Ce ascunde dezbrăcarea?
Dezbracarea – dezgolirea – trupului este un lucru ce trebuie facut in taina. Trupul barbatului poate fi vazut gol doar de sotia lui, iar al femeii doar de sotul ei. Si chiar intre ei se cuvine a nu disparea cu desavarsire rusinea, ci a se pastra o anumita masura de sfiala si bunacuviinta. Astfel este viata crestina. Apoi, este lipsit de rost a mai analiza in vreun fel dezbracarea in public, „semi-hainele” sau nudismul.
Rusinea, un nefiresc de care avem nevoie
Rusinea nu este fireasca. Ea nu face parte din firea omului. Rusinea care insoteste goliciunea trupului este specifica omului cazut in pacate. Pana la caderea in pacat, Adam si Eva „erau goi si nu se rusinau”. Rusinea a aparut odata cu primul pacat.
In starea de dinainte de cadere, oamenii se iubeau curat si nu cunosteau rusinea. Apoi, cand au savarsit pacatul si s-au vazut dezbracati de slava cea dintai, oamenii s-au rusinat pana si de trupurile lor. Ei au simtit nevoia sa-si acopere goliciunea. Ei nu mai puteau sta goi unul in fata celuilalt fara a simti durerea pierderii harului lui Dumnezeu care-i imbraca si se facea in ei izvor de curatie.
Rusinea este un lucru adaugat firii noastre. In orice caz, in starea actuala, avem nevoie de ea. Rusinea ne reaminteste faptul ca simtim si traim intr-un mod nefiresc si ca nu aceasta e starea pentru care am fost creati. Sfintii, ca unii care si-au curatit mintea si s-au umplut de Duhul Sfant, au ajuns sa nu mai faca diferenta intre barbat si femeie, nici sa simta vreo miscare in trupul lor la vederea trupului gol al vreunei desfranate.
Dezbracarea comerciala
Desigual este o casa de moda din Spania. In repetate randuri, ofertele acesteia au sfidat bunul simt si orice urma de cuviinta. Intr-o zi de ianuarie, in plina iarna, vestita casa de moda a lansat urmatoarea campanie: primii o suta de clienti majori care vor intra in magazin imbracati numai in lenjeria intima vor fi imbracati in intregime in mod gratuit. Rezultatul: aglomeratia si efortul clientilor de a se incadra in primii o suta.
Imbracand o suta de oameni in mod gratis, casa de moda a cheltuit mai putin decat ar fi facut prin realizarea si raspandirea unei reclame clasice. S-a vorbit despre obscena oferta in presa si pe toate rețelele de socializare. Casa de moda are peste trei sute de magazine proprii, in peste o suta de tari, si aproape zece mii de magazine asociate. Rezultatul: o reclama de amploare internationala realizata cu o investitie infima.
Nu este prima „vanatoare” de clienti de acest fel. Aceeasi casa de moda a lansat o companie si mai josnica: „Intra dezbracat si iesi imbracat!” Nici atunci nu au lipsit clientii. Barbati si femei, cu trupurile goale, stand la rand, unii in spatele celorlalti. Oare nevoia de imbracaminte era cea care i-a indemnat sa faca acest lucru sau nevoia irationala de sexualitate si de sfidare a tuturor normelor morale si sociale?!
Cunoscand patimile care ii stapanesc pe oameni, firmele lanseaza campanii comerciale dintre cele mai viclene. Astfel, ofertele lor promotionale nu vizeaza atat nevoile reale ale oamenilor, cat poftele irationale ale acestora. Nu atat costumul de baie se prezinta in reclama, cat sanii si trupul senzual al unei prezentatoare de moda. Nu atat masina, cat fata cu sutien care sta intinsa pe capota. Nu atat calitatea unui aliment, cat gustul acestuia. Si asa mai departe.
Astazi, ca si odinioara, crestinul este aratat cu degetul, ca fiind impotriva ordinii „naturale” a lucrurilor, impotriva dezvoltarii unei societati moderne si a unei stari sociale mai inalte. Si astazi, ca si in vremea Imperiului Roman, crestinii se supun stapanitorilor, nu se revolta, nu fac uz de violenta si nu instiga la ura, ci isi vad doar de viata lor, luptand cu pacatele si cautand Imparatia lui Dumnezeu. Crestinii nu sunt consumatori impatimiti ai produselor pe care lumea le ridica pe piedestaluri poleite si luminate, iar pentru aceasta, lumea ii uraste.
Hainele ne aduc aminte de pedeapsa !
Ca si rusinea, hainele sunt o urmare a caderii in pacat. Pana la alungarea din rai, Adam si Eva nu au avut nevoie de haine. Astazi ne imbracam pentru a nu sta dezbracati si nu stam dezbracati pentru a nu ne rusina de goliciunea noastra si pentru a ne proteja trupul de intemperiile vremii. Deci, astazi ne imbracam dintr-o nevoie reala, iar nu fara rost. Pana la cadere nu a existat rusinea, nici frigul iernii, nici arsita verii.
Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Insusi faptul acoperirii trupului cu haine este o vesnica aducere-aminte de izgonirea din rai si de pedeapsa pe care au luat-o, dupa calcarea poruncii, protoparintii nostri. Mai inainte de neascultare, protoparintii erau goi si nu se rusinau, insa, dupa cadere, „au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperamanturi imprejurul trupului” (Facere 3, 7). Astfel, noi, cei ce mai inainte (in rai) eram acoperiti de darul lui Dumnezeu si nu aveam trebuinta de haine, pentru care pricina facem din aceasta amintire a pedepsei un prilej de a alerga dupa haine stralucite si de mult pret? (…) Imbracamintea hainelor sa se faca noua vesnica aducere-aminte si invatatura despre caderea din bunatati si despre pedeapsa pe care neamul oamenilor a primit-o pentru neascultare.”
Sa ramanem imbracati cum trebuie !
De luat aminte: „Haina il face (cumva) pe om; oamenii dezbracati nu au aproape nicio influenta in societate.” (Mark Twain) Haina nu-l face pe om, dar spune multe despre cum este. Sa avem grija ce haine purtam, in ce haine ne prezentam lumii si mai ales in ce haine venim inaintea lui Dumnezeu.
Haina care inspira bunacuviinta va fi cinstita si de oameni, si de Dumnezeu, pe cand haina care aprinde poftele trupului (desfranarea) va fi dispretuita si de oameni, si de Dumnezeu. Doar curvarii o vor aclama si o vor cinsti, dar nu pentru cel care o poarta, ci pentru ei insisi, ca sa-si satisfaca nevoile irationale.
Trebuie inteles faptul ca un om care se dezbraca sau semi-dezbraca de bunavoie in public s-a dezbracat mai intai de sfiala si de curatia sufletului. Omul dornic sa-si arate goliciunea in public arata prin aceasta ca nu i-a mai ramas nimic altceva de aratat lumii.
Cei patimasi, peste golul sufletesc, adauga un gol trupesc. Iar a nu mai tine seama de rusine, inseamna a mari rana, in loc de a cauta vindecarea. Rusinea multora a pierit nu pentru ca au ajuns la dragostea curata de dinainte de caderea in pacat, cum au facut sfintii, ci pentru ca au ajuns sa iubeasca pacatul intr-atat incat sa nu mai poata trai altfel.
Dezbracarea patimasa a trupului ascunde (indica) o goliciune sufleteasca !
Teodor Danalache
