2010, anul războaielor şi revoltelor? Scapă România?
Anul viitor pare sortit să „găzduiească” o sumedenie de războaie şi conflicte de nişă, sau de revolte sociale provocate de ruperea echilibrului social de către criza economică internaţională. BI Group, companie din industria păcii specializată în analize de risc şi mediu ostil, utilizînd informaţii deschise şi interviuri telefonice şi directe, preconizează reizbucnirea violenţelor majore, anul viitor, în Orientul Mijlociu, în Liban şi Teritoriile Palestiniene, dar şi în Iraq. Surprinzător, aceste conflicte par să salveze România de la o înlocuire violentă a clasei politice, cu sprijin al unor structuri militare!
Organizaţia sud-libaneză Hezbollah prevede pentru anul 2010 un nou război cu Israelul, care se va extinde pînă la Sidon, capitala Libanului de sud, relatează joi cotidianul libanez al-Ray, preluat de Agenţia Tuaregmedia, citînd surse din interiorul Hezbollah. Potrivit acestora, ofensiva israeliană în Liban va avea un marcat caracter terestru. Din analiza rezultatelor războiului cu Hezbollah din iulie-august 2006 comandanţii israelieni au ajuns la concluzia că numai ofensiva aeriană nu este suficientă pentru a garanta victoria. Cotidianul libanez citează o declaraţie a ministrului israelian al apărării, Ehud Barak, potrivit căruia ar urma să angajeze în lupta împotriva Hezbollah cinci brigăzi ale forţelor terestre, al căror obiectiv ar fi distrugerea infrastructurii Hezbollah din sudul Libanului şi eliminarea prezenţei în regiune a organizaţiei militante şiite. În prealabil, Hezbollah şi-a exprimat convingerea că un război cu Israelul nu va avea loc în cursul primului mandat al preşedintelui SUA Barack Obama şi a subliniat că toate atacurile israeliene împotriva Libanului au fost lansate la instigarea sau cu acordul diverselor administraţii americane.
După retragerea armatei americane din oraşele iraqiene situaţia tinde să se înrăutăţească pe zi ce trece. Misiunile militarilor americani sînt înlocuite de cele efectuate de noua armată şi poliţie iraqiană, insuficient pregătită şi antrenată, fără cunoştinţe de luptă urbană. Doar luptătorii kurzi peshmerga au beneficiat de instructori israelieni specializaţi în gherilă urbană! Paza şi protecţia obiectivelor, demnitarilor şi oamenilor de afaceri este preluată de firmele de protecţie şi pază din Iraq. În acest moment, aceste companii sînt încadrate cu personal din Africa, Asia şi America de Sud, slab remunerat, comparativ cu luptătorii albi sau sud-africani din perioada războiului din Iraq. Aceste trupe nu dispun de numărul de efective suficient pentru „perierea” marilor oraşe şi eliminarea celulelor combatante, care se vor înarma în continuare şi atingînd nivelul critic, la începutul anului viitor, vor declanşa lupta pentru recucerirea teritorială. Aceste grupări sînt sprijinite, o parte, de grupările wahabite din Arabia-Saudită, dar şi de elemente şiite hezbollah, infiltrate peste frontiera cu Siria. De asemenea, diminuarea debitului de apă de pe Eufrat şi Tigru, creşte migraţia pescarilor şi agricultorilor săraci spre oraşe. Aceste persoane vulnerabile sînt uşor de racolat de către gherilele urbane. În acelaşi timp, cei rămaşi în zonele rurale sărăcite de secetă, sînt dispuşi, mult mai uşor, ca în schimbul unor sume mici de bani, care să asigure subzistenţa familiilor în zonele de-a lungul fluviilor şi canalelor de irigaţii, să sprijine gherilele cu plasarea de IED şi check-point-uri în vederea controlării şi taxării rutelor comerciale. Toate aceste elemente pot favoriza declanşarea, în 2010 a unui război intern. Pe de altă parte, profitînd de exacerbarea violenţelor, locuitorii din zona kurdă, de nord, pot pune bazele independenţei statului Kurd.
