Teoria genului (gender) și pericolele sale
1. Context cultural
Teoria genului face parte din paleta largă a curentelor culturale și ideologice recente (deconstructivismul etc.), care marchează schimbările radicale din lumea de astăzi. Asemenea teorii se infiltrează viclean în mentalități, educație, cunoaștere, pornind de la nivelul individului, până la mase largi de oameni. Schimbările lor pot fi asemănate cu marile revoluții sociale sau războaie din prima parte a secolului al XX-lea.
Ele nu se mai impun prin violență fizică, ci prin insinuare, prin intermediul unor principii aparent defensive, precum cel al toleranței sociale. Mentalități prin natura lor marginale sunt apoi globalizate și impuse culturii de masă.
Aceste ideologii se apropie de noile mentalități centrate pe plăcere (hedonism modern), ce se nasc din schimbarea vieții prin condițiile de muncă, prin deschiderea granițelor, prin promisiunile de confort sau orientarea către un consumism exacerbat.
Invocarea toleranței, ca principiu larg, generos, are drept consecință dărâmarea vechilor ierarhii de valori și acceptarea „noilor valori” din categoria noutăților științifice (sociologice, de exemplu) sau culturale.
Toate aceste teorii au un accent pronunțat anti-tradiție și, de fapt, impun vechi utopii sociale, dar sub altă formă. Noile drepturi, arbitrare, abstracte nu au nici o legătură cu stabilitatea lumii omului sau cu binele comun. Ele vin pe fundalul unor mișcări pur culturale, cum ar fi deconstructivismul, teoriile antropologice, care pun în centrul lor omul artificial, așa-numit „cultural” sau „social”.
2. Ideologii
Teoria genului face parte din gama largă de ideologii perene, anti-tradiție și egalitariste, reînviate în formule noi. O mare parte dintre acestea ascund sub pulpană curentele feministe cele mai actuale, cum ar fi egalitarismul și diferențialismul. Acestea două, promovate la începutul secolului XX, au drept scop obținerea egalităților în drepturi ale unor așa-zise minorități sociale. Colateral teoriei genului, dar din același trunchi, a crescut și ideologia „politically correct”, care domină viața politică și socială a SUA din ultima vreme. Egalitarismul, în viziune feministă, pornște de la copierea modelului bărbatului de către femei, pentru a contracara dominația acestuia. Diferențialismul ideologic insistă asupra diferenței dintre femei și bărbați, pentru a scoate în evidență feminitatea ca trăsătură vulnerabilă. Există în cadrul feminismului extremist și teorii care vor să distrugă heterosexualitatea, urmărind să înlăture conceptul de femeie. Acesta urmează a fi regândit în contextul noilor organizări sociale, bazată pe identitatea culturală a omului și nu pe cea biologică.
3. Ce este teoria genului?
Ideologiile care au odrăslit din teoria genului au ajuns actualmente să fie foarte radicale și puternice. Nu există argumente științifice care să stea la baza lor. Teoria genului a apărut într-o formă incipientă în anii ´60 ai secolului trecut, ca o consecință a modelor și construcțiilor culturale și sociologice. Ca teorie de bază, pornește de la diminuarea înțelegerii sexului din punct de vedere biologic și promovarea în locul lui a genului (de la gender, engl.), ca principiu de diferențiere socială. Schimbarea este motivată de ideea dominației masculine și de cea a alienării femeilor, aflate în defensivă. O astfel de delimitare a oamenilor în societate, potrivit acestor noi ideologi, ar elimina discriminarea pe motiv de „orientare sexuală” sau de „identitate de gen”.
Sexul biologic, după cum se știe, trimite direct, rațional, științific, la structura corpului uman. Iar acest concept nou, „sexul social”, propus de teoria genului, s-ar baza pe o multitudine de calități psihosociale, de comportamente și relații, formate sub influența noilor mentalități și a culturii recente de masă. În această viziune, omul are libertatea de-a renunța sexul lui biologic și de a-și alege un „sex/gen social”.
