„Unul dintre motivele scăderii imunităţii îl reprezintă vaccinările multiple“

„Aproape nimeni sau foarte puţini îşi pun problema că adevărata reacţie a vaccinurilor, legată de efectele bune sau rele, este pe termen lung. Ani de zile, zeci de ani de zile sau chiar toată viaţa, un vaccin poate influenţa sistemul imunitar“ . „Vaccinul ar trebui să rămână o armă împotriva unor afecţiuni, a unor îmbolnăviri care au o mortalitate sau o agresivitate foarte mare, de exemplu rabia (turbarea). Acestor tipuri de îmbolnăviri ar trebui să se adreseze vaccinarea, nu împotriva îmbolnăvirilor care nu au un risc foarte mare pentru o persoană“ . „Unul dintre motivele scăderii imunităţii îl reprezintă vaccinările multiple. Orice vaccin, care acţionează asupra sistemului imunitar, provoacă anumite reacţii în organism, care, în timp, pot să ducă la dereglarea sau chiar la slăbirea sistemului imunitar“ . Interviu cu dr. Rareş Simu, imunolog, alergolog, homeopat .

 Domnule doctor, am vrea să vorbim despre fenomenul vaccinării, să-l numesc aşa, care a început să fie foarte intens mediatizat. Ca orice lucru care ajunge în centrul atenţiei, vaccinurile au început să stârnească multe reacţii, nu chiar de adversitate, dar reacţii care exprimă contrarietatea. Este deja un fapt comun acela că am început să ne vaccinăm tot mai des, de la hepatită şi tetanos la gripă. Aş vrea să prezentaţi, la începutul dialogului nostru, cum acţionează un vaccin, în general. Ce nu ştie lumea? Care sunt avantajele şi dezavantajele?

Ceea ce nu se cunoaşte despre vaccinuri, în primul rând, este că ele au o acţiune pe termen lung. Aproape nimeni sau foarte puţini îşi pun problema că adevărata reacţie a vaccinurilor, legată de efectele bune sau rele, este pe termen lung. Efectul bun al unui vaccin se presupune a fi pe termen lung. Ani de zile, zeci de ani de zile sau chiar toată viaţa, un vaccin poate influenţa sistemul imunitar. Şi atunci trebuie să te gândeşti că şi efectele negative care ar putea să apară pot fi tot pe acelaşi termen. Un alt aspect de care nu se ţine seamă este că aceste vaccinuri reprezintă mai degrabă un tratament profilactic, prin care se urmăreşte să se prevină o anumită boală. Şi atunci, ca în orice tratament, ar trebui să se ţină cont de indicaţii şi contraindicaţii. Or, la noi, nu prea se ţine seama în niciun caz de indicaţii, iar de contraindicaţii, în foarte puţine cazuri. Aceasta mai ales pentru că nu se iau în calcul efectele pe termen lung, ci doar cele pe termen scurt sau imediate. Se vorbeşte de reacţii alergice – de exemplu, la vaccinul antigripal, cel clasic sau cel pentru gripa nouă -, că ar fi contraindicat la pacienţii care au alergie la ou, pentru că acest vaccin se prepară pe un mediu de embrion de găină. Or, acest lucru este pe ultimul loc, drept contraindicaţie, pentru că, sigur, poate da reacţii grave în acest caz, dar procentajul persoanelor care ar avea reacţii de acest gen este foarte mic, comparativ cu procentajul persoanelor ce pot avea efecte negative legate de alte contraindicaţii. Ca să revin, ar trebui să se ţină cont, în primul rând, de indicaţii. Adică faci un vaccin la anumite grupe de oameni, care au un risc pentru afecţiunea care se urmăreşte să se combată prin acel vaccin… De exemplu, în cazul gripei, există grupe de risc, în care intră persoanele cu boli cronice cardiace, pulmonare, persoanele care au un sistem imunitar slăbit, cu imunodepresie, adică copiii cu probleme sau bătrânii cu probleme, mai ales dacă se asociază cu altă patologie. În statisticile care ni se prezintă, legate de gripa nouă, nu găsim precizat bine acest aspect, anume, că cei care mor din cauza acestui virus gripal nu mor de fapt din cauza virusului ca atare, ci din cauza complicaţiilor pe care le produce pe un anumit teren.