Potrivit informaţiilor, aproximativ 700 de militari români care au activat în teatrele de operatiuni din Iraq, Afganistan şi Bosnia aleg să lucreze în Iraq, ca agenţi de securitate, în schimbul unor salarii de 3.500 de dolari (circa 7.900 lei), au declarat surse apropiate Companiei, de la Baghdad. Motivaţia acestor angajări, atît în Iraq, dar şi în Nordul Africii, unde activează un grup de aproximativ 20 de foşti militari şi jandarmi!, o reprezintă cîştigurile financiare bune, dezacordul faţă de Legea MAC-ului, cîştigurile salariale mici din România, lipsa speranţei şi dezamăgirea faţă de clasa politică românească, considerată principala vinovată de situaţia dezastruoasă în care se află ţara! „Noi avem acum o criză economică ce se suprapune peste o criză morală şi de lideri care durează de 20 de ani în România. Crede-mă, că ştiu ce înseamnă o criză de lideri”! „Noi nu avem conducători, avem nişte papiţoi. Este ca aici, în Iraq! Şi occidentalii ăştia care conduc acum România au nevoie de nişte slugi în ţară”! „Singura soluţie, nu ştiu dacă acum mai e viabilă că şi în MapN au venit oameni de paie, este ca armata să preia conducerea ţării şi să pună ordine în sistem. Trebuie schimbaţi oameni, dar şi sistemul”! Sînt cîteva afirmaţii ale unor foşti ofiţeri români ce activează acum, în Iraq, în cadrul a două companii de securitate, intervievaţi telefonic. Potrivit acestora, zilnic PSCAI primeşte cereri de angajare din partea unor români. Cea mai uşoară cale prin care se poate ajunge în Iraq pentru a presta astfel de servicii este fie apelarea la o agenţie de plasare a forţei de muncă, cu legături solide în statul din Golf, fie aplicarea directă la companii din cadrul PSCAI. „Mai mult de jumătate dintre cei care vor să lucreze ca agent de pază în Iraq sînt foşti jandarmi sau sergenţi cu experienţă care au făcut parte din trupele românesti din Iraq şi Afganistan, dar şi ofiţeri şi militari angajaţi prin contract, care după opt ani au fost trimişi acasă din sistem fără compensaţii sau alte sporuri. Ei au calificări în domeniul securităţii, sînt fie foşti cercetaşi, fie lunetişti sau pistolari”, a precizat un fost ofiţer român. O mare parte a celor care lucrează în Iraq coordonează acţiunile gărzilor locale de securitate. Aceştia păzesc diferite instituţii din Bagdad, precum Ministerul de Interne sau Ministerul Transporturilor. Cei mai experimentaţi ajung sa fie angajaţi de americani pentru paza demnitarilor iar beneficiile materiale cresc corespunzător. Ca să fie selectaţi pentru un astfel de post, doritorii trebuie să aibă, obligatoriu, minimum patru ani de experienţă în domeniu şi vîrste cuprinse între 25 şi 50 de ani. Contractul se semnează pe o durată de un an şi poate fi reziliat abia după cel puţin şase luni. Pe lîngă salariile de cel puţin 3.500 de dolari, foştilor militari români li se mai oferă cazare şi masă, precum şi alte sporuri, prime şi beneficii. Totuşi, potrivit unui fost mercenar moldovean în Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, românii nu sînt preferaţi ca gardă de corp pentru că nu sînt suficient de „duri, de violenţi”.
