Floriile în comunitate – 5 aprilie 2015

Duminica Floriilor e copleşitoare prin acest amestec de strigăte: „Osana” şi „Răstigneşte-L!”. Suntem într-o zi a bucuriei sau într-una a suferinţei? Lumea este entuziasmată de apropierea lui Iisus de Ierusalim, însă doar El cunoaşte adevărul acestei apropieri. În mijlocul aclamaţiilor mulţimii, a entuziasmului ucenicilor care, prin cuvintele profeţilor, Îl proclamă Mesia, doar El, Hristos, cunoaşte până în profunzime rostul prezenţei şi al misiunii Sale la Ierusalim.

Uneori, aşa cum S-a apropiat de Ierusalim, se apropie şi de inima noastră. El cunoaşte inima noastră şi vede deja nestatornicia noastră. Şi totuşi se apropie de noi aşa cum S-a apropiat şi de cetatea pătimirii Sale. Intră în inima noastră, deşi ştie câte dureri Îi vom produce prin păcatele noastre. Cât de covârşitoare devine tristeţea Sa în contrastul dintre noi şi El: El a ascultat de Tatăl şi I s-a supus până la moarte pe cruce. Asta în timp ce noi ne împotrivim zilnic glasului Său, preferând comoditatea rătăcirilor noastre.

Gândul apropierii lui Hristos de noi, în pofida nimicniciei şi a păcatelor noastre, ar trebui să ne copleşească. Suntem atât de diferiţi. El este omul în care nu s-a găsit niciun rău. El este Cel care întotdeauna S-a gândit la ceilalţi, la suferinţele lor şi i-a mângâiat. Este Cel umil şi ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce. El este „omul”, omul-Dumnezeu. Oare putem rămâne indiferenţi în faţa acestei apropieri?

Toţi spunem: dacă aş fi trăit pe vremea lui Iisus, eu I-aş fi luat apărarea, nu aş fi strigat „Răstigneşte-L!”. Oare chiar aşa să fie? Oare nu şi astăzi Hristos este alungat, batjocorit, răstignit? Cine se ridică să-L apere? Oare chiar avem de gând să fim altfel decât mulţimile de la Ierusalim în această săptămână a pătimirii?

Domnul intră în suferinţă. Cine Îi aduce mângâiere? Domnul este judecat. Cine Îi i-a apărarea? Domnul este uitat. Cine vrea să vorbească despre El? Să fim noi cei care stăm aproape de Hristos în aceste zile. Să vorbim oamenilor despre centrul credinţei noastre, despre Hristos mort și înviat. Dacă noi vom tăcea, dacă nu vom da glas credinţei noastre, vor striga pietrele în locul nostru.

Astăzi am de ales: pot striga „Osana” sau „Răstigneşte-L!”. Gândurile, cuvintele şi faptele mele ce strigă? De partea cui sunt în acest timp al suferinţelor lui Hristos? Iisus în suferinţă are nevoie de mine.