6 ianuarie 2018 – Botezul Domnului în parohie; „Astăzi Stăpânul merge la Botez, ca să ridice firea omenească la înălţime…Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele şi s-au temut. Însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt. Dă tuturor celor ce se vor atinge de dânsa şi se vor stropi şi o vor gusta: sfinţire, sănătate, curăţire şi binecuvântare!”
Sărbătoarea Botezului Domnului este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Ea are o semnificație deosebită pentru viața creștină, deoarece nimeni nu poate deveni creștin fără botez. Hristos nu avea nevoie să fie botezat de către Ioan, pentru că era fără de păcat, dar întrucât a luat asupra Sa condiția umană, adică a intrat în lumea marcată de păcat și moarte, El Se botează pentru mântuirea oamenilor, pentru a arăta fiecărui om că are nevoie de curățire și de schimbare. Această schimbare sau înnoire înseamnă că omul cel vechi al păcatului neascultării de Dumnezeu trebuie să moară, ca să se nască omul cel nou care trăiește veșnic în comuniune de ascultare și iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Credincioşii Parohiei “Sfântul Nectarie Taumaturgul” din Coslada s-au reunit la început de an în rugăciune în biserică la Praznicul Bobotezei, participând la Sfânta Liturghie şi la Slujba sfințirii celei mari a apei, fiecare primind în dar agheasmă spre “sfinţire, sănătate, curăţire şi binecuvântare.”
În cuvântul adresat celor prezenţi, părintele paroh a menţionat: Astăzi, alături de Botezul Domnului, ne amintim de locul şi timpul în care am început să facem parte fiecare dintre noi din familia lui Dumnezeu prin baia Botezului. Toţi am fost botezaţi când eram mici. În grija lor de a da copiilor tot ce aveau mai bun, părinţii noştri au considerat că este potrivit să ne împărtăşească aceeaşi credinţă şi acelaşi dar de care s-au bucurat ei de la începutul vieţii. Recunoştinţa cea mai mare faţă de ei stă în sârguinţa de a reaprinde în noi darul primit atunci în sufletele noastre.
Totodată, părintele paroh a făcut cunoscut credincioşilor faptul că anul 2018 a fost proclamat în Patriarhia Română ca An omagial al unității de credință și de neam și An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, şi a făcut un îndemn la solidaritate, la împreună lucrare, astfel încât prin efortul comun să putem ţine uşa bisericii parohiale deschisă şi flacăra candelei aprinsă. Enoriaş este cel care are sentimentul apartenenţei la comunitatea parohială şi care prin tot ceea ce face are în vedere şi bunul mers al parohiei. Idealul este ca toţi membrii comunităţii să-şi formeze şi să-şi însuşească o conştiinţă vie şi puternică de enoriaşi, să nu se izoleze de viaţa parohiei sau să absenteze de la ea. Conştiinţa aceasta se dezvoltă prin cultivarea permanentă a dragostei faţă de slujbe, prin respectul faţă de biserică şi faţă de cel rânduit de episcopul locului să le slujească.
Prezbitera Gina Cimpoca
