Smerenia omului lui Dumnezeu

Un anume om cu viaţă sfântă era un călugăr foarte modest şi umbla adesea cu haine vechi, aproape zdrenţe. Tot ce căpăta din cerşit dădea altora, care erau mai săraci ca el.

La un moment dat, datorită virtuţilor sale, a fost ales episcop. Când s-a dus ca să ia în primire postul de episcop din reşedinţa episcopală, portarul, crezând că este un cerşetor, l-a luat de guler şi l-a aruncat afară, în stradă printre ceilalţi cerşetori. Cei care îl însoţeau, i-au sărit imediat în ajutor.

Când portarul şi-a dat seama că cel îmbrăcat în zdrenţe, şi pe care el l-a alungat, este episcopul, a fugit de frică sau de ruşine. Dar episcopul l-a oprit şi i-a zis:

– Tu cred că eşti singurul care mă cunoşti şi ştii cât preţuiesc. Cu siguranţă, ceilalţi nu mă cunosc şi de aceea mă silesc să intru în acest palat…