9 octombrie – Sfinții Andronic și Athanasía
Sfinții Andronic și Athanasía erau de loc din faimosul oraș al Antiohiei. Andronic se ocupa cu comerțul cu argint. Lucrurile mergeau bine și, ajutat de Athanasía, a dobândit o avere considerabilă. Acest lucru, însă, nu le-a înstrăinat caracterele, nici nu a fost o piedică pusă faptelor de milostenie. Din cinstita lor căsătorie au dobândit doi copii, un băiat și o fată, dar care, ajungând la vârsta de doisprezece ani au murit, aproape unul după altul. Andronic, ca și dreptul Iov, a îndurat doliul cu răbdare și durere. Pentru o lungă perioadă de timp, Athanasía a fost de nemângâiat. A avut grijă, însă, Bunul Dumnezeu, Domnul vieții și al morții, să o mângâie și să îi schimbe tristețea în bucurie și slăvire față de El. Astfel că, în timp ce se afla la mormântul copiilor lor, aflat în curtea Bisericii Sfântului Mucenic Iulian, și plângea cu jale, a fost anunțată chiar de către Sfântul Mucenic că, în ziua Judecății, copiii ei vor cere de la Dumnezeu să ia bunătățile cele cerești, deoarece au fost lipsiți de ele pe pământ. Astfel, mama și-a liniștit sufletul și, sfătuindu-se cu soțul ei, au plecat împreună în pelerinaj la Locurile Sfinte, după ce mai întâi și-au împărțit avuția celor mai săraci oameni din oraș.
Ajunși în Țara Sfântă, s-au închinat la locurile binecuvântate de cinstitele picioare ale Hristosului nostru și, ca și cum ceva i-ar fi tras într-acolo, s-au îndreptat spre Egipt, căutând să se întâlnească cu Bătrânul Egumen Daniil, renumit pentru virtutea sa. Odată ce l-au întâlnit, acesta, văzând dorirea lor spre o viață duhovnicească mai înaltă, l-a ținut lângă el pe Andronic și l-a îmbrăcat în haina monahală și îngerească, iar pe Athanasía a trimis-o la o mănăstire de maici din Tavennísi.
După doisprezece ani de ascultare, Andronic a cerut binecuvântarea de la Egumen de a merge din nou să se închine la Locurile Sfinte, binecuvântare pe care acela i-a dat-o cu mare bucurie. Pe drumul spre Egipt s-a așezat sub un copac pentru a se odihni. Prin voia lui Dumnezeu, a întâlnit-o acolo pe Athanasía, dar fără să știe: înaintea ochilor a văzut un monah palid de asceză, Atanasie după cum i-a spus că se numea, și care întru nimic nu îi amintea de soția lui. Athanasía, însă, din prima clipă și-a dat seama că e soțul ei, dar nu i-a dezvăluit acest lucru. După ce cei doi călugări s-au îmbrățișat unul pe altul, au continuat împreună drumul spre Ierusalim.
Întorcându-se din pelerinaj, cu binecuvântarea Egumenului Daniil, au rămas împreună în aceeași chilie la schit. Într-o zi, monahul Atanasie s-a îmbolnăvit și, primind vizita Egumenului, i-a dezvăluit taina și a lăsat câteva rânduri scrijelite pe o bucată de cărămidă pentru Andronic, iar după puțină vreme și-a dat sufletul Domnului. Andronic, în timp ce rânduia cum se cuvine trupul adormitei, a priceput că era de parte femeiască. În același timp, Egumenul Daniil i-a arătat și cele scrise pe cărămidă. Andronic a început a plânge: suspinele lui erau și de tristețe, și de bucurie, în același timp, pentru că Athanasía plecase de pe această lume pentru a lua coroana neveștejită a Împărăției Cerești, fiindcă biruise trupul, sentimentele omenești și cele de preț ale veacului acestuia. La puțină vreme a urmat-o și Andronic în călătoria spre veșnicie.
