Duminică, 15 decembrie 2013, Sf. Maslu în parohie
Duminică, 15 decembrie a.c., a fost săvârşită în biserica parohială, după Sfânta Liturghie, Taina Sfântului Maslu, la care au participat credincioşii doritori. Este o tradiţie a comunităţii noastre, ca în fiecare post dintre cele patru, dar şi în perioada de pregătire a sărbătoririi ocrotitorului comunităţii noastre, să se săvârşească Sf. Maslu de obşte.
Primitorul Tainei Sf. Maslu este un creştin care suferă de o anumită boală trupească sau sufletească, dar şi aici se impun anumite concretizări. Textul de la Iacov spune că „rugăciunea… va ridica pe cel bolnav”; de aici putem conchide că e vorba de o şedere la pat. Deci Maslul ar trebui să se facă doar celor grav bolnavi (Este interesantă retorica unui teolog cu privire la acest subiect. Acesta pune două întrebări la care răspunsul este cunoscut, pentru a ajunge la a treia întrebare care arată, chiar dacă nu foarte exact, situaţia în care ne-am pomenit. Deci: Taina Cununiei e valabilă dacă se face asupra persoanelor de acelaşi sex?… Taina Hirotoniei e valabilă dacă se face asupra unei femei?… Taina Sf. Maslu e valabilă dacă se face asupra unui om sănătos?). Desigur, nimeni nu e perfect sănătos şi totuşi, Taina Sf. Maslu trebuie făcută exclusiv oamenilor care real suferă de o boală ce nu se vindecă prin rugăciunile particulare ale bolnavului sau printr-un tratament medical primar, ci presupune o „intervenţie” mai serioasă şi pe plan medical, şi pe cel duhovnicesc.
S-a mai crezut uneori că Sf. Maslu iartă păcatele, cel puţin cele care involuntar nu au fost spuse la Mărturisire, ceea ce e absolut greşit! Mărturisirea trebuie făcută de fiecare dată înainte de Sf. Maslu, având în vedere că acesta ar trebui să se facă în cazuri vădite de boală grea şi nu la orice viroză sau zgârietură de deget; deci Sf. Maslu are menirea de a înlătura consecinţele pe plan trupesc ale acelor păcate. Pe de altă parte, din punct de vedere ortodox, toate Tainele sunt „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”, dar nu trebuie totuşi să exagerăm cu ideea că tot ce a rămas nemărturisit la Spovedanie, se şterge necondiţionat prin Maslu. Dacă Maslu ar ierta păcatele necondiţionat, atunci la ce bună Mărturisirea, mai ales că mulţi îşi fac Sf. Maslu în fiecare săptămână?! Generalizăm Maslul şi excludem Spovedania? Cred că le-ar fi tuturor „mai uşor”, dar şi fără vreun folos.
Sf. Maslu trebuie făcut doar celor bolnavi, fie ei şi copii (iar anumite cazuri chiar şi celor inconştienţi sau în comă). Pomenirea altor persoane decât cele prezente la Maslu sau ungerea hainelor lor cu ulei, este un obicei greşit şi acestea nu extind nicidecum „efectul Tainei” asupra celor absenţi. Această percepţie magică a harului trebuie dezrădăcinată definitiv din Biserică (Peste tot în slujba Sfântului Maslu, ca şi la orice altă Taină, se pomenesc doar primitorii direcţi ai Tainei respective. Pomenirile pentru bolnavi se poate face în cadrul unor slujbe speciale şi mai ales la Liturghie).
Nu se admite de a face Maslu oricând, oricui şi oricum. Practicile din ultima vreme de a face Maslu în fiecare săptămână sau şi mai des – mai ales la aceleaşi persoane – sunt discutabile! Aşa ceva pur şi simplu nu se admite, mai ales când nu e nevoie, iar persoanele respective nici nu se pregătesc duhovniceşte pentru această Taină. Nici Maslu „la fără frecvenţă” pentru cei absenţi nu este valabil (ca şi orice altă Taină).
