Proloage, luna noiembrie, ziua 16: Întru această zi, învăţătură a Părintelui nostru Pamvo către ucenicii săi
Ava Pamvo a trimis pe ucenicul său să vânda rucodelia sa. Şi, stând şaisprezece zile în cetate, după cum ne spunea nouă, noaptea dormea în tinda bisericii Sfântului Apostol Marcu. Şi, ascultând slujba bisericii, s-a întors la bătrânul. A învăţat încă şi câteva tropare.
Deci, i-a zis lui bătrânul: “Te văd, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispită ţi s-a întâmplat în cetate?” Răspuns-a fratele: “Cu adevarat avo, în lenevire cheltuim zilele noastre în pustia aceasta, că nici canoane, nici tropare nu cântăm. Mergând în Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cântă şi am fost în întristare multă pentru că nu cântăm şi noi canoane şi tropare”.
I-a zis lui bătrânul: “Amar nouă, fiule, că vin zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Duhul Sfânt şi vor urma cântărilor şi glasurilor; oare, ce umilinţă, care lacrimi se nasc din tropare? Oare atunci când stă cineva în biserică, sau în chilie şi îşi înalţă glasul? Dacă stăm înaintea lui Dumnezeu suntem datori să fim cu multă umilinţă şi nu cu răspândire; că n-au ieşit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu şi să se răspândească şi să cânte cântări cu viers şi să pună glasurile în rânduială cu meşteşug şi să-şi clatine mâinile şi să-şi târască picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu şi cu cutremur, cu lacrimi şi cu suspine, cu glas evlavios şi umilit şi măsurat şi smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune.
Că, iată, îţi zic ţie, fiule, că vor veni zile când creştinii vor strica cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeieştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa.
Şi a zis fratele: “Aşadar, se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să se facă acestea?” Şi a zis bătrânul: “Într-acest fel de vremi, se va răci dragostea la mulţi şi nu va fi puţin necazul, năvăliri ale păgânilor şi porniri ale popoarelor, neastâmpărare a împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni care nu vor ţine seama de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi grabnici la mese, gâlcevitori, leneşi la rugăciune şi râvnitori la clevetiri, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintelor lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: De am fi fost şi noi în zilele lor, ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de la faţa acelor pustnici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind săracului la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Încă şi în popor vor intra necredinţa, desfrânarea, urâciunea, vrajba, zavistia, intărâtărie, furtişagurile şi beţia”.
Şi a zis fratele: “Ce va face, oare, cineva în vremile şi în anii aceia?” Şi a zis bătrânul: “Fiule, cel ce se mântuieşte într-acest fel de zile, îşi mântuieşte sufletul său şi mare se va chema în Împărăţia Cerurilor”.
