Trei reuşite pe care le-a dobândit satana

Satana, acest „meșterică” al zilelor noastre, a reușit prin tertipurile lui, prin filosofările lui să „aburească” înțelesul autentic al trăirii creștine și astfel să repurteze câteva victorii notabile asupra nevoitorilor. Părintele Emilianos Simonopetritul concluzionează asupra unor aspecte deosebit de grave care au afectat viața monahală şi prin extindere chiar și viața creștinului de rând câtă vreme mânăstirile sunt modelul demn de urmat. În articolul de mai jos avem doar constatarea, aceasta fiind primul pas în lucrarea de îndreptare a lucrurilor. În articolele ce vor urma vom spicui și vom aduce la cunoștință si soluțiile pentru rezolvarea lor. Iată care sunt cele:

Citirea legii Domnului și a lucrărilor Părinților a lipsit aproape cu totul în ultima vreme din viața monahală (și chiar în viața de familie). Cred că asta-i una dintre cele foarte mari reușite pe care le-a dobândit satana împotriva monahilor (și a tuturor creștinilor în general).

Întâi, a reușit să schimbe duhul ascetic, să-l transforme într-un activism, într-un„trebuie”, în timp ce scopul monahului (al creștinului) este îndumnezeirea lui. Și astfel, conținutul monahismului din teologic și ontologic, din împărtășire de lucrarea și harul dumnezeiesc, a ajuns o treabă, o lucrare, un canon. Dar canonul ăsta schimbă duhovnicia omului și, ce e mai rău, îi dă impresia că și-a împlinit obligația.

„Îmi fac canonul de monah? în regulă, zice, sunt monah.”

Sau: „Îmi împlinesc ceea ce-mi impune Biserica, Schima mea mică sau mare, rasoforeala mea? Atunci, nu numai că nu-mi lipsește nimic, ba încă îmi și datorează Dumnezeu răsplată pentru dreptatea mea, iar Maica Domnului – potrivit tradiției aghiorite – mântuirea mea, fiindcă mi-a făgăduit că mă va mântui. Iar dacă, să zicem, că mai fac și câte un păcat, nu se năruie lumea, tot o să mă mântuiesc”.

Această concepție, acest duh contemporan este o netrebnicire a vieții monahale, o ispravă a satanei.

O a doua ispravă a satanei este dispariția Sfintei Împărtășanii, a primirii lui Dumnezeu prin taina Sfintei Euharistii. Ceea ce este, să zicem așa, „pita” omului, hrana zilnică a omului, leacul pentru păcat, pentru boală, pentru lene, pentru patimi, pentru vină, l-am transformat în zilele noastre în cel mai pompos lucru.

În cazul acesta Taina, în cele din urmă, rămâne nelucrătoare, devine o faptă solemnă la care mergem numai ca să luăm parte. Această Dumnezeiască Euharistie nu aduce absolut nici un rod, ci numai ne amintește ce făceau cei mai vechi.

A treia ispravă a satanei este desființarea primirii lui Hristos ca și Cuvânt prin lucrarea tainică.

Adică, dracul a reușit să desființeze primirea neîncetată a Sfântului Duh, care se face în mod evident prin învățătură  și prin studiu.

Din păcate astăzi la Sfântul Munte (și nu numai), dar și mai departe prin mănăstirile noastre, nu mai există nici învățătură, nici studiu.

Cine mai citește Sfânta Scriptură? Cine mai citește din Părinți?

Citirea Sfintei Scripturi se limitează numai la profeții, la Faptele apostolilor, la Epistole sau la Evangheliile care se citesc la slujbele din biserică, iar citirea lucrărilor patristice se limitează la citirile corespunzătoare de la trapeză sau din biserică. Dar în realitate, chiar și citirea de la trapeză este o alterare a duhului monahal, pentru că a fost introdusă din motive ascetice sau de păstrare a liniștii în timpul mesei monahilor, și nu ca ei să prindă cu mintea înțelesuri.

Noi le-am restrâns pe toate în biserică și în trapeză, iar studiul a dispărut.

Așa că monahul nu mai are nevoie nici de lampă în chilie, fiindcă ziua hămălește și seara, după oboseala zilei, merge să doarmă. Se poate ca cel mai mult să-și facă metaniile, care n-au nevoie de lumină, după Pavecerniță și până s-adoarmă, sau dimineața, înainte sau după slujbă.

Aceste trei mari victorii ale vicleanului fac astăzi monahismul incapabil și fără vlagă, dar constituie niște imagini palide ale slavei lui de odinioară.

Tâlcuire la viața Cuviosului Nil Calavritul – Arhm. Emilianos Simonopetritul – Editura Sf. Nectarie – 2010

Cristian STAVRIU, Trei reuşite pe care le-a dobândit satana