Care ar fi bolile autoimune pentru care vaccinurile sunt contraindicate?

Una din principalele contraindicaţii ale vaccinării o reprezintă prezenţa unei boli autoimune, printre care amintesc lupusul eritematos, sclerodermia, dermatomiozita, poliartrita reumatoidă, tiroidita autoimună, hepatitele autoimune, diabetul zaharat de tip I, care au o evoluţie gravă şi sunt întotdeauna agravate de vaccinare. Dacă pacientul ştie că are o boală autoimună, lucrurile sunt simple. Medicul care face vaccinarea, dacă respectă protocolul şi-l întreabă pe pacient de eventuale boli cronice, poate opri administrarea vaccinului. Există însă şi cazuri când medicul nu a depistat boala autoimună şi, deci, pacientul nu ştie că o are. Vă dau câteva exemple din cazuistica personală. În ultimii ani, se prezintă la cabinet tot mai multe paciente cu anumite probleme: erupţii, dureri de cap, palpitaţii, stări depresive sau probleme ginecologice, inclusiv sterilitate. Aceste probleme sunt tratate separat – la dermatolog, la psihiatru, la ginecolog. În cel mai bun caz, pacienta ajunge la endocrinolog şi el stabileşte că este o dereglare tiroidiană. Dincolo de acest diagnostic, sunt puţini cei care caută şi cauza autoimună a dereglării tiroidiene, care este din ce în ce mai frecventă. Cel puţin una din trei femei cu astfel de dereglări are, de fapt, o afecţiune tiroidiană autoimună. Atunci, la aceste paciente, orice vaccin (chiar şi cel antigripal) este contraindicat, căci poate avea efecte grave. În asemenea cazuri vaccinarea este strict interzisă, şi totuşi ea se face.

 Ar trebui analizat mai bine raportul riscuri-beneficii la un vaccin

 Să discutăm, totuşi, lucrurile în general, ca să înţelegem problema vaccinurilor şi a efectelor lor benefice. Ce se întâmplă în realitate, apar noi viruşi, din ce în ce mai agresivi, sau se constată că oamenii devin mai slabi? Sau este omul, cumva, mai preocupat să aibă o comoditate sau un confort mai mare, ca să nu mai sufere atât de mult?

Viruşii nu devin neapărat mai agresivi. Problema este că a apărut o abordare greşită a modalităţii de control al acestor îmbolnăviri. Se urmăreşte o profilaxie strict individualizată, una specifică. Se face un vaccin care acţionează doar împotriva unui anumit virus. Şi atunci, evident, omul nu mai este protejat şi pentru alţi viruşi şi ajunge să-şi facă foarte multe vaccinuri pentru diverşi viruşi. Astfel apar din ce în ce mai multe vaccinuri. Problema este să aflăm cât slăbesc aceste vaccinuri sistemul imunitar sau cât îl dereglează. Nu ar fi posibil să se găsească o altă modalitate de a se preveni aceste îmbolnăviri? Şi atunci trebuie să ne gândim şi la modalităţile de stimulare nespecifică a sistemului imunitar, când acesta ar putea lupta eficient nu doar împotriva unui singur virus, ci, în general, împotriva viruşilor. După părerea mea, vaccinul ar trebui să rămână o armă împotriva unor afecţiuni, a unor îmbolnăviri care au o mortalitate sau o agresivitate foarte mare, de exemplu rabia (turbarea). Sigur, cea mai eficientă armă împotriva turbării este vaccinul. Acestor tipuri de îmbolnăviri ar trebui să se adreseze vaccinarea, nu împotriva îmbolnăvirilor care nu au un risc foarte mare pentru o persoană. Chiar dacă omul, să zicem, face boala respectivă. Ar trebui analizat mai bine raportul riscuri-beneficii ale unui vaccin. Ce beneficii aduce şi ce riscuri comportă un anume vaccin? Dacă acest raport este în favoarea beneficiilor, vaccinarea ar avea indicaţii. Dacă măreşte prea mult riscurile, trebuie foarte bine analizată situaţia, înainte de a-l face. La urma urmei, şi vaccinarea, ca orice manevră terapeutică sau ca orice act medical, presupune o opţiune individuală. Problema este ca omul, într-un anume fel, să aibă acces la informaţii, să ştie, legat de ceea ce spuneam, riscurile şi beneficiile unui vaccin. Şi, în cunoştinţă de cauză, să ia singur hotărârea respectivă.

