17 aprilie 2016 – Duminica a cincea din Postul Mare în enorie

La rugămintea mai multor credincioşi am repetat astăzi cateheza despre pregătirea darurilor de pâine şi vin pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, moment cunoscut în rânduiala liturgică sub denumirea de Proscomidie.

Cea mai importantă slujbă a Bisericii este Sfânta Liturghie, slujba în care Hristos Însuşi vine, în puterea Duhului Sfânt, în mijlocul nostru pentru a ni se dărui în Sfânta Împărtăşanie şi pentru a ne uni în Trupul Său, Biserica, facându-ne părtaşi Împărăţiei lui Dumnezeu.

Hristos este prezent în slujbă tot atât de real pe cât a fost acum 2000 de ani când a trăit pe pamânt. Această prezenţă îşi atinge punctul culminant în prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Dar în Sfânta Liturghie Hristos este prezent în mod real nu numai în jertfa euharistică, ci în multe moduri: în cuvintele Sfintei Scripturi citite în Biserică, în cuvântul de propovăduire al preotului, în rugăciunile rostite de preot, în cântările credincioşilor.

Sfânta Liturghie nu este doar o anamneză a faptelor mântuitoare ale lui Hristos, ci şi o lucrare actuală a Lui pentru că El este adevăratul ei Săvârşitor. La Liturghie Hristos este în acelaşi timp preot, jertfa şi altar, dar şi primitor al jertfei, după cum mărturiseşte rugăciunea din timpul cântării heruvimice: „Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi”.

Primul act prin care se împlineşte participarea fiecărui creştin la Sfânta Liturghie este aducerea darurilor de pâine şi vin la altar.

Pâinea şi vinul au o semnificatţe adâncă. Ele sunt alimente esenţiale, proprii omului. Sunt proprii omului deoarece nu sunt luate ca atare din natură, ci obţinerea lor necesită un efort special de prelucrare. Sunt alimente esenţiale pentru că ne întreţin şi ne bucură viaţa biologică şi, de aceea, ca imagine a întregii hrane, ne simbolizează viaţa.

Pâinea si vinul sunt şi un simbol al unirii credincioşilor în Biserică. Sfânta Liturghie este slujba în care credinciosii se afirmă ca persoane unite în Biserică. Atât pâinea, cât şi vinul, fiind rezultatul unirii boabelor de grâu măcinate, respectiv al boabelor de struguri stoarse, sunt un simbol al unirii credincioşilor în Biserică. Acest aspect este scos în evidenţă de rugăciunea euharistică cuprinsă într-una din primele scrieri creştine, Didahia celor 12 Apostoli: „După cum această pâine frântă era împrăştiată pe munţi şi fiind adunată a ajuns una, tot aşa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii în Împărăţia Ta”.

Sfântul Ioan Gură de Aur comentează în acelaşi sens: „După cum pâinea, deşi alcătuită din multe boabe, este, totuşi, astfel unită încât boabele (de grâu) nu apar niciodată, ci, cu toate că sunt ele însele, deosebirea dintre ele nu se vede din cauza unirii lor, tot aşa ne unim şi noi unii cu alţii şi toţi cu Hristos”.

Proscomidia (gr. προσκομιδή, ἡ — proskomidi, i, de la προσκομίζειν — proskomizein = a aduce, a pune înainte, a oferi) este ritualul sau rânduiala introductivă a Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, care constă în pregătirea şi binecuvântarea Cinstitelor Daruri, adică a materiei (pâinea şi vinul) jertfei liturgice.