De vorbă cu Dumnezeu
Cuiva i s-a permis să-I pună o întrebare lui Dumnezeu: Ce te surprinde, Doamne, cel mai mult la oameni?
Raspunsul Lui a fost: Mă surprinde că se plictisesc să fie copii, grăbindu-se să crească, apoi suspină după vremea când erau copii. Că mai întâi îşi distrug sănătatea pentru bani, pentru ca apoi să cheltuie banii pentru a recupera sănătatea. Că, făcându-şi prea multe griji pentru viitor, neglijează prezentul, şi aşa nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul. Că trăiesc ca şi când nu ar muri şi mor ca şi când nu ar fi trăit. Că nu înţeleg faptul că întotdeauna va fi cineva mai bun sau cineva mai rău decat ei. Că bogat nu este acela care are mult, ci acela care se mulţumeste cu puţin.
Că uită anume că a ierta se învaţă iertând. Nu înţeleg că fericirea nu ţine de noroc, ci este rezultatul propriilor decizii. Că a dori şi a iubi sunt antonime. A dori cere totul, a iubi oferă totul. Că niciodată nu vor face ceva atât de rău încât Dumnezeu să-i iubească mai puţin şi nici ceva atât de bun încât Dumnezeu să-i iubească mai mult. El pur şi simplu îi iubeşte. Că distanţa cea mai mare la care se pot afla de Mine este distanţa unei simple rugaciuni.
Umberto Agudelo
