„Apa misterioasă”
O femeie veni odată la un om cu viaţă sfântă. Se plângea de bărbatul ei: „Este aşa de ursuz şi arţăgos, că nu mai pot să-l suport”. Cerea omului nostru sfânt să-i dea un mijloc prin care pacea să se reîntoarcă în familie.
„Mergi la mănăstirea noastră, spuse sfântul, şi spune-i fratelui de la poartă să-ţi dea apă din fântâna mănăstirii. Când vine bărbatul tău acasă, să iei o înghiţitură din această apă. S-o păstrezi cu grijă în gură şi apoi vei vedea minunea.
Femeia făcu tot ce i se spusese. Când bărbatul veni seara acasă, imediat se vedea că era rău dispus şi nerăbdător. Numaidecât, femeia luă în gură o înghiţitură din apa misterioasă şi se străduia să n-o piardă.
Într-adevăr, curând, bărbatul încetă. Astfel furtuna din acea seară trecu repede.
Încă o dată luă femeia acel medicament minunat şi din nou se lăsă cu acelaşi succes. Din acel moment bărbatul era altul, era transformat. Îi vorbea din nou frumos şi o lăuda pentru bunătatea şi răbdarea ei.
Fericită din cale-afară pentru schimbarea soţului ei, femeia merse în grabă la înţelept şi-i povesti despre succesul cu apa minunată.
„Nu apa din fântâna mănăstirii, spuse sfântul, a făcut minunea, ci tăcerea ta.”