În ce măsură aceste informaţii bune, despre care vorbiţi, circulă în presă?

Nu prea circulă multe informaţii. Nu circulă nici punctul de vedere al celor pentru vaccinuri, nici al celor care sunt împotriva vaccinurilor. Şi dintr-o parte, şi din alta vin mai multe reacţii emoţionale. Unii vorbesc, de exemplu, dacă nu faci vaccinul o să mori. Cum s-a spus despre vaccinul anti-HPV. Cei care susţineau vaccinul încercau să creeze o reacţie emoţională a părinţilor fetelor, susţinând că, dacă fetiţa nu-şi face vaccinul, o să facă un cancer de col uterin şi o să moară. Ceea ce este total deplasat şi foarte departe de adevăr. Nu s-a prezentat informaţia la rece. Vaccinul a fost prezentat total inadecvat, ca unul împotriva cancerului de col uterin, ceea ce este total fals.

Ce ne puteţi spune despre unele vaccinuri la copii?

În cazul vaccinului împotriva hepatitei B ar trebui să se ţină seama de indicaţii şi contraindicaţii. La un copil care nu are o problemă de sănătate şi nu necesită medicamente parenterale, adică injectabile, sau operaţii repetate, transfuzii de sânge, riscul să facă acest tip de hepatită este aproape zero. Ar putea să se infecteze dacă-şi face gaură în ureche sau la stomatolog. Dar şi acolo, dacă alegi bine stomatologul, riscul este aproape zero, pentru că hepatitele virale de tip B şi C, cele care presupun riscuri de cronicizare, nu se transmit decât prin contactul direct cu sânge, materii infectate sau prin contact sexual. La un copil care nu are probleme de sănătate – şi sunt copii care nu fac nicio injecţie până la 20 de ani – riscul de a se infecta cu virusul hepatitic B este nul. Pentru hepatită C nu există un vaccin. Şi atunci indicaţia de a face acel vaccin este: de ce să-l faci, dacă nu faci boala respectivă? În schimb, sunt oameni cu riscuri mai mari, cei care necesită tratamente repetate, operaţii repetate, pentru diverse afecţiuni, şi atunci, desigur, pui problema utilităţii vaccinului.

 În primii ani de viaţă, se bombardează sistemul imunitar, care nu este pe deplin maturizat

 Care ar fi alternativele la vaccin şi de ce vaccinul scade imunitatea?

