Duminica a V-a după Paşti

Unul din elementele susţinătoare ale vieţii este apa. Este un produs chimic foarte simplu. Este format din molecule care conţin doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen. De ce este aşa de important acest lichid? Oamenii de ştiinţă au o listă întreagă a importanţei vitale a apei pentru supravieţuirea trupului nostru organic. De altfel s-a descoperit că 75 % din trupul uman este de fapt apă. Apa este susţinătoarea vieţii pe pământ. Oamenii de ştiinţă caută existenţa vieţii şi pe alte planete ale universului. Dar înainte de a găsi viaţa ei ştiu un lucru precis: fără apă nu poate să existe viaţă. Nu s-a găsit încă apă în univers, în afara sferei planetei noastre. Nu degeaba s-a asociat apa cu viaţa. Aceasta este valabil pentru trupul nostru organic. Dar pentru sufletul nostru? Are el nevoie de apă? Sigur că da.  Şi sufletul are nevoie de apă. Sfânta Scriptură o numeşte apa vieţii. Diferenţa dintre apa vieţii şi apa H2O este mare. Apa H2O este o compoziţie chimică. Este materie. Susţine materialul organic al trupului nostru. Omul moare dacă nu bea apă. H2O este un produs care aparţine acestui pământ.

Apa vieţii este un produs spiritual. Ea este duh; susţine duhul nostru, spiritul nostru. Dacă spiritul nostru nu bea apa vieţii el, de asemenea, moare. Câţi oameni nu poartă un trup sănătos, alimentat la timp cu apă şi altele necesare şi un spirit mort, lipsit de apa vieţii? Biblia ne spune că Dumnezeu, Creatorul nostru, ne oferă Duhul dătător de viaţă şi hrană pentru spiritul nostru. Isaia proroceşte următoarele cu privire la promisiunea lui Dumnezeu: „Că Eu voi vărsa apă peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinut uscat. Vărsa-voi din Duhul Meu peste odrasla ta şi binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale. Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca pajiştile de-a lungul apelor curgătoare! (Isaia 44, 3-4). Cum arată un pustiu roşu şi ars de arşiţa soarelui, aşa este o societate sau un popor cu sufletul uscat din pricina lipsei apelor vii. Imaginează-ţi luni dimineaţa, să mergi la locul tău de muncă şi să întâlneşti oameni cu feţele fardate sşi sufletele uscate. Cu ochii vii şi duhul mort. Cu trupul odihnit şi sătul şi sufletul obosit şi chinuit. Ca sa realizezi acest lucru doar ia-ti putin timp si asculta-le oful. Vei observa ca fericirea nu sta în pozitie, nici în bani, nici în prosperitate si sanatate. Ci într-un suflet hranit la timp cu apa vietii care ne este oferita din cer.

Dumnezeu a venit personal, în Fiul Sau, Iisus Hristos ca să ne ofere apa vie. Iisus Hristos te invită şi astăzi să accepţi pentru sufletul tău apa vie: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Persoana care hrăneşte sufletul ei cu apă vie, nu numai că îşi înviază sufletul aproape mort, dar el însuşi devine un izvor al apelor vii pentru alţii. Imaginează-ţi din nou acea luni dimineaţă la locul tău de muncă. Cum ar arăta locul acela şi colegii tăi dacă tu ai fi un astfet de izvor. Vor fi oameni fericiţi şi suflete mântuite.

Biblia are azi o întâmplare mai puţin obişnuită. O putem numi „dincolo de evidenţele realităţii”. Recordul acestei întâmplări îl găsim în Evanghelia după Ioan, capitolul 4. Iisus, obosit de pe drum, se opreşte la fântâna lui Iacob şi cere apă de băut la o femeie samariteanca, în ciuda faptului că iudeii nu aveau niciun fel de legătură cu samaritenii. Femeia îşi exprimă surprinderea că un iudeu intră în vorbă cu ea. Iisus îi răspunde: Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care îţi zice: „Dă-Mi să beau” tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apa vie. Acel „dar al lui Dumnezeu” este apa vie şi nu are nicio legătură cu apa din fântâna lui Iacob. Femeia nu înţelege; ea crede că este vorba de apa din fântână. Este realitatea fizica în care trăia. Dar Iisus i-a oferit un dar dincolo de evidenţele realităţii, apa vie pentru sufletul ei. Iisus îi explică diferenţa dintre apa din fântâna lui Iacob, folositoare pentru trupul nostru şi apa vie, venită din cer, folositoare pentru sufletul nostru: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.. ” (Ioan 4, 13-14

Apa vieţii are un efect permanent. Ea se bea odată pentru totdeauna. Ea crează în fiinţa umană un efect „de reacţie în lanţ”, transmisibil şi la alte persoane. Ea crează în fiinţa noastră un izvor veşnic. Ea a fost oferită de Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu. Dar se întoarce cu rod. Şi rodul acesta suntem noi.