4. Feminism și homosexualitate
Între beneficiarii teoriei genului, la loc de frunte se află ideologiile feminismului extremist și homosexualității. În diferite etape ale sale, feminismul a practicat o revoltă radicală, cerând schimbarea societății. Teoria genului constituie o nouă cale prin care feminismul încearcă să-și pună în aplicare ideologiile, acum într-un mod insinuant, fără violență fizică. În felul acesta, feminismul a devenit o componentă a unor curente culturale, sociale sau politice foarte active azi. Există forme de feminism radical, care, beneficiind de principiul toleranței, își cer drepturile de a fi în centrul societății. Radicalismul acestui feminism vizează tocmai distrugerea marilor repere și instituții ale societății, printre care familia.
5. Consecințele teoriei genului
a. Reeducarea maselor
Această teorie se află la baza transformării lumii fără mari conflicte. Principiul larg de „societate tolerantă” ascunde în spate și promovarea ideii de homosexualitate, a feminismului, a schimbării familiei ș.a. Toate îndoctrinările noi au loc prin reeducarea maselor. Astfel, paradele gay sunt promovate de media ca festivaluri „pentru diversitate”, se promovează „nunțile” homosexuale, se desfășoară evenimente la care sunt atrase nume sonore din showbiz. În cadrul acestor mijloace de reeducare a maselor sunt incluse filme, premiate și tot mai numeroase, despre homosexualitate. Ca și în propaganda ateistă, rămâne obligatorie anunțarea „valorilor noi”, constructe artificiale. Aici intră și descrierea pe larg a schimbărilor care au loc în aria conceptului de „orientare sexuală”. Prin cultura de masă, de divertisment, se încearcă înlăturarea normelor universale ale drepturilor internaționale. Aceste jocuri ideologice viclene sunt conduse de mari organizații neguvernamentale, care iau ca părtași, de cele mai multe ori, partide sau chiar instituții ale statului.
c. Distrugerea familiei
Tăvălugul pornit de această teorie vizează în primul rând deconstrucția familiei și a rolului ei social. O familie nu mai este compusă dintr-un bărbat și o femeie, în accepțiune biologică, membrii ei putând opta pentru un „sex social”, adică cultural. Este deconstruită, în felul acesta chiar identitatea sexuală a individului. În numele unei așa-numite libertăți, sunt înlăturate, mergând peste efectele ei evident păgubitoare, toate argumentele ce țin de tradiție, natură și biologie. Conform teoriilor feministe extremiste, femeia, ca să nu fie oprimată, ar trebui să nu mai existe ca „sex”[1]. Ca urmare se deschide calea pentru destrămarea familiei, pentru impunerea căsătoriilor homosexuale și poligame. În același timp, este influențată dezvoltarea tehnicilor de reproducere artificială: mamă-surogat, uter artificial sau procrearea asistată medical.
c. Deformarea educației copiilor și conflictul cu autoritatea parentală
Copiii, ca o consecință a prezenței acestei teorii în cultura de masă, în ideologiile la modă, insinuate în legislație, primesc o educație ce contravine dorinței și valorilor părinților lor. Și prin mijloacele de informare în masă, copiilor le este insuflată ideea existenței unor drepturi arbitrare, cum ar fi și dreptul de a-și alege un „sex social”. Principiul toleranței ajunge, astfel, să schimbe complet familia tradițională.
În viziunile extremiste ale teoriei genurilor, ar trebui chiar să fie eliminate din vocabular cuvintele ca „mamă” și „tată”, impunându-se folosirea termenului neutru de „părinte”. Acest fapt este deja întâlnit în Anglia, Franța sau anumite state din SUA. În educația impusă deja în școli, în cazul unor noțiuni ce țin de teoria genului, sunt folosite modele fără nici o bază reală sau științifică, fapt ce deformează viziunea generală rațională de cunoaștere. De fapt, în strategiile ideologilor teoriei genului, sistemul de învățământ constituie principala cale de distrugere în profunzime a bazelor firești ale societății, iar copiilor li se încredințează, fără voia lor și în contra valorilor părinților, rolul principal în această activitate distructivă.
Material de Larisa Iftime (Asociația Provita Media)
[1] A se vedea lucrarea filosoafei post-structuraliste americane Judith Butler, „Probleme de gen: feminismul și subminarea identității” (Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, 1990): „Femeile nu vor fi oprimate, dacă conceptul de femeie nu va mai exista”.
Sursa: culturavietii.ro