Unul dintre motivele scăderii imunităţii îl reprezintă vaccinările multiple. Orice vaccin, care acţionează asupra sistemului imunitar, provoacă anumite reacţii în organism, care, în timp, pot să ducă la dereglarea sau chiar la slăbirea sistemului imunitar. Mecanismul prin care acţio-nează vaccinul este aproape identic cu mecanismul prin care acţionează un virus sau un microb asupra sistemului imunitar, producându-i o reacţie de apărare. Cu cât faci mai multe vaccinuri, mecanismul respectiv, funcţionând din nou şi din nou, se poate deregla. În primul an de viaţă se fac, de exemplu, o grămadă de vacci-nuri plus rapeluri. Practic, copilul la fiecare două luni primeşte câte un vaccin, care nu conţine o singură tulpină virală (şi asta este o altă problemă), ci cinci-şase-şapte tulpini virale sau microbiene în componenţa lui. Efectul asupra sistemului imunitar este total dezechilibrant. Dacă sunt mai multe microorganisme, e ca şi cum te-ai îmbolnăvi de mai multe boli odată. Plus că, pe lângă vaccinul ce conţine şase-şapte tulpini, peste o lună-două, se mai face altceva. Din primii ani de viaţă, se bombardează sistemul imunitar, care nu este pe deplin maturizat, cu aceşti stimuli foarte puternici. Aici este un alt subiect de discutat. Vaccinurile moderne conţin nişte substanţe care au rolul să amplifice răspunsul imun al organismului respectiv, deoarece vaccinul nu conţine în totalitate microbul respectiv împotriva căruia trebuie să lupte. Conţine sau microbul respectiv, dar care este mort sau inactivat, sau doar o replică, produsă prin inginerie genetică, a unei caracteristici a microbului respectiv, a unui determinant antigenic. Niciun vaccin de astăzi nu conţine microorganismul, microbul în totalitatea lui. Şi, evident, nu poate să provoace aceeaşi reacţie în răspunsul imunitar şi aceeaşi capacitate a organismului de a se apăra, după aceea, împotriva unei noi infecţii, de obicei infecţia microbiană naturală. Adică, dacă te infectezi o dată cu un virus, organismul dobândeşte, ulterior, imunitate. Asta urmăresc şi vaccinurile. Dar, repet, pentru că, în vaccin, microbul nu este în stare naturală, răspunsul nu este la fel de bun. Şi atunci, s-ar putea ca răspunsul imun să nu fie suficient. Aceşti adjuvanţi din vaccinurile moderne reprezintă diverse substanţe, prin care se încearcă să se obţină un răspuns imunitar mai puternic decât infecţia naturală. Aceste substanţe pot provoca o reacţie atât de puternică, încât să fie prea mult pentru sistemul imunitar. Fiecare vaccin produce anticorpi şi se spune că organismul poate produce o cantitate mare de anticorpi, că nu i se întâmplă nimic. Însă, ca organismul să producă aceşti anticorpi, mecanismul care se pune în funcţiune este acelaşi, indifierent de tipul de virus. Aceşti anticorpi sunt diferiţi, dar placa turnantă a întregului sistem imunitar rămâne aceeaşi. Este evident că, dacă o stimulezi de mai multe ori şi mai intens, rişti ca ea să crape, să se deregleze, să nu mai funcţioneze.

Dar care ar fi, totuşi, alternativele la vaccin?

Există şi aşa-numitele vaccinuri nespecifice, care stimulează nespecific imunitatea. Şi aici sunt ultracunoscute Bronhovaxom, Urovaxom, Luivac sau altele. Sunt alternative. Medicina alternativă oferă suficiente alternative de a întări sistemul imunitar, în aşa fel încât să facă faţă la infecţii. Am avut copii care erau trataţi pentru alte probleme legate de sistemul imunitar şi li s-a întărit foarte mult sistemul imunitar. Au ajuns ca, de exemplu, mama să se îmbolnăvească de varicelă, care are o contagiozitate de aproape sută la sută, şi copilul să nu facă această boală, nefiind anterior infectat cu acest virus şi nici nefiind vaccinat.

 Vaccinul pentru gripa nouă n-a fost suficient studiat

 Ce credeţi că există mari trusturi medicale care au interesul să forţeze acest tip de medicină modernă? S-au făcut atâtea scenarii, până acum…

Nu ştiu… nu mă pot pronunţa. Eu pot vorbi doar despre partea medicală, ştiinţifică. Nu pot vorbi despre interese.

Ce părere aveţi despre statisticile de la noi referitor la îmbolnăviri cu anumiţi viruşi?

Aici nu putem vorbi la general. Există instituţii specializate, care anume asta urmăresc. Orice caz al unei anumite boli trebuie raportat. Se face o anumită centralizare. Există un întreg sistem…

Dar se urmăreşte, de exemplu, utilitatea unui vaccin care s-a făcut la noi sau într-o anume zonă?