Există oare apa vieţii în realitate? Desigur că da! Dar nu în realitatea noastră fizică, ci la Dumnezeu. Apostolul Ioan ne descrie locul izvorului de apa vie: „Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului.” Apocalipsa 22, 1

Apa vieţii nu are un izvor anume. Dacă totuşi vreţi, izvorul este scaunul de Domnie al lui Dumnezeu. De aceea, oferta apelor vii nu trebuie ignorată. Consider că este un dar pentru sufletul nostru pierdut şi înghesuit într-un trup organic, obosit si trecator. Este unicul tratament pentru vindecarea acelui suflet.

Şi unde oamenii caută apa vie, biserica este vie. O biserică vie este o biserică unde Duhul Sfânt schimbă oameni, nu unde nu se întâmplă nimic. Biserica nu este un azil unde oamenii devin mai buni ci ar trebui să fie un loc supervizat de Dumnezeu unde oamenii se schimbă radical prin Hristos. Radical schimbat înseamnă să treci de la rău la bine, de la ură la dragoste, de la necredință la credință, de la păcat la sfințenie.

Modelul de închinare preferat de diavol este cel în care nu există decât o obișnuință surdă și oameni închiși la inimă și nedeschiși către o îmbunătățire a felului în care merg lucrurile duhovnicești.

O biserică vie este o biserică unde cei ce intră trăiesc prezența lui Dumnezeu, cred în El, în mântuirea Lui și se comportă ca atare.

O biserică vie este o biserică ce ajută pe cei ce au nevoie de ajutor, ceea ce nu se poate întâmpla decât prin concursul celor care formează biserica.

O biserică vie este o biserică unde oamenii se vindecă, se bucură, se roagă, se sprijină reciproc și trăiesc. O biserică vie este o biserică dependentă de Hristos.

Nu demult am vorbit despre cum ne putem modifica mersul nostru prin viaţă în ceva mai bun. Harta este în mâna noastră, a fiecăruia. Uneori, dacă avem ceva important de îndeplinit, ne punem ceasul să sune, pentru a nu pierde şansa ce ne-a fost acordată.

Aşa suntem noi, odată ajunşi undeva, uităm că de fapt cineva a fost lângă noi la tot pasul. Dumnezeu, Cel ce ne dă sănătate şi ne ajută în problemele vieţii este uitat şi lăsat afară, iar eu mândru şi fericit după un examen sau după nu ştiu ce reuşită, plec şi petrec ca şi cum eu am făcut totul singur şi nu am fost ajutat de EL.

Viaţa are mai multe cărări şi multe obstacole, din momentul în care ne naştem şi până nu vom mai fi, însă important este pe cine ai aproape în tot acest timp. Biblia ne spune: Eşti liber să faci tot ce vrei, să alegi ceea ce-ţi doreşti, dar nu uita ca va veni o judecată şi vei fi găsit bun sau rău pentru ceea ce tu ai ales de-a lungul drumului şi amar va fi pentru cel neîmpăcat cu Dumnezeu.

Oare timpul meu pierdut prin locuri fără importanţă va afecta pe cineva? Da. Mă vor ajuta plăcerile acestei lumi să-mi creez un viitor liniştit care să nu-mi afecteze ceea ce am mai scump în mine, inima? Nu.

Îl ştim cu toţii de mici pe Lucifer, am auzit cu siguranţă de el, stă la cârma vieţii mele atunci când aleg să fac ce vreau, încât pot ajunge să-mi fie ruşine de mine. El este cel care mă minte că e bine ceea ce fac, în realitate însă totul merge spre distrugerea mea.

Ne rugăm la Bunul Dumnezeu să ne fie bine, să avem sănătate, să aibă grijă de cineva drag, însă şi diavolul aude şi face tocmai invers ca noi să credem că Dumnezeu a fost cel ce ne-a lovit, ca să nu mai avem încredere în El.

Şi are metodele lui deoarece ne cunoaşte slăbiciunile şi ne induce în eroare – asta pentru că alegem ce nu este bun, drept şi adevărat. Nu fi rece, obişnuit în credinţa ta, fii un creştin adevărat în credinţa ta. Setarea corectă pentru viaţa fiecărui om se face prin intermediul lui Dumnezeu, Cel ce ne-a iubit şi ne iubeşte cu adevărat.

Atunci vei fi capabil să discerni între bine şi rău pentru tine şi pentru cei din jurul tău. Setează-ţi inima după placul lui Dumnezeu şi vei reuşi în viaţă. Cum o poţi face? Rugăciunea este harta sau volanul. Împacă-te cu Dumnezeu şi vei şti direcţia bună.