1 ianuarie 2015 – Sf. Liturghie la miezul nopţii în comunitate

Numai câteva ore au trecut de când am păşit cu multă speranţă şi încredere în noul an calendaristic, anul 2015. În această primă zi a anului, obişnuim cu toţii să transmitem celor apropiaţi nouă şi nu doar lor, urările noastre de sănătate, fericire, prosperitate; ne exprimăm dorinţa ca pe pagina albă a noului an să fie înscrise evenimente frumoase, să se realizeze vise şi aspiraţii, să lipsească durerile, necazurile, momentele de decepţie şi descurajare.

În Cartea Numerii găsim o minunată urare: „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească! Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască! Să-Şi întoarcă Domnul faţa Sa către tine şi să-ţi dăruiască pace!” Numeri 6, 24-26.

Nu se remarcă nimic referitor la sănătate, succes la bani, noroc, la bunăstare economică. În prim planul urărilor noastre frecvente stăm noi, oamenii, sau numai noi şi dorinţele noastre, în timp ce pentru poporul Israel era limpede că Dumnezeu este cauza şi originea tuturor darurilor şi a binefacerilor. Suntem pe deplin încredinţaţi că puterile noastre nu pot aduce la înfăptuire ceea ce intenţionăm în urare şi cu atât mai puţin cuvintele, care de mult ori sunt pur formale. Sănătatea, pacea, fericirea nu ni le dăm noi înşine şi nici nu le primim doar de la alţii, ci întâi de toate de la Dumnezeu, dacă Îl rugăm să vină la noi, dacă suntem convinşi că numai El ne poate da ceea ce este spre binele nostru cel mai mare şi mai durabil.

Sunt multe rele şi pericole ce atentează la siguranţa noastră, fie acasă, fie când ieşim în lume, şi de aceea îi cerem să ne păzească, să ne ţină departe de ele.

Sunt clipe de dezorientare şi descurajare, sunt ceasuri de slăbiciune şi de luptă, de întuneric sufletesc, şi de aceea Îl rugăm pe Dumnezeu să lumineze faţa Sa asupra noastră, să fie senină, binevoitoare, primitoare şi să-şi menţină îndurarea sa către noi cei păcătoşi şi greşelnici. Sunt împrejurări sau întâlniri dintre noi şi semenii noştri care pot genera disensiuni, ceartă, ură, aversiune şi atunci Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască buna înţelegere, pacea.

Toţi ne urăm astăzi la mulţi ani şi un an nou fericit. Ştim însă că fericirea se aşază pe terenul păcii, iar despre pace spunea cineva că „se va putea instaura în toată lumea, când iubirea pentru putere va fi înlocuită cu puterea iubirii”. Despre un om se povesteşte că voia să afle de la un înţelept care este secretul unei vieţi reuşite. Înţeleptul îi răspunse: „Dacă vrei să fii fericit, fă în fiecare zi pe cineva fericit!”. Şi a adăugat la aceste cuvinte următorul gând: „Chiar dacă acest om eşti tu însuţi”.

Vom putea să fim fericiţi în acest an doar împreună cu ceilalţi şi prin intermediul lor, dacă ne lăsăm stăpâniţi în sufletul nostru de pace, dacă ne facem simţită simpatia şi afecţiunea acasă, la şcoală, la locul de muncă; dacă suntem controlaţi la limbă şi echilibraţi în pasiunile noastre, dacă arătăm voinţa de a-i ierta cu mai multă uşurinţă pe ceilalţi, conştienţi fiind de multele noastre slăbiciuni şi defecte şi de nevoia de a fi iertaţi şi noi de atâtea ori de ceilalţi; dacă suntem dispuşi să-i facem fericiţi pe ceilalţi, soţul, soţia, copii, apropiaţii noştri, prin îngăduinţa, consideraţia şi amabilitatea noastră. Şi toate astea pentru că avem nevoie de fericirea altora ca să fim noi înşine fericiţi.

Începem un nou an şi ne dorim să fie mai bun, să fim buni, mai înţelepţi, mai credincioşi. Să învăţăm din greşelile trecute, să nu ocolim binele pe care-l putem împlini, să ne deschidem spre ceilalţi, ştiind că aşa ni-l apropiem pe Dumnezeu, de la care aşteptăm toata binecuvântarea, îndurarea, lumina şi pacea.