5 mai – Sf. Efrem cel Nou
Sfântul Mucenic şi Tămăduitor Efrem s-a născut la 14 septembrie 1384. A rămas orfan de tată încă de când era mic şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mamă s-a îngrijit de creşterea lui şi a celorlalţi şase fraţi ai săi. La vârsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a călăuzit paşii spre mănăstirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci înfloritoare – de pe Colina Neprihăniţilor din Attica. Acolo, cu mare râvnă a luat pe umerii săi nepreţuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desăvârşirii moartea sa cea înfricoşătoare şi slăvită întru mucenicie. O dorire sfântă şi iubirea de Dumnezeu aprindeau tânăra lui inimă şi el se supunea de bunăvoie fericitei ascultări a lui Hristos. Prin vieţuirea sa călugărească a devenit asemenea îngerilor, făcându-se ucenic al marilor părinţi ai pustiei şi urmând vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevoinţe.
Sfântul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o râvnă dumnezeiască, lepădând toată frumuseţea cea trecătoare a acestei lumi. S-a făcut pildă de vieţuire prin minunata lui purtare şi prin răbdarea suferinţelor îndurate pe Colina Neprihăniţilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin ostenelile sale întru aspra nevoinţă şi-a curăţit sufletul şi trupul de patimile cele stricătoare de suflet şi s-a făcut vrednic de a fi locaş al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost învrednicit de primirea marelui, tainicului şi sfântului dar al preoţiei şi de chemarea sfântă de a sluji Domnului la Sfântul Altar, precum un înger, cu frică de Dumnezeu şi cu mare străpungere de inimă.
La 14 septembrie 1425, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, a fost luat în robie şi aşa a început mucenicia lui; aceasta s-a sfârşit la 5 mai 1426, într-o zi de marţi, pe la orele 9 dimineaţa. Sfântul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugându-se şi aflându-se în mijlocul unor cazne atât de îngrozitoare – căci fusese spânzurat într-un copac ce încă mai există, cu capul în jos, cu picioarele şi capul pironite, iar la sfârşit străpungându-i-se trupul martirizat şi acoperit de răni cu un lemn înroşit -, viteazul atlet al lui Hristos îşi dădu sfântul suflet în mâinile Stăpânului său, de la Care primi cununa de mucenic şi darul facerii de minuni. După mai bine de 500 de ani, a plăcut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – să dezvăluie prin mulţime de arătări şi alte întâmplări minunate tot ceea ce cunoaştem astăzi.
Acestea toate au fost întărite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moaştelor pline de har ale Sfântului Mucenic, moaşte care nu numai că răspândesc o bună mireasmă dumnezeiască şi cerească, ci sunt, de asemenea, şi izvor de tămăduire pentru cei ce li se închină cu credinţă şi care cer ajutorul sfântului, întotdeauna grabnic ajutător.
Sfântul Mucenic şi Tămăduitor Efrem este prăznuit de două ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflării sfintelor şi nepreţuitelor sale moaşte, şi pe 5 mai, ziua săvârşirii sale întru mucenicie.
