Numele lui Dumnezeu

Odată, un grup de copii vorbeau despre Dumnezeu. La un moment dat, unul dintre copii a zis: „- Iată, fiecare dintre noi are două nume, unul de familie şi altul primit la Botez. Dumnezeu de ce are numai un nume? Haideţi să-i mai găsim un nume, ca să aibă şi el două”.

Şi fiecare şi-a dat cu părerea ce nume să mai poarte Dumnezeu. „- Eu zic să se cheme Dumnezeu Soare, a spus unul, pentru că soarele ne dă lumină şi căldură, şi alungă noaptea”. Un al doilea copil a spus: „- Eu zic să se cheme Dumnezeu Apă, pentru că fără apă, nimic nu poate trăi pe pământ”. Un al treilea copil a spus: „- Eu zic să se cheme Dumnezeu Pământ pentru că pământul ne dă tuturor de mâncare”. Al patrulea copil a spus: „- Eu zic să se cheme Dumnezeu Aer, pentru că fără aer nu putem trăi”.

În acel moment, trecea pe lângă ei un tată cu un copil mic în braţe. Îl legăna, îl dezmierda şi din când în când îl săruta. Văzându-l, ultimul copil a spus: „- Eu zic să se cheme Dumnezeu Tatăl. Şi toţi au căzut de acord că acesta este numele cel mai frumos care i se poate da lui Dumnezeu.