De ce creştinii sunt grupul cel mai persecutat din lume?
De ce creştinii sunt grupul cel mai persecutat din lume, aşa cum reiese dintr-un raport al Centrului de Studii Pew? Şi de ce persecuţia vine în principal dinspre lumea islamică? Motivul acestui fenomen omniprezent, al persecuţiei musulmanilor contra creştinilor este triplu:
Creştinismul este religia cea mai mare din lume
Creştinii trăiesc practic în toate părţile lumii, inclusiv în cea mai mare parte a lumii islamice. De asemenea, datorită faptului că cea mai mare parte a teritoriului pe care Islamul l-a cucerit, a fost la origine creştin, inclusiv Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, regiunea care astăzi este cunoscută ca şi „lumea arabă”, musulmanii din toată lumea se văd confruntaţi cu vestigii ale creştinismului, de exemplu în Siria, unde multe biserici şi mănăstiri vechi sunt distruse de către fundamentaliştii islamici. În acelaşi fel, în Egipt, unde Alexandria a fost un centru important al creştinismului antic, înainte de invazia musulmană din sec. VII, încă mai trăiesc aici cel puţin 10 milioane de creştini copţi (deşi unii sunt de părere că numărul lor este mult mai mare). Doar datorită acestui fapt, a numărului ridicat, creştinii indigeni sunt mult mai vizibili şi mai expuşi atacurilor musulmanilor, decât alte minorităţi religioase din lumea arabă. Deşi preşedintele Obama şi-a exprimat speranţa că „primăvara arabă” va aduce o mai mare libertate religioasă în Orientul Mijlociu şi în Nordul Africii, în zona care a cunoscut nivelul cel mai ridicat de persecuţie începând din anul 2007 când Pew a început primele studii ale fenomenului. Cu toate acestea, studiul demonstrează că anul 2012 a înregistrat nivelul cel mai ridicat de violenţă contra creştinilor, în această zonă, din toată perioada menţionată.
Creştinismul este o credinţă care caută să câştige adepţi
Nicio altă religie importantă, inclusiv budismul, hinduismul şi iudaismul, cu excepţia propriului islam, un are acest aspect misionar. Din această cauză, deoarece creştinismul este unica religie care se confruntă activ cu musulmanii prin adevărul propriului mesaj, nu numai că este principala religie care este acuzată de prozelitism, ci prin învăţătura publică care îl contrazice pe Mahomed, creştinii sunt acuzaţi şi de blasfemie. Din acelaşi motiv, acest element numit prozelitism, este în spatele faptului că acei musulmani care se înclină spre alte religii, se convertesc în mare număr la creştinism. În ultimul rând, dacă creştinii indigeni trăiesc în cea mai mare parte în Orientul Mijlociu, pentru că este leagănul creştinismului, în alte regiuni cu populaţie musulmană numeroasă, cum este Africa subsahariană şi Asia de Est, unde misionarii creştini au câştigat la credinţă milioane de adepţi, aceştia sunt persecutaţi conform legilor islamice privind apostazia, care de multe ori cer pedeapsa cu moartea.
Creştinismul este prin excelenţă o religie a martirajului
De la începuturile creştinismului, primul fiind Iisus Hristos Domnul, urmat de către ucenicii din Biserica Primară, mulţi creştini au acceptat martirajul mai înainte de a se lepăda de credinţă, în timpurile antice din mâna romanilor, în perioada medievală şi modernă din partea musulmanilor şi a altora.
Puţine religii din lume îşi sfătuiesc credincioşii să accepte mai bine moartea decât să-şi renege credinţa, aşa cum reiese din propriile cuvinte ale lui Iisus. Islamul îi învaţă pe musulmani să-şi renege deschis credinţa (tagiyva) şi nu numai atunci când viaţa le este în pericol, ci şi ca o strategie de luptă, întotdeauna când se menţin ca şi musulmani în inimă. Alte religii şi secte de asemenea aprobă disimularea pentru a proteja viaţa aderenţilor. Privind în secolul XIX, de exemplu, în Iran Bahaismul recomandă tagiyva (ascunderea credinţei) ca pe o datorie, în schimb ce creştinismul pretinde manifestarea publică a credinţei, deci în Persia este mult mai uşor să îmbrăţişezi credinţa bahá’í decât pe cea creştină.
Rezumând cele spuse, datorită cifrelor absolute privind creştinii, din toată lumea, inclusiv cea musulmană, aceştia sunt ţinta cea mai probabilă a intoleranţei islamice, deoarece predicarea Evangheliei sau „a fi martor”, este un element dominant al creştinismului. Creştinii sunt cei mai expuşi să cadă în conflict cu legile privind blasfemia sau prozelitismul, deoarece cea mai simplă discuţie pro-creştină este catalogată ca o provocare la legitimitatea Islamului.
Majoritatea musulmanilor care părăsesc islamul pentru alte religii, înclină spre creştinism, devenind astfel creştini persecutaţi. Curajul de a înfrunta moartea pentru credinţă prin martiraj este tot atât de vechi precum creştinismul însuşi, deci creştinii sunt în special cei mai expuşi să sfideze legile anti-libertate ale Islamului fie prin proclamarea deschisă a Evangheliei, fie prin refuzul acestora de a-şi retracta credinţa şi implicit să moară pentru ea.
