Flecăreala
Apare convingerea sinceră de propria întâietate. Adeseori, aceasta se exprimă printr-o logoree neînfrânată – căci ce este flecăreala, decât, pe de o parte, lipsă de modestie, iar pe de alta, delectare de sine prin procesul primitiv al descoperirii de sine?
Natura egoistă a logoreei nu se împuţinează deloc în urma faptului că ea atinge uneori o temă serioasă: omul mândru poate vorbi despre smerenie şi tăcere, poate ridica în slăvi postul, poate dezbate problema: ce este mai presus, faptele bune sau rugăciunea? (Pr. Aleksandr Elceaninov)
(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 55-56)
