Tinuta femeii in biserica si in societate

Potrivit invataturii Sfantului Apostol Pavel, femeia trebuie sa aiba in biserica o atitudine de buna cuviinta, mai intai in ceea ce priveste imbracamintea si apoi in respectarea randuielii ca ea sa taca in timpul serviciului divin. Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste si dezvolta preceptele apostolice demonstrand logica acestora.

Dupa ce i-a invatat pe barbati cum sa se roage, Sfantul Apostol Pavel s-a adresat femeilor zicand: ,,Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu”. Referindu-se la acest pasaj Sfantul loan Gura de Aur spune: „Hainele sa fie bine potrivite pe trup din toate partile, cu randuiala si nu cu mesterugiri spre a atrage curiozitatea. Aceea este podoaba adevarata, pe cand aceasta este o podoaba falsa. Ce spui? Te apropii sa te rogi lui Dumnezeu, si te infasori cu aurarii si cu impletituri si carlionti in par? Nu cumva ai venit poate sa joci? Nu cumva poate sa iei parte la vreo nunta? Nu cumva sa iei parte la vreo parada? Acolo-si au locul aurariile, impletiturile si carliontii, acolo luxul, iar aici nu este nevoie de nimic din acestea”. Sfantul Ioan arata ca o femeie astfel imbracata si impodobita este ridicola, venind in biserica si rugandu-se pentru iertare de pacate. EI intreba: „Ai venit ca sa te rogi lui Dumnezeu pentru pacate, sa-L rogi pentru acelea cu care L-ai maniat, sa-I ceri iertare, sa-L faci cu indurare pentru tine. Si atunci de ce te impopotonezi? Momitariile acestea nu sunt ale unei femei ce se roaga. Cum vei putea ofta, cum vei putea plange, cum vei putea sa te rogi cu staruinta fiind impopotonata cu astfel de momitarii? De vei plange, lacrimile tale vor provoca rasul celor ce il vad, fiindca cea care lacrimeaza nu trebuie sa fie impopotonata in aurarii. Este o adevarata scena teatrala si ipocrizie, ca din acelasi cuget de unde ambitia ta a zamislit acel lux de pe tine, sa versi lacrimi. Arunca la o parte acea ipocrizie, fiindca Dumnezeu nu poate fi amagit! Asemenea papusarii sunt ale mimicilor, si ale celor din orchestra, ale celor de pe scena teatrului; unei femei cu randuiala insa, nu se potrivesc.”

Sfantul Apostol Pavel porunceste femeilor sa se roage cu capul acoperit, asa dupa cum s-a aratat mai inainte. El spune: „Orice femeie care se roaga sau prooroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul; caci tot una este ca si cum ar fi rasa. Caci daca o femeie nu-si pune val pe cap, atunci sa se si tunda. Iar daca este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada, sa-si puna val”. Cu alte cuvinte: „Acoperamantul capului si parul lung este una si aceeasi, precum cea rasa pe cap este una cu cea care are capul descoperit si dezvelit”.

Comentand acest text, Sfantul Ioan Gura de Aur insista asupra intelesului lui spunand: „Dar trebuie sa examinam cu amanuntime acest loc, caci poate ar fi cineva aici nedumerit si s-ar intreba: ce pacat poate fi sa se roage femeile cu capul descoperit, iar barbatii cu capul acoperit?” Sfantul Parinte explica faptul ca aici este vorba de un „semn sau simbol de supunere” spre deosebire de cele de stapanire date barbatului, si daca atat barbatii cat si femeile „confunda rolurile si buna oranduiala” ei pacatuiesc inaintea lui Dumnezeu Care a pus aceasta lege in insasi natura omului, dupa cum insusi Apostolul Pavel arata: „Nu va invata oare insasi firea -spune el – ca necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung? Si ca pentru o femeie, daca-si lasa parul lung este cinste? Caci parul i-a fost dat ca acoperamant”. Pentru cei care s-ar indoi ca neacoperirea capului femeii este un pacat, sau ca este un pacat mare, Sfantul Ioan precizeaza: „Sa nu-mi spui ca pacatul acesta este mic, caci este mare si prin sine insusi, fiindca este nesupunere si neascultare. Daca poate a fost mic, dar iata ca acum a devenit mare, fiindca este simbol a mari fapte. Cum ca este mare, se vede din cele ce aduc atata randuiala in neamul nostru omenesc… Astfel ca, cel ce calca aceste reguli, toate le confunda, si darul lui Dumnezeu il tradeaza, in acelasi timp si cinstea data lui de sus o arunca jos la pamant, nu numai barbatul ci si femeia. Caci si pentru femeie este mare cinste de a-si tine randuiala si ordinea in care se gaseste, dupa cum este si necinste cand ea se ridica impotriva acelei ordini.”