Potrivit discuţiilor purtate de reprezentantul Companiei de analiză, cu reprezentanţi ai românilor angajaţi în companiile de pază şi protecţie din Iraq, în 2010 mulţi foşti militari români nemulţumiţi de situaţia din România vor fi ocupaţi cu acţiunile de menţinere a păcii şi stabilităţii în ţări din Orientul Mijlociu, unde cîştigă, încă, foarte bine. Aceştia deţin mijloacele financiare şi logistice, antrenamentul şi determinarea de a acţiona ca masă critică, în contextul unor tulburări sociale, cu tendinţe violente, în România anului 2010. Situaţia socială şi de securitate din România s-a înrăutăţit în România, din ianuarie 2009, odată cu declanşarea crizei economice mondiale, dar şi cu lipsa măsurilor anti-criză a Guvernului Emil Boc. Şomajul, concedierile în masă şi desfiinţarea a peste 200.000 de firme amplifică starea de nervozitate şi derută de la nivelul societăţii româneşti. În ultimele şase luni se observă o deplasare de populaţie relativ tînără, 35-45 de ani, de la oraş spre satele şi comunele apropiate, mulţi dintre aceştia apelînd la agricultura de subzistenţă. Declinul economic, însoţit de existenţa unor discrepanţe majore între categorii sociale sau între regiuni reprezintă un alt motiv al eşecului şi tensiunilor sociale. Corupţia endemică şi masivă, în beneficiul elitelor conducătoare, rezistenţa conducătorilor la transparenţă şi la controlul public, legătura elitelor politice cu crima organizată. Conform Barometrului Global al Corupţiei, ediţia 2009, realizat de Transparency International şi dat publicităţii, partidele politice şi Parlamentul sînt văzute de cetăţeni pe primele poziţii în topul instituţiilor corupte. Locul al treilea este ocupat, de justiţie. Potrivit unui sondaj INSOMAR realizat în lunile martie şi aprilie, 70% din cetăţeni consideră că preşedintele şi guvernul poartă responsabilitatea pentru greutăţile cu care se confruntă ţara şi mai puţin de
25% dau vina pe factorii externi. Companiile multinaţionale blochează legi şi regulamente ale agenţiilor statului, în favoarea consumatorilor români. Este de notorietate scandalul provocat de protocolul de bune practici cu supermarketurile. Aceste informaţii, esenţiale, scapă, de obicei atenţiei publicului. Mai importante sînt informaţiile referitoare la calitatea hranei şi excesul de substanţe toxice în alimentaţia zilnică (aditivi alimentari, E-uri, fluor, iod etc), colapsul din sistemul naţional de sănătate şi educaţie, care favorizează apariţia unei generaţii expusă îmbolnăvirilor şi slab pregătită intelectual, cu puţine şanse de reuşită pe piaţa comună europeană. Aceste „atacuri la siguranţa naţională” sînt identificate de către societate cu corupţia. Cu cît corupţia se extinde, cu atît participarea oamenilor la viaţa publică se restrînge. Bineînţeles, şi vocea organizaţiilor civice şi a sindicatelor se face mai slab auzită. Prezenţa la vot a scăzut dramatic. Sub 25 la sută, la europarlamentarele din iulie. Nemulţumiţi de corupţia elitelor politice şi de ineficienţa statului (tradusă prin starea proastă a infrastucturii, situaţia catastrofală din educaţie şi sănătate şi, mai nou, incapacitatea statului de a achita salariile şi pensiile în ciuda îndatorării excesive a ţării faţă de organismele internaţionale, fără a se lua în calcul modelul sud-american din anii 70!)), românii se arată mai curînd dispuşi să repete experienţa din timpul comunismului, a rezistenţei individuale şi a interacţiunii cu structurile oficiale redusă la minimum.
În clasamentul statelor eşuate, publicat de Forbes Romania, sîntem pe locul 129 din 177 de state luate în calcul, cu precizarea că pe ultimele locuri se află statele cele mai stabile (Norvegia este pe locul 177, Somalia – pe prima poziţie). Putem spune că ne aflăm în treimea bună. Autorii studiului plasează însă România în grupul ţărilor aflate „la limită“, şi nu în cel al statelor „stabile“, acolo unde se găsesc aproape toţi membrii Uniunii Europene.
Luînd în considerare situaţia din ultimele lunii şi creşterea unei oarecare tensiuni la nivelul unor grupuri din societate, BI Group consideră că România este un stat eşuat, care şi-a abandonat propriii cetăţeni, lăsîndu-i pradă subdezvoltării, molimelor, revoltelor civile, ori grupărilor de crimă organizată. La rîndul lor, cetăţenii au abandonat statul, cel puţin deocamdată. Creşterea tensiunilor din societate, în 2010 şi nemulţumirea crescîndă din rîndul ministerelor de forţă din România, armată şi interne, pot declanşa proteste de masă şi revolte civile la începutul anului viitor.
