Neajunsurile puterilor omenești
Părinții Bisericii spun toți într-un glas: cel dintâi lucru pe care trebuie să-l ai în vedere e ca niciodată, în nici un fel, să nu te bizui pe tine. Lupta pe care o vei avea de înfruntat e cruntă, iar puterile omenești cu care ești înzestrat sunt insuficiente pentru a birui. Dacă te vei baza pe ele vei fi copleșit și nu vei mai putea continua să lupți. Numai Dumnezeu îți poate da biruința pe care o râvnești.
Pentru mulți e dificil de a nu se baza pe sine, iar o astfel de decizie pare să fie o piedică de netrecut. Însă acest prag trebuie trecut căci, altfel, se pierde râvna de a merge mai departe. Căci cum poate cineva să primească un sfat ori un ajutor când el crede despre sine că știe totul ori că poate totul? Prin acest perete de autosuficiență nu străbate nicio rază de lumină. „Vai de cei care sunt înțelepți în ochii lor și pricepuți după gândurile lor!” (Isaia 5, 21-22), iar Sfântul Apostol Pavel ne avertizează: „Nu vă socotiți voi înșivă înțelepți” (Romani 12, 16). Împărăția Cerurilor s-a descoperit pruncilor, dar rămâne ascunsă celor înțelepți (Matei 11, 25).
Pentru aceasta trebuie să ne golim de această încredere în noi înșine. Cel mai adesea ea e într-atât de înrădăcinată în noi încât nu mai realizăm că ne stăpânește inima. Chiar egoismul și grija pentru plăcerile noastre sunt cauzele eșecurilor și a suferințelor sufletești și trupești.
Cunoscându-te pe tine însuți vei descoperi cât de stăpânit ești de dorința de a-ți face pe plac, de a-ți satisface în tot felul ego-ul. Libertatea îți este legată cu lanțurile iubirii de sine și astfel ești purtat, precum un sclav, de dimineața până seara: „acum aș bea”, „acum aș ieși”, „acum aș vrea să citesc ziarul” – în acest fel ești mânat fără odihnă de propriile tale pasiuni, iar dacă ceva te împiedică te aprinzi cu mânie, nemulțumit de situație și nerăbdător să îți împlinești voia.
Sondându-ți sufletul vei descoperi toate aceste lucruri. Poate cel mai bine observi acest lucru când cineva te contrazice. Trăim astfel cu toții, precum niște robi. Însă „unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17).
Ce crezi că poți câștiga gravitând în jurul plăcerilor tale? Oare nu ne-a poruncit Mântuitorul de a ne iubi aproapele ca pe noi înșine, iar pe Dumnezeu mai presus de orice? Facem noi acestea? Oare nu suntem noi, mai curând, preocupați în permanență de propria noastră satisfacție?
Fii sigur că nimic sănătos nu poate veni din tine însuți. Și chiar dacă ți se ivește, ca din întâmplare, un gând către aproapele tău fii sigur că acesta nu e de la tine, ci e un dar de la Dătătorul de Viață. La fel și puterea de a împlini în faptă gândul ce ți s-a dat nu e de la tine, ci îți este dată de Sfânta Treime.
Fritjof Tito Colliander