Mai mult decat atat, potrivit celor afirmate de Sfantul Apostol Pavel in textul amintit, ca si in alt loc, si anume: „De aceea, femeia este datoare sa aiba (semn de) supunere asupra capului ei, pentru ingeri”, adica din sfiala fata de ingeri, Sfantul Ioan precizeaza ca nu este vorba aici ca femeia sa aiba capul acoperit numai la rugaciune sau numai in biserica, ci intotdeauna si in tot locul. El arata ca, dupa cum daca femeia s-ar rade pe cap este intotdeauna rusinos, tot asa si a fi cu capul descoperit este intotdeauna rusinos.

Dar Sfantul Ioan merge si mai departe cu exegeza, aratand ca nu i se cere femeii sa aiba capul acoperit pur si simplu, ci sa-l aiba acoperit peste tot, asa incat sa nu se observe parul deloc. Apostolul Pavel porunceste, de asemenea, femeilor sa taca in biserica. El spune: „Ca in toate Bisericile sfintilor, femeile voastre sa taca in biserica, caci lor nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea. Iar daca voiesc sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca in biserica”.

Sfantul Ioan Gura de Aur arata ca prin aceasta porunca, Sfantul Pavel a reinstaurat ordinea in biserica, ordine care era pe punctul de a se destrama. ..De aceea – zice Sfantul Ioan – cu multa autoritate el le astupa gura ca sa nu mai vorbeasca in biserica, si luand Legea in ajutor, le coase bine gurile”. Caci aici el nu numai sfatuieste, nu numai indeamna, ci inca si porunceste cu asprime, citand pentru aceasta o Lege veche.” Aceasta Lege o identifica Sfantul Ioan cu porunca data de Dumnezeu femeii dupa caderea in pacat: „Atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani”. Daca fata de barbatii lor, femeile trebuie sa fie astfel supuse, cu cat mai mult trebuie sa faca ele acest lucru in biserica fata de dascali si parinti si de adunarea obsteasca a Bisericii. Lor nu li se pennite in biserica, nici macar sa intrebe ceva. Sfantul Ioan motiveaza aceasta atitudine a Sfantului Pavel fata de femei, spunand: ..Fiindca sexul femeiesc este oarecum vorbaret, de aceea Apostolul margineste pe femeie din toate partile'”, si in alt loc el adauga, aratand si un alt avantaj al acestei ordini: „Apostolul le-a pus ca dascali pe barbatii lor, folosind prin aceasta amandoua partile (adica si pe femei, si pe barbati), caci si pe acelea le-a facut mai cumpatate, si pe acestia mai interesati de cele ce se petrec in biserica, ca unii care vor incredinta femeilor lor, cu toata exactitatea, ceea ce au auzit”.

Apostolul, pentru a convinge, dupa cum sesizeaza Sfantul Ioan, foloseste atat Legea, cat si „rationamentul obstesc” si „obisnuinta”, caci spune: „este rusinos ca femeile sa vorbeasca in biserica” (1 Cor 14, 35).

Dar si in aceasta privinta, ca si in problema intaietatii sotului in fata sotiei sale, desi Apostolul invoca Legea si obiceiul, Sfantul Ioan observa si necesitatea abaterii, uneori, intr-o anumita masura, de la aceasta regula; si anume, nu de la amvon, nu in biserica, ci in convorbirile particulare folositoare, cand femeia poate sa invete chiar pe barbati, asa cum a facut Priscila, care l-a catehizat pe Apollo”. Si in alt caz, femeia poate sa-si invete propriul barbat. atunci cand sotul este necredincios, sau cand ea este mai inteleapta decat el. In acesie cazuri, nimeni n-o opreste pe femeie sa invete si sa indrepte pe barbati”.

