, din scurte dansuri ceremoniale. Colindătorii vestesc bucuria că ni s-a născut Mântuitor. Colindul e o mărturie, dar şi o reactualizare, o rememorare a acelui timp şi spaţiu sacru punctat de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Se intelege ca un astfel de cantec face trimitere la timpul Nasterii Domnului, iar in contextul evenimentelor evocate, el poate face si precizarea ca evreii nu L-au primit pe Hristos (Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit – Ioan 1, 11), acesta fiind un fapt istoric, asa cum este, spre exemplu, faptul ca evreii au fost tinuti in robia babiloniana si egipteana sau cum este faptul ca romanii au cucerit Dacia.
Asadar, un colind de acum 100 de ani NU POATE sa fie “profund antisemit, care incita la arderea evreilor”, avand in vedere ca holocaustul este un eveniment posterior scrierii colindului.
Si totusi sa vedem ce spune textul colindul.
“A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ. Numai la corlan [= horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă şfară [= fum] în drum”.
Da, la prima vedere multi ar spune ca se face trimitere la holocaust, la gazarile de la Auschwitz sau Dachau. Nimic mai fals. Nu este vorba de asa ceva in acest colind. Versurile din colind se referă la asa zisa afumătoarea din Ardeal, care de multe ori era afară, in curte, şi expresia arată că cei ce îl neagă pe Hristos nu trebuie să fie ţinuţi în casă, ci lângă afumătoare, în curte, sau chiar afară, în drum. Adica, altfel spus, cu unii dintre acestia crestinii nu au comuniune, nu au partasie. E vorba de comuniune in contextul praznicului Nasterii Domnului pe care ei nu-l recunosc si nu-l cinstesc. Altfel spus – noi nu impartasim bucuria Nasterii cu evreii, pentru ca ei nu L-au primit pe Hristos. Stim ca Fecioara Maria L-a nascut pe Hristos intr-o iesle saracacioasa din Betleemul Iudeii, pentru ca nimeni nu a primit s-o gazduiasca. Ceea ce este un fapt istoric, nimic mai mult. Sigur ca pe alocuri cuvintele sunt mai ferme, mai “suparate” (ele se regasesc si in Prohodul Domnului), insa asta e o alta poveste, nu are a face cu nazismul si cu holocaustul si, in consecinta, nici cu antisemitismul ce se revendica de acolo. Spun asta pentru ca, vrem, nu vrem, istoria ne arata ca de-a lungul timpului evreii au fost mai mereu persecutați, multe cetati adoptand legi anti-evreiești sau anti-pagane, privandu-i pe acestia de drepturile fundamentale de care se bucurau restul locuitorilor. Doar ca aici, repet, este vorba de altceva, de lipsa comuniunii dintre crestini si evrei, nu de un “indemn la arderea evreilor”, cum s-a tot comentat.
A se vedea mai jos, pe la mijlocul explicatiei si etimologia cuvintelor arhaice impricinate, informatie ce a circulat zilele acestea pe net pentru “talcuirea” corecta a colindului.
cotlón (cotloáne), s.n. – 1. Foc primitiv, făcut cu pietre îngrămădite, care protejează flăcările. – 2. Nişă, firidă. – 3. Ascunzătoare, vizuină. – 4. Loc stîncos, stîncărie. Mag. katlan (DAR), din sl. kotĭlŭ „căldare” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), cf. cocli, şi ceh. kotlina „căldare, crater”. Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), s.n. (Olt., cămin), ca şi de la coclauri, s.n. pl., cu sing. analogice coclaur şi coclaur şi coclaură (loc stîncos, creastă, ţanc), care pare a proveni de la un sing. *coclău, var. de la cotlon 4 (după DAR, din mag. kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din sl. *kotlavŭ). – Der. cotloni, vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a căuta); cotloneală, s.f. (căutare, cercetare).
Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966
Laurentiu Dumitru
Sursa: laurentiudumitru.ro
