Proverbe dispărute

Vorbind azi cu un coleg care mi-a spus că se duce să ia o carte de undeva, i-am răspuns: ”Ai carte, ai parte”. Și mi-am dat seama că nu am mai auzit proverbul acesta de vreo… 20 de ani. De ce? Pentru că s-a schimbat mentalitatea, aproape nimeni nu mai crede că ajută la ceva să ai ”carte”, în general oamenii mizează pe căpătuială, pe rapidă parvenire.

Așa m-am gândit să fac o listă provizorie cu proverbe care nu-și mai găsesc sensul în vremurile noastre.

”Banii nu au miros”. Din cultura mea generală știu că proverbul e antic, ne-a rămas de la împăratul Vespasian, cel care a făcut toalete publice (vespasiene), cu taxă. De aici vorba lui de duh s-a extins și e valabilă pentru orice situație ilicită, când banii au o proveniență nu prea curată. De ce nu se mai folosește azi? Este mult prea subînțelesă, cui i-ar mai fi de folos? La fel ca ”banul e ochiul dracului”.

”Bine faci, bine găsești”. Aud tot mai des: ”Am făcut bine și mi s-a întors rău”. Greu de crezut, ba chiar imposibil. Asta spun oamenii mult prea conștienți de binele pe care îl fac, atât de conștienți, încât îl anulează. Din acest motiv nu se mai folosește nici proverbul ”Fă binele și dă-l la râu”, adică uită-l, nu ține cont de el. Oamenii se fălesc cu binele făcut și așteaptă un răspuns pe măsură.

”Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou” ar fi acum ”Cine fură azi un ou e fraier că nu a furat direct boul”.

”Lăcomia pierde omenia”. Ați mai auzit proverbul acesta? Eu nu. Toată lumea vrea să aibă mult, muult! Nu contează ce, dar mult să fie. Cantitatea e criteriul esențial.

”Cine nu are bătrâni, să-și cumpere” sau ”Tinerii, înaintea bătrânilor, să aibă urechi, nu gură”. Nimeni nu mai vrea să  ”cumpere” bătrâni, ci ar prefera să-i vândă, dacă se poate pe un preț bun.

”Meseria e brățară de aur”. Ce meserie? Să fim domni! De asta a dispărut și proverbul ”Prostia și domnia au prețul lor” sau ”A fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare”.

Se mai poartă și… prostia, de asta au dispărut proverbele care îi vizau pe proști, ca de ex.: ”Prostul nu-i prost destul dacă nu e și fudul”, ”Prost să fii, noroc să ai”, ”Prostul nu se lasă până nu spune tot ce știe”. Bârfa e motorul esențial al societății!

Nimeni nu mai crede că ”Răzbunarea e arma prostului”. Deși creștini, aplicăm cu strășnicie legea talionului: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Prieteniile cele mai sincere se strică brusc din cauza unei greșeli, deseori minore, în timp ce persoana supărată se crede perfectă și îndreptățită să se răzbune. Nimeni nu uită și nu iartă.

Există și proverbe al căror sens a fost inversat, cum ar fi: ”Nu haina îl face pe om, omul face haina”. Să ne mirăm că în zilele noastre a devenit ”Haina face pe om”?!!

Unele proverbe, deși expresive, nu mai sunt corecte politic! Nu mai avem voie să spunem ”S-a înecat ca țiganul la mal” sau ”E învățat ca țiganul cu scânteia”.

Lista ar putea continua, dar deocamdată am vrut doar să sugerez niște idei. Și să vă urez de bine! ”Vorba dulce mult aduce”, nu-i așa?

Carmelia Leonte