Sfantul Ioan Gura de Aur nu tolereaza insa vorba fara rost, si inca in biserica, mustrand cu asprime orice neoranduiala. Erau femei care desi veneau la biserica, dupa porunca Apostolului, cu capul acoperit, vorbeau sau, mai mult decat atat, radeau in sfantul locas. El spune indignat: „Acoperi capul si razi, o! femeie, stand in biserica? Ai intrat spre a-ti marturisi pacatele, spre a cadea inaintea lui Dumnezeu, spre a te ruga Lui pentru cele ce ai pacatuit, si faci aceasta razand? […] Nu este rau rasul in sine, ci este rau cand e fara masura si fara timp”. Si in alt loc el zice: „Mare este vuietul, mare e tulburarea si multa vorba se face in biserica de catre femei, ceea ce nicaieri nu se petrece. Ar putea cineva vedea aici pe toate femeile vorbind, cum nu se intampla nici in piata, nici la bai: ca si cum ar fi venit aici ca sa poata vorbi mai linistite, asa se indeletnicesc si se intrec toate cu vorba despre lucruri de nimic. De aceea totul a ajuns anapoda”.

Tinuta femeii in societate

Sfantul Ioan Gura de Aur pune inaintea ascultatorilor si cititorilor sai o multime de exemple pozitive cu privire la virtutile femeilor crestine, evidentiind curajul si daruirea lor pentru bunul mers, nu numai al familiei, al Bisericii, ci si al societatii in care traiesc.

Vorbind despre o crestina, cu numele Maria, evocata de Sfantul Apostol Pavel el spune: „Iarasi se incununeaza o femeie si este laudata, iar noi barbatii am ramas rusinati, sau mai bine zis, nu rusinati ci chiar ne laudam, chiar ne falim cu aceasta. Ne falim, zic, pentru ca astfel sunt femeile noastre; ne rusinam insa, fiindca noi barbatii am ramas atat de mult in urma lor.” In alta parte, deasemenea, el deplange starea in care au ajuns barbatii, spre

deosebire de cei din vremea Mantuitorului Iisus Hristos si a Sfintilor Apostoli. Spre deosebire de acel timp, cand desi s-au remarcat unele femei, ele erau intrecute totusi de barbati in luptele duhovnicesti, in vremea Sfantului Ioan lucrurile stateau cu totul dimpotriva. El spune: „Cata rusine! Noi, ca barbati, suntem, dupa ordinea stabilita de Dumnezeu, cap al femeii, si suntem biruiti de dansa? Suntem biruiti de corp? Am fost randuiti de Dumnezeu sa avem intaietate fata de femei, insa nu numai in privinta trupului ci si in cea a sufletului; adica sa fim premergatorii lor si in virtuti, sa fim, intr-un cuvant, exemple bune de imitat pentru ele. Cel ce stapaneste este dator mai ales in aceasta sa stapaneasca, sa biruiasca cu fapta cea buna pe cei stapaniti, iar daca cumva este biruit, atunci el nu mai este stapan.”

Sfantul Ioan arata ca insusi Dumnezeu a pretuit si a cinstit femeia, nevrand ca aceasta sa se simta respinsa si nebagata in seama; ea a fost de fata la cele mai importante momente din istoria omenirii. El spune: „De aceea S-a aratat femeiior intai (dupa inviere), fiindca sexul acesta era cel mai de jos si mai nebagat in seama; de aceea si la nastere ca si la invierea Lui, femeia cea dintai a simtit bucurie pentru aceasta”.

De asemenea, Sfantul Ioan lauda pe femei, facand o comparatie intre acestea si barbati si aratand ca in multe defecte si pacate barbatii nu sunt mai buni decat femeile, insa in multe virtuti ele ii depasesc pe barbati. El spune: „De ce vorbesti cuvinte proaste? Femeia nu ar scoate din gura nici un cuvant cu atata usurinta”. In continuare el evoca seriozitatea, caldura, evlavia si dragostea lor pentru Hristos.

Parintele Constantin Mihoc

sursa: crestinortodox.ro