Să descurajăm cutume necunoscute de rânduiala ortodoxă
Încă persistă, ce-i drept în puține locuri, obiceiul ca unii credincioși, îndemnați și încurajați de câțiva slujitori ai sfintelor altare, să ceară și să primească „părticele” acasă, urmând a le consuma după o „rețetă” bine elaborată și extrem de „sofisticată”, întocmită de cei ce susțin astfel de practici neortodoxe. Într-o atare situație se cere clarificată dilema legată de părticelele scoase la Proscomidie: ce reprezintă ele și ce rost au în cadrul Sfintei Liturghii?
Părticele sau miridele se scot de către preoții slujitori ai Sfintei Liturghii în prima parte a acesteia, numită Proscomidie. Miridele se scot și se așază în jurul bucății de presforă, numită Agneț, pregătită în cadrul aceleiași slujbe spre a deveni Trupul Mântuitorului Hristos. Prima miridă scoasă și așezată în dreapta Agnețului o închipuie pe Maica Domnului, apoi, în stânga, se așază într-o ordine stabilită de Liturghier nouă miride închipuind cele nouă cete de sfinți: îngeri, proroci, apostoli, ierarhi, mucenici și mucenițe, cuvioși și cuvioase, doctori fără de arginți, sfântul proslăvit în ziua respectivă, alături de Sfinții Ioachim și Ana, iar a noua, în cinstea Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, conform cu Liturghia ce urmează a se săvârși. Slujba Proscomidiei continuă cu rânduirea pe Sfântul Disc a altor trei miride mai mari, pentru ierarhi, cârmuirea țării și ctitorii bisericii respective. După aceasta preotul, din ultimele două prescuri – cinci se întrebuințează la Sfânta Proscomidie – folosind copia (un cuțit în formă de săgeată amintind de sulița cu care Hristos Domnul a fost străpuns în coastă), scoate firimituri mici, numite miride sau părticele, și le așază în fața agnețului, de-a dreapta și de-a stânga, pentru vii și adormiți, pomenind acatistele sau pomelnicele primite de la credincioși.
Unii preoți, dorind să se evidențieze prin practici „deosebite”, din acele miride dau credincioșilor acasă, ca să le consume după o perioadă de post sau anumite canoane rânduite. Faptul că îi îndeamnă pe cei ce le primesc să se roage și să postească nu reprezintă un lucru rău în sine. Greşesc însă încurajând practici fără fundament în rânduiala ortodoxă, referitoare la consumarea părticelelor.
De ce nu este corect să primească credincioșii părticele și de ce este important ca ele să rămână pe Sfântul Disc? Deoarece acestea ne închipuie pe noi, Biserica luptătoare, cei vii, precum și Biserica triumfătoare, cei adormiți. După momentul transformării pâinii și vinului, în cadrul Sfintei Liturghii, în Trupul și Sângele Domnului, preotul, la sorocul rânduit, se împărtășește, apoi cheamă la potir pe credincioși, împărtășindu-i, după care pune în potir toate miridele așezate în jurul Sfântului Agneț, rostind pentru fiecare o rugăciune. Ajungând la părticele scoase pentru vii și adormiți rostește: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit și sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”. În acel moment, cu grijă, preotul ia toate miridele și le cufundă în potir, în Sfântul Sânge al Mântuitorului, iar Dumnezeu Tatăl, potrivit rugăciunii spuse, prin jertfa Fiului Său, Se îndură de noi, care am fost pomeniți acolo, vii și adormiți, ușurându-ne de povara păcatelor săvârșite. Astfel, simțim din plin bucuria, pacea și binecuvântarea milostivirii Domnului. Sufletele celor adormiți trăiesc aceeași bucurie a comuniunii și împărtășirii din iubirea Preasfintei Treimi. Or, dacă preotul ar înstrăina părticelele, atunci nu ar mai avea ce așeza în potir, pe de o parte, iar pe de cealaltă, rugăciunea credinciosului nu va cunoaște întâlnirea cu Hristos.
Se mai vehiculează informația că doar anumiți slujitori ai sfintelor altare pot scoate părticele. Este un neadevăr, căci toți preoții săvârșind dumnezeiasca Liturghie, potrivit rânduielii, scot miride pomenind pe credincioșii pentru care se roagă.
Așadar, scoaterea miridelor are o semnificație bine statornicită de dumnezeieștii Părinți și de aceea nu trebuie să ne abatem de la respectivele rânduieli. Bunăoară, prin părticelele în cinstea sfinţilor, Biserica mulţumeşte lui Dumnezeu fiindcă prin ei „a moştenit aievea Împărăţia cerurilor” (Evrei 12, 23). Mântuitorul a zis că unde va fi El, acolo se vor afla şi cei ce-I slujesc (Ioan 12, 26).
Evident că există o deosebire între scopul pentru care se scot miridele pentru sfinţi şi cele pentru vii și adormiți. Primele reprezintă o formă a cultului de veneraţie faţă de sfinţi, iar celelalte se scot spre „pomenirea şi iertarea păcatelor credincioşilor vii şi morţi”. Aşezarea tuturor miridelor pe Sfântul Disc, în jurul Sfântului Agneţ, are un sens mistic şi eclesiologic în acelaşi timp. Astfel, ceea ce se află acum pe Sfântul Disc este imaginea Bisericii, din toate timpurile şi locurile, atât cea luptătoare, cât şi cea biruitoare, adunată în jurul Întemeietorului şi Domnului ei, Mântuitorul Iisus Hristos, ca o împlinire a cererii din rugăciunea arhierească, în care Hristos Dumnezeu cere Tatălui ca unde se găseşte El, acolo să fie şi cei ce cred în El (Ioan 17, 24). În acest sens, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „Am înţeles cum prin această dumnezeiască închipuire şi istorisire a Sfintei Proscomidii, vedem pe Însuşi Iisus şi întreagă Biserica Lui. Îl vedem în mijloc pe Hristos Însuşi, Lumina cea adevărată şi viaţa cea veşnică. El este în mijloc prin Agneţ, iar Maica Lui de-a dreapta prin miridă, sfinţii şi îngerii de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a credincioşilor Lui dreptmăritori”. În același timp, imaginea Sfântului Disc reprezintă, în sens eshatologic, şi tronul Mântuitorului ca Împărat în mijlocul Bisericii Sale, precum şi scaunul Său la Judecata de Apoi.
Cunoscând toate acestea, vom înțelege și vom trăi mai intens Taina Dumnezeieștii Liturghii și nu vom mai încuraja astfel de practici străine de duhul Sfintei noastre Ortodoxii.
Arhim. Mihail Daniliuc
