Sf. Teodora din Salonic – 3 august

Astăzi facem pomenirea Sf. Teodora din Salonic (imagini din mănăstirea unde odihnesc sfintele ei moaşte, în Salonic)

Manastirea Sfintei Teodora este in centrul orasului Salonic, in spatele pietei Aristotel, pe strada ce duce in Plateia Aghia Sofia. Tot in aceeasi biserica se afla si moastele Cuviosului David al Tesalonicului.

Antonie, fiind protopresbiter al bisericii din Eghina, si sotia sa Hrisanti au adus pe lume trei copii: Evloghia, Stefan si Agapi (viitoarea monahie Teodora). Primii doi copii au murit de tineri, Evloghia fiind monahie, iar Stefan fiind diacon.

Agapi s-a nascut in anul 812, cand Biserica era chinuita de lupta impotriva icoanelor. Agapi nu si-a cunoscut mama. Cinstita preoteasa a trecut la Domnul imediat dupa ce o nascuse. In ziua in care mama a murit, tatal, Antonie s-a dus la manastire si a lasat copila in ingrijirea unei bune prietene de familie, pe nume Teopisti. Teopisti era vaduva si a acceptat cu mare bucurie misiunea de a creste copila.

Crescand fata si fiind frumoasa si evlavioasa, mama sa adoptiva, cu consimtamantul tatalui ei, monahul Antonie, a promis-o ca mireasa unui tanar dintr-o familie de buni crestini, cea a guvernatorului insulei.

Desi Agapi isi dorea o viata de manastire, avand ca exemplu pe fratii ei, a acceptat supusa sa se casatoreasca, urmand exemplul Maicii Domnului, la Bunavestire.

Maica sa adoptivă, Teopisti, a murit si, dupa scurt timp, toata familia guvernatorului, in urma unei invazii a sarazinilor, a plecat la Tesalonic, unde episcop era Antonie, care suferise mari prigoane de pe urma luptatorilor impotriva icoanelor. Impreuna cu familia guvernatorului, a plecat la Tesalonic si tatal lui Agapi, monahul Antonie.

Agapi, casatorita fiind a avut trei copii. Prima, o fata pe care a numit-o Teopisti, in cinstea mamei sale adoptive si doi gemeni, baieti.

Dar, alaturi de binecuvantari, au venit si incercarile in familia lui Agapi. In urma unei epidemii au murit cei doi baieti, impreuna cu socrii. A suferit enorm in urma pierderii copiilor, de aceea a hotarat sa aduca ofranda lui Dumnezeu pe fiica sa Teopisti. Micuta a fost dusa la sase ani la seminarul Sfantului Luca din Tesalonic.

Imediat dupa aceasta, Agapi si Ioan, sotul ei, au trait in curatie, in post si asceza. Agapi si-a gasit alinare in Manastirea Sfantului Intai Mare Mucenic Stefan, de acolo tragandu-si taria duhovniceasca.

Ioan, sotul, nu a mai supravietuit mult si la scurt timp dupa ce incredintasera pe fiica lor la asezamantul Sfantului Luca, a parasit aceasta lume.

La numai douazeci si cinci de ani, tanara femeie a ramas vaduva si fara sprijin. Dar fiind legata puternic sufleteste de Dumnezeu si cu incredere mare in Pronia Lui, Agapi a simtit ca venise momentul cel mare in viata ei. Dupa ce a implinit cele cuvenite la noua zile dupa moartea sotului, imparti tot ce mai aveau pe la biserici si la aziluri de saraci, lua cu sine 100 de monezi pentru Sfantul Stefan si eliberata de orice grija pamanteasca pleca spre manastire.

Maica stareta a primit-o in obste si a calugarit-o imediat, spre mirarea surorilor, apoi urma o viata plina de ispite, in ascultarea deplina fata de stareta, care nu a crutat-o niciodata pentru a o ajuta sa se desavarseasca. Totul a culminat cu un canon pe care l-a avut sa nu vorbeasca timp de 15 ani cu fiica ei, Teopisti, care venise alaturi de mama sa in obstea manastirii.

Alta mare incercare a avut cand stareta a dat-o afara in toiul iernii si in timpul unei furtuni, in ploaie si in frig. Aici a acoperit-o Dumnezeu cu harul Sau si s-a invrednicit sa vada lumina necreata. Sora Harito a vazut de pe gem cum un nimb stralucitor de lumina cobora incet din cer si se aseza pe capul Teodorei, ce stralucea toata in noaptea intunecata, ridicata de la pamant de puterea Dumnezeiasca. Apoi a alergat la stareta Ana si i-a povestit toate cele intamplate. Stareta a legat-o pe maica Haritos sa nu povesteasca la nimeni cele vazute.

Dupa moartea staretei Ana, maicile au cerut-o sa fie stareta, dar a refuzat. Atunci a fost aleasa fiica ei, Teopisti.

Maica Teodora a dus o viata ascetica, de mari nevointe, chiar si dupa ce obstea a eliberat-o de ascultari, ea cara ulcioarele de apa ale maicilor, pe ascuns. Apoi se ducea in jurul manastirii, aduna ate si impletea saci si sfori pentru nevoile manastirii. Acesta a fost ultimul lucru de mana pana la sfarsitul vietii.

In varsta de optzeci de ani, in anul 892, a adormit spovedita si impartasita, in ziua de 29 august, in chilia ei. Singura si-a potrivit trupul, si-a incrucisat mainele pe piept si si-a dat sufletul cu multa bucurie in mainele Stapanului sau. Imediat clopotul manastirii a inceput sa bata singur, de trei ori, iar din chilia ei se auzea o melodie cereasca.

A inceput sa faca minuni inca din timpul slujbei de inmormantare, iar moastele au raspandit mir si buna mireasma inca din timpul privegherii. Dupa cum scrie biograful Cuvioasei Teodora, care a fost martor ocular, ceremonia a durat multe ore deoarece multimea adunata a dorit sa imbratiseze cu evlavie moastele cuvioasei.