Acest lucru se face înainte de a se introduce vaccinul pe piaţă, prin studii. Asta este problema cu vaccinul pentru gripa nouă – n-a fost suficient studiat. Orice vaccin presupune două etape de studiu. Una este aceea când se urmăreşte capacitatea de a produce răspunsul imun. Dacă este suficient de puternic încât să producă un răspuns imun şi pe ce termen… Şi aici se studiază simplu, prin determinarea nivelului anticorpilor din sângele celui care a primit vaccinul, dacă apare un răspuns, trebuie să apară aceşti anticorpi. Şi a doua etapă este perioada în care se menţin aceşti anticorpi. Acestea sunt studii care se pot face, care s-au făcut şi pentru vacinul împotriva gripei noi, nu mă îndoiesc. Sunt studii relativ simplu de făcut. Dar există al doilea aspect aici: nu întotdeauna aceşti anticorpi sunt protectori. Nu întotdeauna protejează împotriva afecţiunii respective. Aici trebuie să-şi facă treaba studiile pe termen lung şi acestea sunt studiile clinice. Cum se face un studiu clinic? Se urmăreşte o cohortă, un segment de populaţie, în care se are în vedere gradul de îmbolnăvire, ea fiind expusă în acelaşi condiţii cu un lot-martor. Şi se urmăreşte care este diferenţa dintre cele două loturi, cel vaccinat şi cel nevaccinat. Dar acest studiu nu-l poţi face în timp de două săptămâni. Aceasta este marea problemă a unui vaccin: trebuie studiată capacitatea lui pe termen lung, nu doar capacitatea de imunizare.

Credeţi că din cauza vaccinurilor s-a mărit şi numărul de alergii?

Există anumite teorii, chiar şi printre alergologi, că terenul alergic, care este în continuă creştere, ar putea să aibă o legătură cu aceste vaccinări în exces, care se fac în perioada copilăriei. Dacă stai şi te gândeşti logic, terenul alergic este legat direct de o dereglare a sistemului imunitar. Un vaccin se adresează sistemului imunitar, produce nişte modificări acolo, bune sau rele. Şi trebuie să-ţi pui problema că el poate acţiona la dereglarea sistemului imunitar în aşa fel încât să se dezvolte terenul alergic. Dar este limpede că, în ultimii 20 de ani, aproximativ, numărul de persoane alergice a crescut exponenţial. După unele studii, cam 50% din populaţia globului are un teren alergic, care se manifestă sau nu printr-o boală alergică.

 Vaccinul BCG este un vaccin inutil

 Există un minim de cultură medicală, referitor la viruşii care circulă şi la vaccinuri?

Nu, nu prea există, pentru că nu există informaţii… Lipsa informaţiei nu e legată doar de vaccinuri sau de viruşi, în general. Este legată de informaţia de tip general din domeniul medical, care se propagă. Şi, de cele mai multe ori, se propagă în mod fals, şi la televizor, şi în ziare, şi văd asta şi la pacienţii care vin la mine, cu care discut…

În ce măsură alimentaţia şi modul de viaţă în general al omului contribuie la scăderea imunităţii, la accelerarea îmbolnăvirilor?

Într-o măsură foarte mare, fie îl face mai puternic – asta însemnând nişte condiţii de viaţă, de muncă şi de alimentaţie bune -, fie îl slăbeşte. Şi aici aş putea da exemplul tuberculozei, care este o boală a celor cu condiţii socioeconomice proaste. Adică condiţii de locuit proaste, mâncare proastă, muncă grea. În aceste condiţii, sistemul imunitar este deprimat şi nu poate face faţă acestei infecţii. Frecvenţa tuberculozei este foarte mare în ţările în curs de dezvoltare. Oricum, a avut o recrudescenţă chiar şi la noi în ţară. Aici e şi problema vaccinului BCG, care se face automat la naştere şi care nu are nicio eficienţă împotriva tuberculozei. În Statele Unite, de exemplu, nu se face acest vaccin. Se face la noi, dar nu are nicio eficienţă. Apărarea împotriva tuberculozei nu se face prin anticorpi, ci mediată celular, alt compartiment imunitar. Sigur, cei care susţin în continuare acest vaccin sunt de părere că, făcându-l, dacă faci tuberculoză, totuşi, nu faci o formă foarte gravă, ci una mai uşoară. Dar este un exemplu tipic de vaccin inutil. Majoritatea medicilor cunosc acest aspect, totuşi, el se face automat, la naştere, apoi se fac acele rapeluri. Exact la fel ca şi cel pentru hepatită B. Medicii îl fac, fără să întrebe părintele dacă este de acord sau nu cu acest vaccin.

Larisa şi Constantin Iftime

sursa: Lumina