ÎNDEMN – Demostene Andronescu
Durerea rupe hălci din tine?
N-o alunga, sporeşte-o-n sânge,
În chinga ei te strânge bine
Şi plângi, dacă îţi vine-a plânge.
Iar lacrimile nu le şterge,
Ci fă-ţi din ele nestemate
Şi-nvaţă aur de culege
Din rănile-ţi însângerate.
Deschide-ţi sufletul furtunii,
Să-l răscolească ca pe-un iaz,
Şi lasă tunetul să-l tune,
Că doar aşa-l vei ţine treaz.
Nu alunga tristeţea blândă,
Ci las-o-n el să se adape,
Şi creşte-o mare, de-i plăpândă,
Cu apa vie de sub pleoape.
Iar suferinţelor fii frate,
Nu le-alunga, nu sunt un rău,
Sunt punte spre eternitate
Şi se sfârşesc în Dumnezeu.
